7,756 matches
-
ce m-am socotit, am pândit și m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dumnezeu al străinilor așa de mult i-a iubit pe oameni, încât s-a jertfit pe el numai ca ei să trăiască fericiți și pentru totdeauna ! Ei, care I-au greșit ! De ce n-a jertfit pe vreunul dintre oameni ?! Fiindcă singurul care s-a născut fără păcatul acela de la început a fost numai Fiul Lui Dumnezeu, nu înțelegi, de-abia ți-am spus ?! se răsti la mine bătrânul. Păcatul neascultării nu putea fi șters chiar dacă s-ar fi jertfit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcea parte dintr-o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă nimeni plecarea. Cu doi dintre colegii săi de grupă Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau poate visase, după cum spunea în glumă, că "...în zorii zilei va veni un crai de Miazăzi să le scape din oropsire..." Atanasie dormise în podul șurii toată ziua, iar seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai multe despre Minodora, se apropie Mileniul trei. Născută odată cu România Mare, nu pot crede că, după tot ce am pătimit, am ajuns la anii ăștia. Singură, doar cu amintirile și cu morții mei, aici pe petecul ăsta de pământ, singurul care pentru mine poartă numele de "acasă". Mereu cu gândul la cei plecați, schimbările care se întâmplă acum în lume mă privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care-i păstoresc. A fost una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel mai mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de câștigat numai lui i-ar fi putut fi prinsă în piept. Cu Ucu fusesem un fel de amic, pentru că numai mie îmi povestea despre gagici, eu eram singurul lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe ori răspunsul ciudat, criptat desigur, și aproape că tremuram ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putea crește iarba fiarelor, luați toată iarba din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la indivizi cu un respect profund pentru viață, inteligență și iubire. Pentru mine era important cadrul luxos în care trăiam. De înțeles mă înțelegeam bine cu toți și nu aveam probleme cu nimeni nu împărtășeam nici o intimitate cu oamenii aceia. Singurul pe care îl iubeam din cei ce mă înconjurau era tatăl meu. Numai de el eram apropiată și încă ce apropiată! Îmi amintesc cum o dată a lipsit o lună întreagă, atunci când aveam eu 15 ani. L-am așteptat clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Văzui în ochii lui scântei de fericire, ochii lui erau făcuți din Soare. Credeam că la această întrebare se va întrista, însă bucuria lui spori. Ce să facem? Vom petrece împreună zi de zi și noapte de noapte, vom fi singurii pe pământ. Și îl crezui. Îmi luai câteva lucrușoare, printre care prețiosul tablou de nuntă. Când îi făcui și bagajul lui Angi înțelesem că nu vreau să mai ating hainele nici unui alt bărbat, că tot ceea ce am nevoie de la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată. A fost noapte cum nici un an n-a mai avut. Dimineața se amânase cu ceva timp iar ei se treziră singurii Nemuritori, liberi de orice constrângere. Doru încă nu știa. Dar o simțea oricum. Ce faci? întrebă Amanda când el o prinse de mână. Ce vrei tu să faci? Mă duceam la baie. Se spune Bună dimineața. Bună. Se sărutară. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
copie în lumea infinitului, pe care ar trebui să ne bazăm. Ea e nemurirea noastră, a ceea ce am fost și ceea ce am fi putut fi. El e infinitul din care facem toți parte. Pentru hinduși e clar: acel infinit e singurul adevărat(toate lucrurile merg conform unei Mari Înțelepciuni ). Restul e o aparență. Însă noi ne încadram până la urmă intr-o natură superbă și exactă, cu un timp exact și o viață de trăit. Să fim fericiți, iar dacă nemurirea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
masă când sosesc și eu. Prima dată nu l-am observat. Și când o fac râd: Mie mi-ar fi rușine să merg așa. Pentru cineva care intră pentru prima dată într-un club exclusivist, în care el nu era singurul costumat în vampir, nu au fost cele mai fericite cuvinte. Însă eu nu venisem să stau mult, ci să conduc pe cineva. Stau să servesc o băutură și tipul mă privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne ridicăm deasupra galeriei de bucurie formate din toți cei prezenți la sărbătoare, ieșiți pe străzi. Să zicem că m-am ridicat deasupra lor pentru că între noi ar fi ceva personal, ce nu am împărțit decât noi. Și am fi singurii care ar împărți ceva numai al nostru. Când îți pui masca, iei cu tine acest sentiment, trăiești ceva deosebit. Din momentul în care în oglindă nu mai apare imaginea ta, de când ochii străini nu te mai pot ghici, de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
introducerea, la treabă! F 40 Rareș Tiron Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital, singurul, de altfel, care exista în micul său oraș de provincie. Chiar dacă se ajunsese nu de puțină vreme în această poziție a carierei sale, nu s-ar fi putut spune despre el că era bătrân, și nici măcar trecut de prima tinerețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra cu adevărat - îl rugase pe Victor să meargă până la sărmana sa mamă în locul lui, care se afla închisă într un ospiciu. Tot ceea ce trebuia să facă - îi mai spusese prietenul - era să găsească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în cantități tot mai mari, încât mai că ajunsese să stârnească mirarea până și-n rândurile celor deja îndelung versați. De fapt, singurul și cel mai important criteriu, pe care ajunsese tânărul să se bizuie în alegerea și în consumarea drogurilor, era: mult bine, puțin-rău. Alte criterii, în privința aceasta, nu mai avea deloc și Istorisiri nesănătoase fericirii 171 nici nu se mai străduia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice în patru colțuri și rași pe cap chinezește". Observați, vă rog, și că, la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să ne bazăm pe "solidele" informații ale autorului, din anarhista Țară a Chitailor, vizitată, cu aproape două secole înainte, de ambasadorul Rusiei la Pekin, nimeni altul decât spătarul moldovean Nicolae Milescu, alias Cârnul (cognomen care i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iubirea și ura, convingerile și dorințele, temerile și speranțele. Chiar Charles Darwin definise omul drept "ființă morală": animalul este condus de instincte și prin însăși natura sa nu își poate asuma nici o responsabilitate. Pe baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nouă ordine statală. După 1989 în schimb, lumea pare să se bazeze doar pe politicienii puternici ai partidelor pragmatice, ce sunt coresponsabili de criza încrederii care a lovit mediul financiar, economia și societatea actuale. Desigur, guvernanții și politicienii nu sunt singurii vinovați. Și alegătorii lor poartă o parte din vină. Rezistența față de reforme este răspândită peste tot în rândurile populației. Încă de la începutul anilor '50, cea care avea să dea viață Fundației pentru o Etică Mondială în Elveția (Stiftung Weltethos Schweiz
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Or acest lucru demonstrează eforturile sale de a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]