8,206 matches
-
pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la el, profit de apropiere și îl lovesc îngrozitor de tare în pelvis. Nu pierd timpul, pun mâna pe o sculptură de lemn și nu mă opresc până nu-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care, de aceea, nu poate să dispară. Și în camera luminată de focul șemineului din living, ne iubim. Curat, frumos și sincer. (Nimic obscen, totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu e important. Și totuși, cât e de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate. Multă intimitate. Și fug din pat când totul devine și mai incitant, pentru a-l tachina. Te iubesc. Mersi. Era un lucru sincer. Nu obliga la nimic, poate nici nu însemna mare lucru. Libertatea era totală. Însă era așa de frumos. Eram pe teritoriu neutru. În centrul lumii. Nu era nimic. Și tocmai de aceea aveam totul. Înainte de a pleca, îmi dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiind Matei a rostit Cecilia. —Matei Zamfirescu, băiatul din parc care te-a necăjit enorm, dar care de atunci te poartă mereu în inimă și-n gând. — Seamănă a declarație de dragoste. Ia-o cum vrei, dar este o mărturisire sinceră a sentimentelor mele față de tine. Mi-ar părea rău dacă nu m-ai crede. Hai să ne așezăm la masă! Matei îi simțea mâna catifelată și ar fi vrut s-o aibă în mâna lui o veșnicie, dar nu se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei. Nu-mi place să merg pe mai multe fronturi deodată. —Nici lui Matei nu-i place. El care era un adevărat crai, de când ai apărut tu în viața lui, s-a schimbat cu nouăzeci de grade. Dar acum fii sinceră. Îl iubești pe Matei la fel ca pe Robert, sau mai mult. — Am spus că fiecare iubește în felul lui. Aș completa că iubirea este aceeași, doar că sentimentele și manifestările ei sunt nuanțate în funcție de persoanele care se iubesc. Pot
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
data aceasta, voia să fie singură cu Matei ca să-l consoleze și să afle ce nenorocire a altei persoane l-a întristat. Au pornit-o pe cărăruia dintre stejăriș, în timp ce ceilalți ajunseseră la locul de unde plecaseră. —Matei, trebuie să fim sinceri unul cu celălalt. Spune-mi ce te întristează? —?! — Simt că s-a întâmplat ceva mai mult decât ne-ai spus tu. Numai despre persoana aceea care are probleme este vorba, sau mai este și altceva? — Dacă ar mai fi și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înțelegea pe Matei și nu-și explica de ce s-a purtat astfel. Crezuse în sentimentele lui, se simțea iubită. Până atunci se purtase atât de frumos. O copleșise cu vorbe plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
principiile după care mă conduc. Ascultând-o atent pe Cecilia, în loc să-l deranjeze pledoaria ei, l-a făcut s-o iubească și mai mult și s o respecte gândindu-se cât de norocos este că a întâlnit o fată cinstită, sinceră și pură. — Uite c-am ajuns la destinație. Te-am plictisit cu pledoaria mea. —Deloc. Ai perfectă dreptate. Sunt de partea ta. În Sinaia, nu prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în creangă. — Nu ți-e frică, fato? — Crezi că prima dată mă urc în cireș? —Leontina, când v-ați iubit mai mult, acum sau înainte de a vă logodi? — Ne iubim la fel de mult ca și atunci când ne-am cunoscut. —Dar fii sinceră, la începutul începutului, emoția n-a fost mai mare? — Sigur că a fost, că nu ne cunoșteam bine, dar după aceea totul a fost O.K. —Sub toate aspectele, nu? Cum era și firesc. Tu când te logodești cu Aurel
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sunt de curioase. Dacă n-ar mai fi ele, pe cine am iubi noi? Dacă vreți să știți, am vorbit despre serviciile noastre. — Și nimic de noaptea nunții noastre? — Puțin, zâmbește Cecilia. Îmi place de soția mea scumpă că este sinceră, o sărută Matei, în timp ce Cecilia lasă ibricul cu cafea. Stai să nu vărs cafeaua. O îmbrățișează și o sărută șoptindu-i la ureche: I-ai spus Leontinei cât de fericiți am fost în momentul apogeului dragostei noastre împlinite? —Obraznicule! — Dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia lasă ibricul cu cafea. Stai să nu vărs cafeaua. O îmbrățișează și o sărută șoptindu-i la ureche: I-ai spus Leontinei cât de fericiți am fost în momentul apogeului dragostei noastre împlinite? —Obraznicule! — Dar eu n-am fost sinceră? se așează Leontina lângă Gelu. Cum nu, iubito, o sărută Gelu de mai multe ori până când Leontina îl oprește. Ajunge! Nu ți-e rușine de ei? Ei se iubesc, noi ne iubim, a iubi nu este o rușine, a săruta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asemăna cu o 116 Rareș Tiron piatră nestemată, călită în focul mistuitor al suferințelor avute și înnobilată cu o sensibilitate adâncă. Curând după aceea, cartea văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia reprezintă un motiv în sine, 124 Rareș Tiron ca să existe! Toate temeiurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-o amintire „cu totul stinsă acum și foarte copilărească”, precum zicea el. Ce-i drept, încă mai păstra obiceiul de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată a sufletului său, ci numai din îndemnul autoritar al mamei sale. „Bagă de seamă să nu-mi întârzii și să nu care cumva să-mi umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine noaptea, fiindcă cei supli gândesc prea mult și sunt flămânzi de conspirații. Americanii și mulți dintre europeni fac dovada acestei teorii, care, luată au pied de la lettre, pare cvasi-absurdă: sunt bonomi, joviali, sinceri. În contrapunct, japonezii se înfățișează tot timpul îngândurați, reținuți, chiar lipsiți de vitalitate. Nu râd aproape deloc și, dacă o fac, își duc, în mod reflex, palma la gură (femeile) sau desenează un soi de grimasă forțată (bărbații). Este exasperant
