2,599 matches
-
iunie dublează în chip fericit pastișele după textele Anei Blandiana și va da, în 1997, romanul Casa cu storuri galbene. Deloc spectaculos (prin aceeași raportare la proza optzecistă), romanul adună mai multe experiențe și observații personale pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de filologie, cu cinci ani de navetă umilitoare, ajunge recepționeră la un hotel, divorțează fiindcă nu vrea copii, se trezește la treizeci de ani într-o existență monotonă, pe care nici dezabuzarea prietenelor, nici micile și
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru trompetă și patru pereți, Piatra Neamț, 1992; Documentele haosului, Piatra Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Piatra Neamț, 1995; Cântece de amăgit întunericul, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic, Piatra Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Botoșani, 1998; Generația poetică ‘80. Portrete critice, Iași, 2000; Anecdote cu și despre Creangă, Iași, 2002; Cartea urmelor, Iași, 2002; Documentele haosului, pref. Gheorghe Grigurcu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Coșovei, Pornind, 228-231; Al. Cistelecan, Dicțiunea
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
44-45; Traian T. Coșovei, Încoronarea cu lacrimi, CNT, 1993, 5; Iulian Boldea, Fața și reversul, VTRA, 1993, 4; Dan Stanca, Răzbunarea poeziei, VR, 1993, 4-5; Vasile Spiridon, Întrebări și lacrimi, F, 1993, 9; Țeposu, Istoria, 99; Ioana Pârvulescu, „Manualul bunului singuratic”, RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
1993, 5; Iulian Boldea, Fața și reversul, VTRA, 1993, 4; Dan Stanca, Răzbunarea poeziei, VR, 1993, 4-5; Vasile Spiridon, Întrebări și lacrimi, F, 1993, 9; Țeposu, Istoria, 99; Ioana Pârvulescu, „Manualul bunului singuratic”, RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între melancolie și
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
o temă romantică răspândită): „Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... / Se întindea noianul de unde nu mai vii; / O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ș.a., A. este prezent cu Duhovnicească, Întoarcere în țărână, Psalmistul singuratic, cronici, pamfletul Cum se scrie românește, vizând stilul romancierului Liviu Rebreanu, și „Literatura nouă”, în care apără, contradictoriu, de loviturile lui N. Iorga, curentul de primenire din poezie. „Națiunea”, „foaia intelectualității”, apărută în 1923 din inițiativa lui I. G. Duca
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
viața ca funcționar. Era căsătorit cu Victoria, fiica lui Ioan Nădejde și a Sofiei Nădejde. În 1905, îi apăruse volumul de nuvele Chipuri de la mahala, urmat de Cea dintâi iubire (1908), Maica Melania și Taina (1909), Povestiri mărunte și Un singuratic (1910), Neguri și La un han, odată... (1911), Chilia dragostii (1913), Fetița doctorului (1914). Prezent în periodicele vremii („Făt-Frumos”, „Voința românească”, „Facla”, „Convorbiri literare”, „Minerva”, „Viața socială”, „Universul literar”, „Ramuri”, „Dimineața”, „Drum drept”), devenise, în 1908, membru al Societății Scriitorilor
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
curgere firească, bazată pe înțelegerea textului, și într-un limbaj adecvat, demne de a trezi interesul cititorului. SCRIERI: Chipuri de la mahala, București, 1905; Cea dintâi iubire, București, 1908; Maica Melania, București, 1909; Taina, București, 1909; Povestiri mărunte, București, 1910; Un singuratic, București, 1910; Neguri, București, 1911; La un han, odată..., București, 1911; Chilia dragostii, București, 1913; Fetița doctorului, București, 1914; Prăpastia lui Hortopan, Botoșani, 1918; Fântâna balaurului, București, 1920; Ospățul, București, 1921; Între Prut și Nistru, București, 1922. Traduceri: I. S.
