3,912 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CETĂȚII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CETĂȚII Cartea mea e-n flăcări și se-nmoaie că o Sodoma în deșertul timpului sinistru - aș vrea să lupt, să plâng pe ziduri ploaie, dar zeii-s duși și-i secetă pe Istru - mi-i speriată și iubita și lui Lot se plânge și încotro s-apuce cred că nu mai știe - pe amândoi, acelasi
ELOGIU CETĂŢII de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356187_a_357516]
-
numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
fenomen incert, fără nume, fără formă. Un ,,ceva,, căreia nu i se poate opune. Ochi nevăzuți, mâini care nu există, amprenta unei ființe demult dispărute. Atât se simte în aer. În rest este liniște. Nu, nu este vorba de jocul sinistru de-a viață și de-a moartea, de-a ,,hoții și vardiștii,,. Este Soarta, Destinul, Cârma... Ea conștientizează că, de data asta, el este aici și nu i se va mai opune. De ce ar face-i pe mironosița? Ea este
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
și de mașini. Înainte de cutremur erau aproape pustii la acea oră.La combinat nu se întâmplase nimic grav, din fericire. Petrochimia era o potențială sursă de mare pericol continua, pentru orașul Pitești și zonele limitrofe, în caz de accident, sau sinistru. Explozia se pare că fusese provocată cu scopul de a împiedica să se întâmple ceva mult mai grav. Am plecat toți patru prin cartier, am trecut pe lângă magazine,unde vedeam multe vitrine sparte și mărfurile de la alimentara era împrăștiate pe
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
conversație. Eu nu sunt chiar la fel,leg conversația direct la gură . Și poate tocmai de aceea... - Ați pierdut nevasta prin castelul lui Dracula ? E greu s-o mai găsiți ,am auzit că ăsta suge sânge ! încerc o glumă cam sinistră ,ca să destindem atmosfera roșie, de semafor. Și o destindem ,căci imediat se face verde . Loganul se urnește greu,dar n-are încotro. Nici nouă nu ne prea convine ,dar timpul ne împinge întotdeauna, numai înainte. - De ieri n-a mai
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
unuia dintre frații lui, aici aflându-se acesta, soția și cei doi copii, un băiat și o fata. Pierre Rossalle îi masacră pur și simplu cu toporul, lăsând cadavrele în bălți de sânge, după care ieși în curte și - grohotind sinistru ca un porc înjunghiat - și-a crăpat țeasta cu același topor, împrăștiindu-și creierul prin curte. Ce se întâmplase oare atunci în pădure cu el ? Fusese teleportat pe un alt continent, o alta planetă din cosmos, sau într-un univers
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
Toate Articolele Autorului Nori cenușii pe bolta-albastră În noaptea rece se zoresc, În raza de argint a lunii Satanic,drame prevestesc ... De undeva,din vidul negru, Înaripat,crud,magistral, Cu forța unui gând tenebru, Cu perfidie de mistral, Un prinț sinistru fără seamăn Țipând lugubru în neant Coboară pe pământul reavăn Pictând o umbră de gigant ... Cu siguranța-i arogantă El cată doi îndrăgostiți: Un biet băiat și-a lui amantă De lume rea înnebuniți ... Și o văzu pe ea,fatidic
FORŢA IUBIRII (POWER OF LOVE) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370440_a_371769]
-
de la întuneric Sub soare de iunie, dezmierdând feeric, Demni înfruntă moartea - eroi adevărați Sub ochii înlăcrimați ai foștilor soldați. Unde erau piersici? Azi e mare bozul Miroase a moarte , auzul și văzul Sunt învăluite sumbru, în tăcere adâncă Totul e sinistru, durere-n poruncă. Nu credeam să-nvăț a trăi vreodată Clipa condamnaților din valea-nfundată Aici s-a revărsat jalea cea mai multă Copacii nu cresc, păsări nu mai cântă. 14 oct 2016 Referință Bibliografică: Valea piersicilor- Jilava / Elena Armenescu
VALEA PIERSICILOR- JILAVA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370551_a_371880]
-
de după crestele munților, își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
cu cea pe care o știam și o așteptam eu, poate cu mici excepții. Toamna ca anotimp. Cartea cu pricina mi-a dezvăluit mai mult melancolia unei toamne frumoase păstrată într-un suflet tânăr ce mustește de poezie. Sună cam sinistru! Doar toamna ne-am învățat s-o asociem cu bătrânețea, nu? Ei bine, nu! De data asta la poarta toamnei doamnei Daniela Popescu Stroe dăm peste o simbioză fericită de tinerețe și maturitate, bogăție de limbaj poetic, frumusețe, melancolie, etc.