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alte sensuri. De remarcat este și faptul că o intervenție a lui Șerboianu din Cultura Poporului, din 27 mai 1928, intitulată "Mormântului Eroului Necunoscut"78, era reluată câțiva ani mai târziu, fiind republicată, în revista Flacăra Sacră. De altfel, admirația sinceră pe care arhimandritul a manifestat-o față de armată și, mai ales, rolul acesteia în consevarea națiunii se observă mai limpede într-un articol dedicat simbolului Jurământului Ostășesc din cadrul Culturii Poporului. Definiția pe care o dădea Patriei era una organică, formulă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină", că religia ortodoxă nu reprobă incinerarea"103. În același sens, în Raportul de activitate a Consiliului Societății "Cenușa" pentru anul 1935 erau reliefate eforturile și curajul lui Șerboianu. Se arăta, o dată în plus, adeziunea sinceră a acestuia la mișcarea cremaționistă din România: Nu putem trece ușor cu vederea activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri morți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ușurință pe cei ce se incinerează, care nu fac altceva decât să-și purifice acest trup păcătos, căruia Mântuitorul Christos nu-i da nicio valoare, El prețuind în totul numai sufletul? De ce atâtea legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu [...]?"170. Concluzia preliminară era că o biserică cu asemenea preoți nu era decât un organism fără viață, nemaiservind adevărul, ci doar propriul interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau a arderii trupurilor celor morți, ne amintește fără să vrem spiritul refractar al unor secole, nu prea îndepărtate. Toate invențiile, care astăzi fac fală omenirei și aduc un real folos civilizației, au avut la vreme potrivnicii lor, dar potrivnicii sinceri și de bună credință, căci prin răsturnarea unor principii științifice, se răsturnau în același timp credințe, ce-și aveau rădăcinile fixate în tradiție. Obișnuința, ce devine lege prin practica de toate zilele este cel mai temut adversar al oamenilor culți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
perioadă de frământări și convulsiuni interne, până aproape de secolul al XIX-lea, secol ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce erau considerate axiome, se deteră sfios la o parte, imposibilul devenea posibil; irealul își găsea conceptul în realitate. O armată-ntreagă de iluminați se puse-n serviciul acestei revoluții științifice, având ca punct de reper numai și numai căutarea sinceră a adevărului suprem, pe alte căi însă decât ale contingențelor de până atunci, cum și strivirea fără milă, a tot ce era prejudecată, obișnuință necontrolată și superstiție ancestrală. Reprezentanții bisericii creștine de toate nuanțele și-n permanență dizidență unii cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu atinge ea, măreția lui Dumnezeu? etc. etc. Aveau ierarhii bisericii de pe vremuri, atâta râvnă de supranatural, încât nu e de mirare, că ajunseseră să vadă și să audă lucruri extraordinare, așa după cum citim în Viețile Sfinților. Pentru ei, urmăritori sinceri ale celor spuse de Mântuitor, sufletul era de preț, pe când trupul viu ca și cel mort, nu valora nimic. Credința lor fermă și dârzenia atitudinei lor înaintea tiranilor și a împăraților păgâni, atât înflăcărau pe credincioși, încât autosugestionați și hipnotizați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-ne pe noi, muritorii, la cunoașterea supremului Adevăr. A înviat Christos, viața noastră a înviat; Cel Care a călcat în picioare toate prejudecățile omenești; a înviat adevărul; a înviat Acela Care nu se uită la fața omenească, ci la inima sinceră și duhul umilit; a înviat Acela, Care dându-Și seama de importanța focului, atât în materia neînsuflețită, cât și în lumea ideilor și sentimentelor, a zis: "Foc am venit să arunc pe pământ. Si ce vreau să fie aprins chiar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ușurință pe cei ce se incinerează, care nu fac altceva decât să-și purifice acest trup păcătos, căruia Mântuitorul Christos nu-i da nicio valoare, El prețuind în totul numai sufletul? De ce atâtea legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu, pe care voi înșivă îl supărați și îndepărtați de la voi, în tot momentul, prin acțiunile voastre? Atâta timp, cât o biserică nu slujește "Adevărul", biserica aceia este un organism născut mort și tot ceia ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]