2,658 matches
-
opera lui Evagrie Ponticul care l-a și influențat. Nu se știe altceva despre viața lui. Prima mențiune cunoscută este aceea a lui Procopie din Epitom despre Cântarea Cântărilor (sfârșitul sec. V - începutul sec. VI). O Poveste a lui Nilus Singuraticul despre uciderea călugărilor de pe muntele Sinai și anii de temniță ai fiului său Teodul, care îl plasează pe Nilus pe Sinai și a contamina și viața lui Nilus din Sinaxarul din Constantinopol, este considerată o legendă ulterioară. Culegerea de scrisori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în străinătate, București, 1970, Autobiografie, București, 1977, Wilson, zevzecul, pref. trad., București, 1982; Percy Bysshe Shelley, Culegere de poeme, București, 1951, Opere alese, introd. trad., București, 1956, Poeme, București, 1957, Prometeu descătușat și alte poeme, pref. trad., București, 1965, Nor singuratic, Timișoara, 1995; Ivan Fiodorovici Popov, La capătul nopții, pref. Sandu Petrescu, București, 1952 (în colaborare cu G. C. Nicolescu); Horváth Imre, Versuri alese, București, 1953 (în colaborare cu Ioanichie Olteanu); Charles Dickens, Clopotele, pref. trad., București, 1953; Mihail Koțiubinski, Fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
cărui idei inspiră Revoluția Franceză. În cartea sa Emile sau Despre educație, dezvoltă ideea educației omului pentru a deveni cetățean. În nuvela Julie sau La nouvelle Héloïse deschide porțile preromantismului. Cartea Confesiuni deschide era autobiografiilor moderne, iar Visările unui hoinar singuratic pe cea a introspecției în subiectivitate. În Discurs asupra inegalității și Contractul social pune piatra de hotar a socio-politicii. Semnează tot ce a scris toată viața astfel: "J.J. Rousseau, Cetățean al Genevei", mândru că aparține unui stat guvernat democratic de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Critica literară basarabeană - Mihai Cimpoi, Eugen Lungu, Andrei Țurcanu - tot ei manifestându-se și ca prefațatori -, a început să le comenteze cărțile, găsind afinități formative și de opțiune estetică la mulți dintre ei. S-a văzut atunci că acești tineri singuratici, bibliomani, individualități creatoare fiecare în felul ei, fără un program comun sau manifest literar declarat, au și multe lucruri care-i apropie: aceleași lecturi, aceleași modele literare, aceleași frustrări - un complex mai special pentru limba română, pe care au însușit
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și vegetal. În planul uman se află eul liric, inadaptat, singuratic, mistic și teluric, nemulțumit, neliniștit. În plan vegetal, sub influența sacrului, trăiesc oamenii obișnuiți, lipsiți de idealuri. Între eternitate (vecii) și necunoscut (ceață), între cer și pământ se află stelele, iar metafora "nalt candelabru" trimite, subtil, spre divinitate. Dorința de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vieții și morții: profetul din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strofele V, VI) evidențiază traseul inițiatic de la dorință la visul de fericire deplină: Vom visa un vis ferice". Participând la trăirea sentimentului de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
s-a născut la 5 august, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman. A studiat la: Siliștea-Gumești, Abrud, Cristur-Odorhei, București. Opere: Întâlnirea din Pământuri (1948); Ana Roșculeț (1949); Desfășurarea (1952); Ferestre întunecate (1956); Îndrăzneala (1959); Moromeții, I (1955); Moromeții, II (1967); Marele singuratic (1972); Delirul (1975); Risipitorii (1962); Intrusul (1968); Cel mai iubit dintre pământeni (1980); Viața ca o pradă (1977); Imposibila întoarcere (1971). În opera sa, Marin Preda a înfățișat aspecte cotidiene din existența unui sat dunărean, criza structurilor patriarhale, tipul țăranului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
horticultor. Niculae moșenește unele trăsături de la tatăl său, printre care și spiritul independent, regretă că nu l-a căutat în ultimii ani de viață și crede că "binele n-a dispărut din omenire, deși între timp eroul a devenit marele singuratic". Cel mai iubit dintre pământeni Cel mai iubit dintre pământeni este un roman care reprezintă o ridicare la metaforă a unor întâmplări, al căror protagonist este filosoful Victor Petrini, fost profesor universitar. El caută explicația eșecului său și identificarea unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atenției, a capacităților de memorare, de reproducere, de motivație și activism prin joc și alte activități; formarea încrederii în sine etc. Integrarea socială trebuie începută de la cele mai mici vârste, prin forme specifice. În condițiile unei educații deficitare, deficientul devine singuratic, se izolează. Majoritatea deficienților de auz reușesc să se integreze bine și eficient în viața socială și profesională, ajungând la exercitarea unor profesii apropiate de cele ale auzitorului. Ei nu vor fi orientați spre profesii ce solicită auzul. Dintre cele