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
pornit de-acas’, Cu gândul că un ceas de-mi las Eu sigur o s-ajung lejer. Dar ce să vezi? Pornit din cer, Potopul ăsta diluvian Făcu din București lighean, Umplut cu apă până-n buză... Și nu-nțeleg de ce te-amuză Sinistrul tocmai ce-a trecut, Când nici măcar nu l-ai văzut. S-au rupt deasupra-mi nori ca dracu’ Și-n Colentina doar cu bacu’ Puteai cumva să traversezi. Dar cum nici bac nu ai să vezi, Am deviat de la traseu
PLOAIA CITADINĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369510_a_370839]
-
genul lui Henric al VII- lea. Clădirea datează din secolul al XIII-lea și este într-adevăr impresionantă prin masivitatea ei, dar mai ales prin culoarea zidăriei. O culoare închisă, ceva sumbru, care te duce cu gândul la cele mai sinistre întâmplări din interiorul ei, dacă i-ai aflat povestea. Acum castelul este folosit de administrația orașului Gent pentru stocarea arhivelor. În Gent se poate călători atât cu autobuzul cât și cu tramvaiul. Aici am văzut cel mai modern și mai
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
cât doi, Vor cu puținul lor, copii să crească, În Pace și Credință strămoșească! . . . E-n miezul iernii și cu Maricica, Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară, Lângă
E-N MIEZUL IERNII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369685_a_371014]
-
sfârșitul seolului 19), dar și de ”faimoșii” Rostart și Rosprint ai Epocii de Aur, iar mai apoi de privatizările eșuate ale tranziției postcomuniste... Acest drac și-a făcut treaba cu prisosință, bravo lui! Fosta fabrică de pe cheiul gârlii arată acum sinistru, un adevărat topos al periferiei umane, un loc al dezgustului demn de a găzdui doar un club... fără autorizații. Și aici apare în plină glorie și mereu actual dracul legalist, cel al funcționarilor, al șpăgilor, al neregulilor camuflate de albul
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
scrijeleau rânduri cu sânge amestecat, se aruncau lacrimile evreilor și polonezilor la comun precum mormintele, și viața fugea îngrozită, devastând orașele, cicatrizând pentru eternitate obrazul acelui loc distrus, rostogolit în negura unui timp sfârtecat de chin.” Scenariile sunt cu adevărat sinistre: frig, îngheț, bombe, foame, sirene, incendii, ruine, sânge, mult sânge, scene cutremurătoare cum e cea cu fetița decapitată de o bombă, sub privirile îngrozite ale adolescentului Maor. Autoarea gradează emoțiile, începând în Varșovia, ca să ne conducă în adevăratul iad, cel
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
fuseseră azvârliți în ghetou, fuseseră uciși 80.000 de evrei. Destinul celor doi: Maor și Philbert se leagă implacabil, familia nazistului mutându-se chiar în casa familiei Gruber, după ce aceștia fuseseră trimiși în ghetou. Ca să mai atenueze puțin din atmosfera sinistră, autoarea introduce și un element romantic, o notă de exotism: dragostea nazistului pentru țiganca evreică Raisa, deși neamțul îi omorâse fratele. Țiganca Raisa ni-l descoperă pe celălalt Philbert Schirach, cel cald și bun, sentimental și afabil, îmblânzit, romantic, atent
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Toate Articolele Autorului 31 August este Ziua Limbii Române. La mulți ani, tuturor scriitorilor și vorbitorilor de limba română! Antologia „LIMBA NIASTRĂ CEA ROMÂNĂ"-Starpress 2016: Segment de coautor Maria Filipoiu DEZRĂDĂCINARE DE LIMBA ROMÂNĂ De la ruși vine un ecou sinistru, Pe piscuri să-l ridice Munții Carpați. Că români captivi între Prut și Nistru, Pentru uniune au fost judecați. De limbă română dezrădăcinați, Prizonieri în imperiu nedorit, Din neam românesc au fost rusificați, Să ducă dorul de graiul moștenit. Iubirea
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
dar l-am căpătat prin el. - Marian, desigur că mă uimești. Sper să nu fie o farsă pusă la cale de voi, pentru a-mi controla credibilitatea morală. Ar fi dureros să aflu acest lucru. - Departe de mine gândul acesta sinistru. Pur și simplu m-am îndrăgostit de tine și simt cum faci parte din gândurile mele, din viața mea, din propria mea ființă. Ce pot face să te conving de aceasta? Cere-mi orice și vei vedea dacă spun adevărul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
singura care fusese curățată de curând. Alma închise ochii, încercând să-și imagineze cum ar fi arătat animată de oaspeți, muzică și toate celelalte. Adora, să danseze la serate și petreceri. Aici nu va putea, să facă acest lucru. - E sinistru! strâmbă din nas, Beth. - Draga mea, va fi de nerecunoscut după ce voi trei, guvernanta și mătușa Annie vă veți ocupa de toate aranjamentele, răsună amuzată vocea lordului. - Da ... da, gesticula veselă mătușa Annie. Alma simțea acut golul format în stomac
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
și așeza receptorul în furca și continuând să simtă gustul acru provenit din anxietatea ce continuă să-l răvășească,se ridică de pe scaun și porni spre biroul Directorului realizând că tot ce a trăit până acum face parte din jocul sinistru mânuit de un destin orb. Ajuns în biroul șefului,se așeza pe scaunul aflat înaintea biroului și simțindu-se privit,isi încrucișa picioarele pozând într-un om relaxat. -Domnule Pricop zise Ștefănescu jucându-se cu stiloul Poenari primit în dar
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
Cornea este dânsul - printr-o regretabilă extensie semantică - o “eroare”. Dar, datorită poziției pe care o are, nu este una facultativă. Așa că i-am parcurs uimit textul scris, cred, “la prima mână”, ca și cum i-ar fi fost comandat de cineva. Sinistru material, dacă ne gândim că milițienii de care vorbește ne terminau cu bătaia la tălpi (cu “bulanele”). Sau poate plantau flori în Piața Universității (tot cu “bulanele”), ce știm noi, ăia, “stupid peoplels”? Ștefan Doru DĂNCUȘ http://www.ziaristionline.ro
DESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA SILVIU BRUCAN LA ANDREI CORNEA de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354336_a_355665]