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în scrierile în proză, o strategie a îndoctrinării. SCRIERI: Moartea unui singuratic, București, 1967; Naufragiații, București, 1967; Cutia cu scrisori, București, 1969; Răpirea, București, 1969; Teatru polițist, București, 1969; Jos masca, domnule Dib, București, 1971; Pâinea și sarea, București, 1971; Voalul negru, București, 1971; Insula spionilor, București, 1972; Furtul, București, 1973; Armata
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani, știu să reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată cruzimea și intoleranța copiilor de deunăzi. Datorită căutării mele franțuzești am putut să-mi mențin singurătatea atentă de adolescent. Societatea în miniatură a colegilor mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ele. De trupurile lor și de ochii lor tandri și atenți, care lăsau prea clar să se ghicească prezența unui fotograf curbat în două sub o pânză neagră, în spatele unui trepied. Negreșit, feminitatea lor trebuia să miște inima adolescentului singuratic și sălbatic ce eram. O feminitate oarecum normativă. Toate trei purtau rochii lungi, negre care le puneau în valoare ampla rotunjime a pieptului, li se mulau pe șolduri, dar, mai ales, înainte de a le îmbrățișa coapsele și de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oameni, chiar și copii, de la vârste mici sunt dependenți de aceste droguri. Cu toate că scrie pe pachetul de tutun “ Fumatul dăunează grav sănătății” ei nu se opresc, ci continuă consumul devenind alți oameni în timp: mai nervoși, mai egoiști și mai singuratici. Mulți copii adoră sucul Coca-Cola. Acesta nu este bun, are mult zahăr, coloranți și o cantitate foarte mică de cocaină. Și chipsurile care nu lipsesc din magazine, și ale căror E-uri ne dau o anumită dependență de a le
Spune STOP drogurilor!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Petrea Andreea Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1906]
-
tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman; cotropitor = care ocupă sau pune stăpânire cu forța; nămezi = corect,nămiază și amiază, adică În plină zi; măgură = deal mare, singuratic; vizir = mare comandant de oaste la turci; vad = loc adâncit În pământ pe unde curge o apă; destin = soartă, viitor; trofeu = pradă de război; spahiu = soldat În cavaleria turcească. ,,La Călugăreni, românii scriseră cu sabie și sânge pagina cea mai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Ce are-a face, omul lui Dumnezeu... înțelegi-mă omule... ce are-a face. A[LECU] Ce are-a face? Este că numai acolo pot să-mi aflu pacea pierdută a inim e mele... în muri negri // cu durerea mea, singuratic cu pustiul minții mele! Amicul meu, tu nu poți ști ce sufăr. De ți-aș spune că-s înamorat ar fi o profanare... [ȘTEFAN] Știu... știu... adori... te topești... Nu iubești, iubirea e prea profană. A[LECU] Ascultă! Fără frază
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dăruit amicului mort o lacrimă. FELICE Mai bine n-aș fi spus nimica din toate astea. HISTR[IO] Nu, copilul meu, mai bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dreptul patriarhatului d-a numi după moartea mitropolitului Iacint, după liberă chibzuință, pe urmașul lui. După ce împăratul Ioan Paleolog se declară și se dovedi partizan al bisericei romane, trecând în toată forma la ea, lăcomia Curții papale după micile state singuratice cari se formaseră la nordul împărăției bizantine crescu până la un grad atât de mare încît nu se mai putea tăinui. Clara, văduva lui Alexandru, voievodul Țării Românești, o catolică foarte zeloasă, se dovedi a fi prin legăturile ei de familie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sublim eflux prin care în vorbirea următoare natura cea nobilă a Ifigeniei apoteozează peripeția cea mai puternică în soarta ei. Și asta ar sta izolată daca jocul mut nu ne-ar fi preparat pe deplin pentru aceasta. Cu cât vorbirile singuratice înseamnă mai otărît totodată și un act în dezvoltarea patosului cu atât mai imperioasă este cerința mijlocirei prin jocul mut, căci numai prin aceasta se ține la un [loc] firul vieței caracterului. Unitatea caracterului Avizăm la cele două scene mari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi nimic și, fiindcă în sine însuși nu are realitate obiectivă și există numai în cunoștință, ar fi peste tot și pretutindenea nimic). Fiindcă însă orice fenomen conține o varietate, prin urmare aflăm în sufletul nostru diferite apercepții risipite și singuratice, este de trebuință o împreunare a lor pe care în simț ele nu o pot avea. Este dar în noi o facultate activă a sintezei celor diverse pe care o numim imaginație și a cărei acțiune exersată nemijlocit asupra percepțiilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită și folositoare la întregul și generalitatea semenilor săi, și cu toate astea în legătura cea mai intimă cu scopul general. Cele mai particulare se anină aicea nemijlocit de celea mai generale, tocmai așa precum omul se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
septembrie, 1986 atac asupra sinagogii Neve-Shalom din Istanbul, având ca rezultat 22 morți. Noiembrie, 1987 deturnarea unui iaht și luarea ostatici a celor 8 belgieni aflați acolo. Martie, 1988 atac asupra echipajului unui avion aparținând Alitalia executat de un trăgător singuratic, căpitanul fiind grav rănit. Mai, 1988 atacuri simultane asupra Hotelului Acropole și Clubului Sudan din Khartoum (8 morți și 21 răniți). Iulie, 1988 în urma exploziei premature a unei bombe aflate într-o mașină pe cheiurile Atenei au murit 2 teroriști
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
în două trupurile a doi războinici. Purtau armuri dintr-un metal bizar și moale și aveau tatuaje pe tot capul, care era epilat. Până să înțeleagă ce anume se întîmplă, alți cinci războinici muriră încercînd să îl doboare pe călugărul singuratic ce răsărise în spărtura obținută atât de greu. Un zgomot metalic îi atrase atenția lui Rim. Undeva, în stânga, la mai bine de o sută de metri, un tun cu proiectile explozive se pregătea să tragă din nou. Păși dincolo de zid
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sută de asemenea proiectile. Căzuseră ireal de repede de pe caii care continuaseră să alerge, câțiva dintre ei ajungând chiar să fie prinși de Mas. Animalele se prăpădiseră însă în vadul de sub un pod dărâmat, acolo unde îi atacase un trăgător singuratic. Mos îl văzuse o secundă prea târziu și raza laser tăiase picioarele tuturor celor patru cai pe care îi luaseră. Mas era de părere că avuseseră noroc. Știind o parte din ceea ce avea să le rezerve viitorul, Kasser nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]