1,315 matches
-
timpul ne poate divorța de realitatea oamenilor, ne poate separa de oameni, transformându-i în niște fantome. Sau poate că noi suntem cei care-i transformăm în fantome sau în demoni. Anumite preocupări sterile legate de trecut pot crea niște simulacre, ba exercită chiar o putere, asemenea acelor eroi de la Troia care au luptat pentru o Elenă-fantomă. — Crezi că eu lupt pentru o Elenă-fantomă? — Da. — Pentru mine e reală. Mai reală decât ești tu. Cum poți insulta o sărmană persoană în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ne cânți „Voi che sapete“. Într-o clipă se îndepărtă de mine, întinzându-și o gambă lungă, goală. Acum îl deslușeam pe Gilbert, întinzându-i o mână de sus, de pe creastă. Eu am rămas pe loc. Ce bizar și înșelător simulacru de fericire a fost seara aceea, ca o mască pusă peste spiritul melancoliei! Voi fi oare în stare să nu mă duc în casa de pe deal, să nu aflu ce se întâmplă acolo, să nu năvălesc în viețile lor ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți tinerețe - dar toate acestea nu sunt concentrate asupra ei, nu o ating, ci o înconjoară. Pare a fi prizoniera lor, dar în realitate nu o afectează cu nimic. Tu te folosești doar de imaginea ei, e o păpușă, un simulacru, un exorcism. Curând ai să începi să vezi în ea o zână rea. Și atunci, nu-ți va mai rămâne altceva de făcut decât s-o ierți, ceea ce intră în sfera posibilităților tale. — Mulțumesc, dar întâmplător eu nu iubesc imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că, îndurerat și slab ca umbra lui Achile, e captiv în cine știe ce purgatoriu, unde-și izbăvește niște păcate pe care eu nici nu mi le pot măcar imagina? Oare rătăcește acum prin vreun bardo întunecos, populat de monștri, unde întâlnește simulacrele unor oameni pe care i-a cunoscut cândva și unde e speriat de tot felul de demoni? Căci „orice fel de vis ar bântui acel somn al morții“, când ai izbutit să te deznozi din nodul vieții muritoare, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că mă eliberează... De unde! Într-o noapte, înspre ziuă așa, vin și ne iau cu duba și-atunci m-am revăzut cu colegii, pentru că eram în aceeași dubă, și mergeam la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un simulacru... A avut loc la Negru Vodă... Au venit martori ai acuzării, a venit unu’ Ganciu Dumitru, țigan geamgiu din Frâncești, Vâlcea. Era mai în vârstă ca mine, și era activist făcut... Și nevastă-sa a fost secretara ministrului învățământului, a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților celorlalți." 90. Reclamanta denunță îndeosebi lipsa de seriozitate a încercărilor făcute pentru executarea ordonanței din 14 decembrie 1994, pe care le califica drept "simulacre", subliniind că nu a fost întreprins nici un demers pentru găsirea fiicelor sale, ascunse de tatăl lor de fiecare dată înainte de sosirea executorului judecătoresc. În ceea ce privește întâlnirea organizată de autorități la 29 ianuarie 1997, ea apreciază că, ținând seama de circumstanțe, nu
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2000 în cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131966_a_133295]
-
demers pentru găsirea fiicelor sale, ascunse de tatăl lor de fiecare dată înainte de sosirea executorului judecătoresc. În ceea ce privește întâlnirea organizată de autorități la 29 ianuarie 1997, ea apreciază că, ținând seama de circumstanțe, nu a fost vorba decât de încă un simulacru. Ea reproșează, de asemenea, autorităților române totală inactivitate între decembrie 1995 și ianuarie 1997. 91. Guvernul susține că autoritățile în discuție au întreprins demersurile adecvate și suficiente pentru executarea ordonanței din 14 decembrie 1994, de exemplu dispunând asistarea executorului judecătoresc
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2000 în cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131966_a_133295]
-
niște instrumente care-l ajută să se poziționeze și să se orienteze mai bine în timp și spațiu. O busolă care, cu greu ar mai putea fi deturnată de câmpuri magnetice parazite. Iar cine n-a reușit să profite de pe urma simulacrului de capitalism care s-a instalat la noi în ultimii ani, și-ar putea spori măcar averea intelectuală, de pe urma citirii acestei lucrări. Va recunoaște mai bine ce e și ce nu e capitalim. Autorul a reușit să expună o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un simulacru. Incantația are un rol primordial substituind (distrugând) schema noțională a lumii și reinstituind-o fonic. Melcul ca element se află în stare de latență. Propriu zis melcul nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a trupului real nu are valoare dacă nu este prelungită printr-un joc infinit al imaginației. Dacă jocurile Daniei sunt jocuri ale seducției și disimulării, jocurile lui Sandu sunt jocuri ale minții și simulării. El transformă trupul iubitei într-un simulacru, într-o imagine din spațiul virtualului, într-o proiecție a eului său posesiv și înglobant. În momentul în care a obținut holograma mentală, trupul propiu-zis, devenit un simplu obiect, poate fi îndepărtat. Deși Marcel și Sandu procedează identic, metodele lor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de fabricat "așa-zise poezii" (Îngerul de circumstanță). E o mașină "infernală" cu care poți programa orice, de pildă, "ceară și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de fabricat "așa-zise poezii" (Îngerul de circumstanță). E o mașină "infernală" cu care poți programa orice, de pildă, "ceară și smoală" (Poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
