1,191 matches
-
LeZion (1882). Alte așezări au fost fondate de membri ai Miscărilor Bilu și Hovevei Zion (Iubirea Sionului). Acest lucru a făcut posibilă o reînviere a limbii ebraice. Sionismul atrăgea evrei de toate tipurile: religiosi, seculari, nationalisti și socialiști. În istoria sionistă, diferitele valuri de așezări evreiești sunt cunoscute ca „aliyah”. Pe parcursul primului aliyas, între 1882 si 1903, aproximativ 35,000 de evrei s-au mutat în Palestina. În 1896 Teodor Herzl publica „"Der Judenstaat"” („Statul Evreilor”) în care propune ca soluție
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
35,000 de evrei s-au mutat în Palestina. În 1896 Teodor Herzl publica „"Der Judenstaat"” („Statul Evreilor”) în care propune ca soluție pentru rezolvarea creșterii antisemitismului în Europa (așa-numita „Problemă evreiască”) înființarea unui stat evreu. În 1897, Organizația Sionistă era fondată iar Primul Congres Sionist si-a proclamat scopul „a stabili o casă pentru poporul evreu în Palestina securizată sub legea civilă”. Totuși, sionismul a fost privit cu suspiciune de către conducătorii otomani și nu s-a putut realiza un
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
mutat în Palestina. În 1896 Teodor Herzl publica „"Der Judenstaat"” („Statul Evreilor”) în care propune ca soluție pentru rezolvarea creșterii antisemitismului în Europa (așa-numita „Problemă evreiască”) înființarea unui stat evreu. În 1897, Organizația Sionistă era fondată iar Primul Congres Sionist si-a proclamat scopul „a stabili o casă pentru poporul evreu în Palestina securizată sub legea civilă”. Totuși, sionismul a fost privit cu suspiciune de către conducătorii otomani și nu s-a putut realiza un progres major. Între 1904 și 1914
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
legea civilă”. Totuși, sionismul a fost privit cu suspiciune de către conducătorii otomani și nu s-a putut realiza un progres major. Între 1904 și 1914, aproximativ 40.000 de evrei sau stabilit în Palestina (al doilea aliyah). În 1908, Organizația Sionistă a stabilit Biroul Palestina (de asemenea cunoscut ca „Biroul Eretz Israel”) în Jaffa și a început să o politică de stabilire sistematică în Palestina. Migranți erau majoritatea din Rusia (care includea Polonia), scăpând de persecuție. Primul oraș în întregime vorbitor
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
guvernul au căutat sprijinul evreilor pentru efortul de război pentru o varietate de motive printre care și acela de a obține susținerea evreilor americani pentru o intervenție americană de partea britanică. Existau deja membri ai guvernului britanic care simpatizau mișcarea sionistă, inclusiv primul-ministru David Lloyd George. În ultima parte a lui 1917, armata britanică (care includea și o importantă legiune evreiască) i-a alungat pe Turci din Palestina, iar Ministrul de Externe britanic, Lord Balfour a trimis o scrisoare către Lordul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
trimis o scrisoare către Lordul Rothschild. Scrisoarea a devenit cunoscută cu timpul drept „Declarația Balfour din 1917. Declara că Guvernul Britanic „"vedea favorabil fondarea în Palestina a unui cămin national pentru poporul evreu"”. În 1918, Chaim Weizmann, președinte al Federației Sioniste Britanice, a fondat o Comisie Sionistă, care au mers în Palestine pentru a promova obiectivele sioniste acolo. Mandatul britanic pentru Palestina sau Mandatul Palestinei a fost o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a fost adoptată oficial de Consiliul Ligii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Scrisoarea a devenit cunoscută cu timpul drept „Declarația Balfour din 1917. Declara că Guvernul Britanic „"vedea favorabil fondarea în Palestina a unui cămin national pentru poporul evreu"”. În 1918, Chaim Weizmann, președinte al Federației Sioniste Britanice, a fondat o Comisie Sionistă, care au mers în Palestine pentru a promova obiectivele sioniste acolo. Mandatul britanic pentru Palestina sau Mandatul Palestinei a fost o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a fost adoptată oficial de Consiliul Ligii Națiunilor pe 26 septembrie 1923. Documentul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
1917. Declara că Guvernul Britanic „"vedea favorabil fondarea în Palestina a unui cămin national pentru poporul evreu"”. În 1918, Chaim Weizmann, președinte al Federației Sioniste Britanice, a fondat o Comisie Sionistă, care au mers în Palestine pentru a promova obiectivele sioniste acolo. Mandatul britanic pentru Palestina sau Mandatul Palestinei a fost o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a fost adoptată oficial de Consiliul Ligii Națiunilor pe 26 septembrie 1923. Documentul se baza pe principiile conținute în Articolul 22 al Convenției
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
