4,151 matches
-
Și muntele așteaptă să se crăpe. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburda Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea-mi surda. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
pasul tău târziuși muntele așteaptă să se crape.Nu știu dacă dorința mea-i absurdă,Nu stiu daca pământu-i din pământ,Nu stiu daca aleargă sau doar zburdăTomnaticele frunze, care suntPe buzele-mi și pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
pasul oameni atât de întunecați la față de care să te ferești să nu te înghiontească, ba chiar mai mult, zărești și câte un zâmbet. Remarci cu satisfacție că încet se strecoară pacea în suflete și încep să se împace cu sinele lor, cu viața, să prețuiască momente simple și frumoase din viața lor și treptat își costruiesc un spațiu în care se pot mișca mai lejer. Se face tot mai vizibil efortul de a se desprinde de vechile canoane experimentând aspecte
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
aproape impecabilă. Avea gesturi grațioase, fine, care exprimau perfect stările unei femei echilibrate, de condiție bună. Tudor Cristache, la cei optzeci de ani de viață și șaizeci de carieră îi dăruise șevaletului toate culorile sufletului, ca-ntr-o alchimie a sinelui, pe trepte de anotimpuri pline de mister, cu aure uneori sălbatice dar șlefuite, grație harului cu care călătorul din el a știut să caute culmi de suflet și să le îmbrace în dăruire și statornicie. Avea să serbeze acest eveniment
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > EVANGHELIA TACERII Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului „METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN: ÎN CĂUTAREA SINELUI „Eu am văzut glasul Tăcerii spărgând liniștea ... Carnea se vindecă,/ osul e fraged,/ scalpul vârstei ridic!/ Mă cuprinde tristețea:/ nu sunt lucrul final,/ ci un om care-nvață să tacă ... ” (Theodor RĂPAN ) Ascendența spirituală a Poetului este Cuvântul care îngăduie
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
gândului nerostit! Etern deținut al Melanholiei mă așez să tac! Biserica din stele mă rabdă!” Simbolul central al poemelor este, evident, Tăcerea, metaforă a descoperirii trăirii, a sentimentelor, a particularului, a detaliului de viață și, nu în ultimul rând, a sinelui. Exeget al Tăcerii, nu refuză nici experiențele altora, dar se pune pe el însuși în situații dilematice de a dobândi altele, noi, inedite, parcurgând un traseu autentic, de la „savoir” (a ști) la „faire” (a face). Starea „de atunci” și cea
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
și nemurite în versurile, devenite aici mottouri, trece la poemele de acum, autoreflexe, căci așa am numit compozițiile care ne-au ajutat să găsim răspuns la întrebarea: cine este Cel care ne propune Tăcerea Poeziei sau Poezia Tăcerii, în căutarea sinelui? Un autentic labirint al Tăcerii este parcursul în care vibrația lirică o simțim egală cu viața, cu iubirea, cu nemurirea! Densă, dar confortabilă la citit, de la prima până la ultima filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori, patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafist și pictor român, trăitor de multă vreme în Franța. Cale de șase cărți, inimile celor doi au bătut la unison: „Inima
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SUNETELE SUNT SIMPLE GESTURI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Când te uiți în oglinda sinelui și te recunoști fereastra casei se luminează, copacii-n grădină se plimbă liberi cu-nțelesul fiecărui cuvânt pe frunze, piatra de la intrarea pe poartă respiră timpul cu ochii. Închizi în cerc razele demnității și lași lumina să-ți fugă-n
SUNETELE SUNT SIMPLE GESTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360540_a_361869]
-
caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-o dimineață, mergând spre treburile ce nu sufereau amânare, în spațiul dimensionat de ceață și fum, al maidanului copilăriei mele, acoperit de o brumă argintie, rotonda privirii a prins un spectacol cât
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