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
Adrian Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
anumită mentalitate literară (aceea care cultivă poezia evenimentului și respinge programatic modernitatea), ei au prins cu greu cadența impusă de noul eșalon al generației, afirmat după 1960. [...] Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate și a rămas, în esență, un singuratic. Prietenia de mai târziu cu Nichita Stănescu nu i-a modificat prea mult stilul poetic, deși unele schimbări (îndeosebi în Ierbar de nervi, 1978, cartea lui cea mai bună) se văd: o intimizare, în primul rând, a subiectului liric, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de Întuneric”, „mîhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asigurătoare a epocii noastre contemporane.”2 O anticipație la fel de fericită - în cazul lui D. R. Popescu: „Autor până acum, ca proză narativă, al unui roman (Vara olteniloră, al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator.” 3 Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. 1 Pagini de critică literară, vol. I, p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
trezește un sentiment asemănător. Ascuțimile ei gotice în același spațiu arhitectural cu volume bizantine polemizează tăcut între ele; rigoarea și simplitatea alături de boltitura masiv maurescă se desfid reciproc; și fiece unitate, cu detaliile proprii, se înalță și stă un timp singuratică, deși vecină cu celelalte. Doar stăruința privitorului poate învinge, prin însumare, atâta diversitate. Căci, după o anumită familiarizare, înlesnită prin reveniri și reflecție, catedrala își clarifică metafora latentă, a cărei semnificație îi susține din ascuns felurimea tectonică: e o liturghie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe viață (1985), și însemnări de călătorie, Compuneri libere pe ilustrate (1986). De la început stăpân pe mijloacele narative, observator penetrant al mișcărilor sufletești general umane, L. expune în proza sa segmente revelatoare de vieți obscure, de biografii ale unor inși singuratici, din speța învinșilor și a inadaptabililor prezenți în scrierile începutului de secol XX, dar diferențiați de aceștia printr-o mai pronunțată introvertire, exprimată prin detașare de sine. Personajele trăiesc apatic un fel de drame mute, fără să se autocompătimească, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
câțiva bătrâni. Într-o zi apare, de cine știe unde, o fată cu părul zbârlit, îmbrăcată ponosit, care vrea să intre în vagon. Curând după aceea băiatul află din întâmplare că e logodită și încearcă să o impresioneze bravând. Îndrăgostită brusc de singuraticul necunoscut, fata, Maia, îl încurajează, dar Nicolae se fâstâcește și o ia la fugă. În nuvela ce dă titlul volumului Memoriu către ministru, un tânăr profesor cu perspective pe tărâm științific, aflat, ca în fiecare toamnă, cu elevii la „muncă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist, prozator fantezist și tandru ironic, scenarist cu premii internaționale, comentator de film, disident singuratic, C. este și un bun critic de artă. În 1976, în ajunul bicentenarului independenței Americii, reușește să publice volumul Grafica americană. Un portret al Americii, pe care cenzura îl aprobă, crezând că e vorba de un comentariu de strictă specialitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
anii ’40 și revăzute de autor în 2001, precum și fragmente dintr-un jurnal început în 1943, notații cu un redus conținut autobiografic, ce rețin mai degrabă senzații decât evenimente. Ca și în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
te țin deoparte de rafinamente și subtilități. Trăsătură definitorie: simțul dreptății. Smochinul. Impresionezi nu atât prin frumusețe, cât prin presonalitatea ta aparte. Ai nevoie de cineva cu care să te simți total dezinhibat. Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai să/ începem narația: prin pasaje arhitecți melancolici/ și meșteri măsoară distanțele de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
și luminând întreaga lume. Imaginile morții sunt, aproape toate, trimiteri la lumea vegetală: un cap, sub casca grea, se pleacă întocmai ca o floare de mac sub povara ploilor primăverii; dar eroii cad mai ales ca niște arbori; un măslin singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]