aprilie 1920 a principalelor puteri asociate și aliate din timpul Primului Război Mondial. Marea Britanie a semnat de asemenea și un tratat adițional cu Statele Unite ale Americii (care nu era membră a Ligii Națiunilor) în care Statele Unite susțineau termenii mandatului. În 1921, Comisia Sionistă a primit statut oficial ca Agenția Evreiască pentru Palestina prin Articolul 4 din Mandat. O ofertă pentru crearea unei Agentii Arabe similare a fost respinsă de liderii arabi. Mandatul permitea Agenției Evreiești să supravegheze imigrația evreiască în Palestina și de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
unei Agentii Arabe similare a fost respinsă de liderii arabi. Mandatul permitea Agenției Evreiești să supravegheze imigrația evreiască în Palestina și de achiziționarea de terenuri de la localnicii arabi. Această Agenție Evreiască a operat mai curând drept un braț al conducerii sioniste. Conducea școli și spitale, iar mai târziu a format o miliție, numită Haganah. Chaim Weizmann a fost liderul atât a Organizației Sioniste cât și a Agenției Evreiești până în 1929. Agentia Evreiască distribuia permise de intrare pentru noii imigranți (numărul era
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
achiziționarea de terenuri de la localnicii arabi. Această Agenție Evreiască a operat mai curând drept un braț al conducerii sioniste. Conducea școli și spitale, iar mai târziu a format o miliție, numită Haganah. Chaim Weizmann a fost liderul atât a Organizației Sioniste cât și a Agenției Evreiești până în 1929. Agentia Evreiască distribuia permise de intrare pentru noii imigranți (numărul era stabilit de britanici) și fondurile donate de către evreii din străinătate. Din 1920, Va'ad Leumi (sau Consiliul Național Evreiesc) era cea mai
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
britanici) și fondurile donate de către evreii din străinătate. Din 1920, Va'ad Leumi (sau Consiliul Național Evreiesc) era cea mai importantă instituție a comunității evreiești ('Yishuv') în cadrul Mandatului Britanic pentru Palestina. Consiliul era ales democratic și includea și evrei ne-sioniști. Corpul a funcționat ca un guvernvirtual pentru evreii din Palestina. Departamentul Politic al Consiliului era responsabil cu relațiile cu arabii, legăturile cu Agenția Evreiască și negocierile cu britanicii. Odata cu creșterea Yishuv, Consiliul a adoptat mai multe funcții, precum cele
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
cheltuiți pentru finanțarea administrației britanice. Din această cauză, cu permisiunea britanică, Va'ad a început să strângă propriile impozite și să conducea servicii independente pentru populația evreiască. Educația si sănătatea pentru evreii din Palestina erau în mâinile marilor partide politice sioniste care operau servicii independente și organizații de sport finanțate din impozite locale, donații și taxe. Mișcarea sionistă a fondat de asemenea Universitatea Ebraică din Ierusalim și Technion (universitatea tehnică) în Haifa (ambele în 1925). În perioada interbelică, britanicii, apelând la
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
propriile impozite și să conducea servicii independente pentru populația evreiască. Educația si sănătatea pentru evreii din Palestina erau în mâinile marilor partide politice sioniste care operau servicii independente și organizații de sport finanțate din impozite locale, donații și taxe. Mișcarea sionistă a fondat de asemenea Universitatea Ebraică din Ierusalim și Technion (universitatea tehnică) în Haifa (ambele în 1925). În perioada interbelică, britanicii, apelând la termenii mandatului, au respins principiul conducerii majorității precum și alte măsuri care acordau arabilor controlul majoritar pentru guvernului
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Un mic grup (cu aproape 200 de activiști), dedicați rezistenței evreiești față de administrația britanică a Paltestinei, sau separat de Etzel (care îi susținea pe britanici) și au fosrmat „Lehi”, condus de Avraham Sern. În 1943, URSS la eliberat pe liderul sionist revizionist Menachem Begin din Gulag după care a plecat în Palestina, preluând comanda organizației Etzel cu o politică de a crește conflictele împotriva britanicilor. În aproape același timp, Yitzhak Shamir a scăpat din lagărul din Eritrea unde britanicii îi tineau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
lumea evreiască, aproape dispăruseră. Al doilea război mondial a lăsat puțini supraviețuitori evrei în centrul Europei precum și refugiați. Un comitet anglo-american de anchetă, înființat să examineze problema Palestinei, ai recenzat opiniile lor iar 97% voiau să migreze în Palestina. Mișcarea Sionistă a moderatului pro-britanic (și cetățean britanic) Weizmann, care ulterior a murit zburând în RAF, a fost subminată de politicile britanice antisioniste. Conducerea mișcării a fost trecută către Agenția Evreiască din Palestina, acum condusă de Partidul sionist - anti-britanic (Mapai) și condus