aprinse în ființa ce-n suflet o purtăm și plângem în neștire când ni se rup petale sau aripile care le-ntindem să zburăm. dar îngrădirea doare și spiritul se zbate și-n colivia lumii nu este loc destul iar Sinele se-ntoarnă în văi întunecate când silnicia vorbei și-a faptei sunt cumul. Dac-aș putea, iubito, aș rupe lanțul firii și-aș slobozi în sfere luminile curgând, aș cununa și vorba cu faptele iubirii și lumea ar fi floare cu
DAC-AŞ PUTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360704_a_362033]
-
Târgoviște (căci ei sunt protagoniștii acestei manifestări), au venit să ofere cetățenilor urbei noastre ceva neprețuit și fără putință de măsurare : să le arate calea spre lumină, să le ofere adăpost pentru liniștea inimii, să le descopere bogăția spirituală a Sinelui pentru a ieși din starea de existență și a pași în trăirea pe care Dumnezeu, oricare ar fi El, a lăsat-o în fiecare dintre noi. Nu știu dacă acest material va fi primit de către publicația pentru care lucrez, sau
CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360708_a_362037]
-
adevăr, controlul asupra existenței, dar atenție ! - cu prețul înlăturării forței supreme, a creației și al Creatorului, al Dumnezeului nostru, oricare ar fi el. DANIEL EVANS ne vorbește tocmai despre această rupere de trecut, de renunțare la spațiul exterior și cercetarea Sinelui. La un viitor cu Dumnezeu în noi și implicit la ‘'TRĂIRE''. Așa vom găsi și Calea și Adăpostul. THE AWAKENING CRUSADE din SUA și BISERICILE EVANGHELICE din Târgoviște, găsesc soluții și acționează prin CUVÂNT pentru binele individual și colectiv. Și
CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360708_a_362037]
-
cu satisfacție acele trepte ce duc vibrația interioară a sufletului către un nivel superior. Poezia Marinei Glodici este de fapt această fereastră, fiecare dintre poemele aparținând acestui ciclu purtând fără îndoială, pecetea dorinței ardente de descoperire și cunoaștere profundă a sinelui. „Surâsul primăverii” reprezintă de fapt o suită de poezii care surprind efectul primăverii asupra a tot și a toate; fie că poeta se apleacă cu sensibilitate spre natură, spre ființa umană, spre zi sau spre noapte, spre munte sau spre
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
în lirica de dragoste. Peste tot, în registrul sentimental și descriptiv, acționează atâta cenzură cât să mențină un standard eticist și de bun gust menit să potențeze dimensiunea feminină. Efortul e îndreptat însă și spre neostoita căutare și redescoperire a sinelui, într-o competiție cu propriile limite. O aducere la suprafață a esențialului uman, pe care foarte rar simte nevoia să-l abstractizeze. Lucia Olaru Nenati are uriașa capacitate de a construi viziuni profunde, explorând cu instrumente sigure teritoriile indicibile ale
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
puterea misterioasă cu care tulbură echilibrul interior al cititorului. Dar cu siguranță a stat în arta Luciei Olaru Nenati să aleagă din materia primă celestă acele fragmente care împreună pot cristaliza compoziții de genul unor asemenea declarații testamentare emoționante. „Singur, sinele meu” (Ed. Junimea, Iași, 1996) vine cu noutatea poemelor ample, degajând forță și rezistență. Tot din punctul de vedere al înfățișării exterioare notăm curajul poetei de a propune formule clasice de adresare directă și maximă simplitate, dar care rămân totuși
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
e acela de a deconspira autorul și nici trăirile-i lăuntrice, vom stârni și chiar ațâța curiozitatea și setea de lectură a cititorului de poezie cu prezentarea - extrem de sumară - a primelor 9 poeme din primul ciclu. Note de călătorie prin sinele cândva comun, răsfirat de condiționalitatea reducționist umană, adus la un nemilos factor prim ? Simfonie a șoaptelor topite-n neființă, readuse mirobolant la viață de buze arzând de credință - credință într-o fericire viitoare, deocamdată iluzorie, aflată în stadiul de dorință
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
dar liberă să profite de Mișcare, de mișcarea browniană a spiritului întru propria elevare din cenușa decăzutelor imperii ... Poema Învinsul nici măcar nu poartă germenii unui Vae victis, dimpotrivă, învinsul va deveni învingător, întorcând în favoarea sa adversitatea pornită împotrivă-i. Gâlceava Sinelui cu propriul eu, mereu reluată, pe diverse paliere, în diverse momente ale istoriei și literaturii, deși-i retras în sine ca-n tibetane grote . Ascensiunea, elevația spirituală transpar limpede, căci aluzia la Lhassa, acoperișul lumii (acolo unde nu-i este