discursul direct. Este o punere în scenă, o modalitate de a prezenta un citat, însă sub nicio formă nu prezintă o garanție a obiectivității. Aici discursul raportat nu există decât prin discursul care citează, care construiește, așa cum îl înțelege, un simulacru de discurs citat. Printr-o punere deosebită în context, prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare: "Eu și Lucile, noi am schimbat câteva cuvinte încet, când el era în capătul celălalt al sălii" (Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt, I, III, 3). În schimb, discursul indirect precizează conținutul celor raportate, fără să propună totuși un simulacru al unui alt act de enunțare, fără să disocieze cele două domenii enunțiative, așa cum face discursul direct. Nu este discurs raportat decât prin sens, în măsura în care constituie un fel de traducere a enunțării citate. Din punct de vedere sintactic, nimic nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vedere sintactic, nimic nu diferențiază Paul spune că Jean doarme de Paul vede că Jean doarme: în ambele cazuri, este vorba despre completive directe și doar sensul verbului a spune permite identificarea unui citat. Cum discursul indirect nu propune un simulacru, ci oferă un echivalent semantic integrat în enunțarea care citează, el nu implică decât un singur "locutor", care trebuie să își asume întreaga enunțare. Din clipa în care nu mai există decât o singură situație de enunțare, cea a discursului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
expresia lui Rupnik, adică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pînă la cel de-al Doilea Război Mondial a fost victima guvernărilor autoritare și oligarhice care adesea luau chipul dictaturii declarate sau, mai frecvent, imitau regimurile parlamentare recurgînd la simulacre electorale dar, de fapt, bazîndu-se pe puterea reală a moșierilor, a birocrației de stat și a armatei. Astfel, Polonia condusă de ma-reșalul Pilsudski se înscrie în registrul dictaturii pure și simple pe cînd Ungaria amiralului Horthy constituie exemplul cel mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sînt astfel prin natura lor. O astfel de percepție este inexactă și plină de capcane capabilă să agraveze riscurile pe care pretinde să le combată. Pe est-europeni o astfel de atitudine tinde să-i ancoreze fie în iluzie, fie în simulacru. Iluzie pentru cehi și pentru unguri care au devenit indiferenți față de propria condiție, sau pentru polonezi ce s-au resemnat să nu-și mai confunde credința cu naționalitatea în cazul unei intrări în familia vechilor de-mocrații europene care le-ar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru polonezi ce s-au resemnat să nu-și mai confunde credința cu naționalitatea în cazul unei intrări în familia vechilor de-mocrații europene care le-ar oferi ca pe un dar ceresc pactul apartenenței politice pe care l-au pierdut. Simulacru pentru bulgari și pentru români și în curînd probabil și pentru ruși sau sîrbi care, copleșiți de reproș, se prefac că se căiesc de păcatul patriotic, pentru a trece din infernul pasiunilor naționaliste în purgatoriul uceniciei europene. În măsura în care a provocarea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
purgatoriul uceniciei europene. În măsura în care a provocarea aruncată țărilor Europei de Est și Centrale vizează, pentru fiecare în parte, urgența reconstituirii unei colectivități politice apte pentru democrație, este de la sine înțeles că aceasta nu se poate realiza prin subterfugii nici prin simulacrul abandonării atașamentului național. Dimpotrivă, resurgența relativă a unui astfel de atașament condiționează formarea unui corp politic în sensul clasic, pe baza unirii voluntare a cetățenilor dispuși să trăiască sub aceeași guvernare în virtutea unui contract tacit ce-i conferă astfel legitimitate
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politic burghez, capitalist; iar acest aspect se vădește în critica sa la adresa romanului semnat de Eugène Sue, Misterele Parisului, tradus în 1968 în română 75. Pentru Cornea, așa-zisele "reprezentări directe ale vieții", atribuite lui E. Sue, sunt adesea niște "simulacre" ale realului, aranjate conform unor scheme narative idealizatoare: "În această privință, critica marxistă a adus o contribuție esențială, divulgând caracterul mistificator al iluziei romanești. Ocupându-se de Misterele Parisului, celebru best-seller al literaturii populiste de la jumătatea secolului trecut [secolul al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prezice o carieră modestă de profesoară de balet, tânăra se visează Isidora Duncan; curtează mediile artistice ale boemei și doar dezgustul și un moment stânjenitor provoacă ruptura. Tânjește după o viață aristocratică pe care i-o oferă Manicatide cu toate simulacrele la care apelează acesta. Iubirea pentru Manicatide este una pentru un anumit tip de existență burgheză marcată de hendonism, de plaisirism și dolce farniente, așa cum bărbatului Eva îi descoperă "un farmec bizar". O iubire iarăși deviată, Manicatide adoptând un fals
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înhămați la 17 care, "ascensiunea soarelui" efectuată de către sacrifiant și soția sa, care escaladează ceremonial stâlpul sacru etc. Ritualul instalării noului rege (răjasuyă) a fost și el încorporat în sistemul sacrificial somic. Și în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu unul din preoți și câștigă etc.), dar, esențialmente, ritualul vizează renașterea mistică a Suveranului (§ 74). Un alt sistem ceremonial a fost asociat, însă facultativ, sacrificiului soma
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale textului, cum este cea pe care o propunem aici, si anume perspectiva reprezentării teatrale a personajului Parizienei. Referință la teatru se situează în planul semnificațiilor, ea ține de un personaj (de factură teatrală), de un timp (al aventurii și simulacrelor) și de un spațiu determinat (Parisul scenă a modernității). Modelul dramatic este asociat cu întreagă generație de la sfârșitul secolului al XIX-lea [v.Sârbu, 2004, p.114], epoca a unei "mise en scène généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității: spectacole se joacă zilnic la Paris. În ansamblul Franței, festivitățile joacă un rol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]