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
migreze în Palestina. Mișcarea Sionistă a moderatului pro-britanic (și cetățean britanic) Weizmann, care ulterior a murit zburând în RAF, a fost subminată de politicile britanice antisioniste. Conducerea mișcării a fost trecută către Agenția Evreiască din Palestina, acum condusă de Partidul sionist - anti-britanic (Mapai) și condus de Davis Ben Gurion. În diaspora, evreii americani dominau mișcarea sionistă/ Imperiul Britanic a fost puternic slăbit de război. În Orientul Mijlociu, războiul a făcut conștient guvernul britancă de dependența sa față de petrolul arab și a stabilit
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
murit zburând în RAF, a fost subminată de politicile britanice antisioniste. Conducerea mișcării a fost trecută către Agenția Evreiască din Palestina, acum condusă de Partidul sionist - anti-britanic (Mapai) și condus de Davis Ben Gurion. În diaspora, evreii americani dominau mișcarea sionistă/ Imperiul Britanic a fost puternic slăbit de război. În Orientul Mijlociu, războiul a făcut conștient guvernul britancă de dependența sa față de petrolul arab și a stabilit relații mult mai cordiale cu arabii și si-a scăzut sprijinul față de evrei stabiliți în
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
către Organizația Națiunilor Unite. Pentru a decide cum vor acționa cu Palestina, Națiunile Unite au numit un comitet, Comitetul Special al Națiunilor Unite pentru Palestina. În iulie 1947, Comitetul a vizitat Palestina și s-a întâlnit cu evrei și delegați sioniști. Înaltul Comitet Arab a boicotat întâlnirea. În același timp, au apărut mai multe controverse când Secretarul Afacerilor Externe Britanic, Ernest Bevin a ordonat unei nave care avea imigranți ilegali să se întoarcă înapoi în Europa. Imigranții de pe vas au fost
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a emis Declarația Balfour pro-sionistă în timpul primului război mondial. Britanicii au capturat Ierusalimul
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
în Rusia, a devenit directorul spitalului oftalmologic din Kiev, a fost prieten al lui Binyamin Zeev Herzl și conducător al sionismului teritorialist din Rusia. Un frate al ei, Yaakov Bluwstein, lingvist cunoscător a 16 limbi ,a fost activ în organizația sionistă din Poltava, în Ucraina, iar apoi în Palestina a întemeiat rețeaua de cămine culturale ebraice „Beit Haam” (Casa Poporului). Ulterior, Rahel s-a mutat cu părinții ei la Poltava, unde a urmat școala evreiască în limba rusă și un gimnaziu
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
Rahel dorea să se dedice agriculturii, ea s-a mutat în anul 1911 la ferma școlară de fete „Havat haalamot”, pe care o întemeiase Hanna Meisel în așezarea Kineret, pe malul Lacului Kineret. Acolo ea i-a cunoscut pe conducătorii sioniști Berl Katznelson, fruntaș al social-democrației ebraice, și Aharon David Gordon, ideolog al unui socialism sionist de tip tolstoian, care a exercitat o mare influență asupra concepției ei despre viață. Acestuia din urmă, Rahel i-a dedicat cea dintâi poezie pe
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
școlară de fete „Havat haalamot”, pe care o întemeiase Hanna Meisel în așezarea Kineret, pe malul Lacului Kineret. Acolo ea i-a cunoscut pe conducătorii sioniști Berl Katznelson, fruntaș al social-democrației ebraice, și Aharon David Gordon, ideolog al unui socialism sionist de tip tolstoian, care a exercitat o mare influență asupra concepției ei despre viață. Acestuia din urmă, Rahel i-a dedicat cea dintâi poezie pe care a scris-o în limba ebraică „Halah nefesh” - "הלך נפש" („Stare de spirit”). La
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
la vârsta de 41 ani. Potrivit dorinței ei, a fost înmormântată în cimitirul așezării Kineret, într-un loc de unde se vede Lacul Kineret, de care s-a simțit foarte legată sufletește. În preajma ei au fost înmormântați câțiva din ideologii socialiști sioniști și din pionierii celui de al doilea și al treilea val de imigrație („aliya”). Alături de Rahel a fost înhumată cu multe decenii mai târziu și poeta și compozitoarea Naomi Shemer. Rahel a început să compună versuri din copilărie în limba
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
al ogorului și de pionier al zidirii țării renăscute. Din unele creații, mai ușoare, nu lipsesc ironia și uneori chiar aspecte umoristice. Scrisul lui Rahel a fost influențat de moștenirea spirituală a povestirilor biblice și de literatura și idealurile pionierilor sioniști din „al doilea val” de emigrație evreiască în Palestina. Uneori, poeta se identifică cu figuri feminine din Biblie, precum omonima ei Rahel din poveștile patriarhilor, și Mihal, soția regelui David. Se remarcă influența creativă asupra ei a imagismului francez și
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]