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
Dumnezeu hapsân”( Vina nu se spală de rușine) și Deus otiosus: „Copii care mai tremură de foame/ Uitați de soartă, fără nici un nume/ Și chiar de Dumnezeul care doarme”( De realități e prea sătul săracul). Poetul incearcă să-și depășească sinele prin actul creator în care surprinde esența trăirilor. Sondează în adâncul ființei sale, metamorfozând în versuri dureri, amintiri, patimi, stropi de fericire. Denisa Ganea - Popa Referință Bibliografică: Volumul antologic Vade mecum (Vino cu mine)! / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
atât de simplist se tace când orbii cai ies din mină cai inutili cărora li se oferă o libertate mirobolantă un soare orbitor o mângâiere tardivă orbi ai luminii tăcem ca în minele amenințate de prăbușiri parșive urlând în peștera sinelui nostru afon cine mi-a spart auzul cu bulgări de lumină și mi-a orbit vederea cu sunete sculptate la masa tăcerii din mine? mă strigă oarecine este gura orașului dinții lui de gigant rod șine cauciucuri ore sunete se
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
imaginarul nu mai este realul din real, nici realul fictiv, paralel realului, ci un real care proiectează eul poetic în culturi diferite, în spații și experiențe necunoscute. Memoria, fascinația cuvintelor, a poemului care se face și se desface în temnița sinelui, textualizarea realului - sînt elemente de metodă, preluate de la colegii lui Iova și Mușina, dar subsumate acum unui alt demers. Titlul unuia dintre volumele Cristinei Dascălu poate duce cu gîndul la Fiara melancolică, volumul postum al regretatului Aurel Dumitrașcu, unul din
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
dacă o poti numi așa nu am vorbit deloc.De ce aș fi făcut-o.? Și cu cine?Cu îngrijitoarele care ne priveau că pe niște șobolani,cu ceilalți copii care încercau să supraviețuiască că animalele în cușcă?Poate doar cu sinele...Am acceptat adevărul în ziua în care am primit o lovitură în cap.Era una din acele zile când oamenii bogați mai dăruiau din firimiturile averilor și ne donau hăinuțe și mâncare de sarbatori.Pentru noi era o bucurie imensă
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
prin Trupul Său” (Evrei 10,20). Se poate spune cu adevărat că, Smerenia este virtutea care revigorează trupul și salvează sufletul. Cel mai sublim mădular al trupului este inima, prin care toate există, trec, pleacă, vin. Cunoașterea lui Dumnezeu, a sinelui și a semenului se fac prin cercetarea inimii: „Eu mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită la inimă” (1 Regi 15,7);... „Căci Domnul cercetează toate inimile și cunoaște toată mișcarea gândurilor” (1
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
vedea lanurile de grâu, merii în floare: o înțelegere a firii, o propoziție stelară înfiorând pământul mai presus de carnea ce se usucă și piere. te privesc și dincolo de chipul tău e noapte, o neagră oglindă multiplicată în pajiști fierbinți. sinele se întoarce în lucrurile care pleacă, precum neodihna în oasele îngerului. vor fi arbori în amiaza ta fericită, iar timpul va fi o poveste, va fi o poveste. PRINTRE FIARELE BLÂNDE Ai vorbit despre măruntele ipocrizii ale zilei de ieri
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
Om”, prozatoarea Eliza Roha își destăinuie angajarea sa spirituală în dreptul pastoral, dar și algoritmul ontologic, pe care îl poartă în apostolatul misionar al cuvântului rostitor, întru devoțiune și iubire, față de semeni și divinitate. Cuvântul doamnei Eliza Roha este purificator al sinelui uman, aflat în cadrul lumii vizibile ; dar și exorcizator al permanentelor reflectări iluzorii, pe care conștiința comună o ia deseori, drept realitate. Afirmațiile mele sunt fundamentate pe materia elevată a acestor tomuri, admirabil inspirate. În tezaurele auctoriale: “Eseuri și alte povestiri
O ORIGINALĂ ARHITECTURĂ MEDITATIVĂ ÎN OPERA ELIZEI ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359851_a_361180]