1,517 matches
-
manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul autor și de preferința lui pentru modul baladei - cu totul altul decât baladescul pedestru al versificatorilor epocii. Volumul Balade documenta îndeajuns apartenența
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel logofăt. Când Constantin Brâncoveanu l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Pillat, unele fiind, de altminteri, inspirate de ținuturi și localități vizitate cu gândul și de autorul Visărilor păgâne, invocat nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
un documentar pentru sine al întregii sale activități. Jurnalul [...] a fost tot timpul preocuparea sa cea mai statornică [...]. Notele intime raportează zilnic despre un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat de nerealizare, orgolios și smerit, demn și bun, făcându-și visuri să fie util țării [...], cu o percepție acută a realului, dar și cu predispoziție romantică spre reverie. MARIN BUCUR SCRIERI: Ceasurile de mulțumire ale lui..., București, 1843; Apel la toate partidele urmat de Încrederea
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele strict umane, ci imperfecțiunea plină de orgoliu, de aroganță, imperfecțiunea distructivă. G.A. Van den Bergh van Eysinga vede în 666 un „număr triunghiular”. Numerele triunghiulare sunt numerele obținute din suma tuturor cifrelor unei serii de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
principiu: „Tot ceea ce se petrece în legătură cu Domnul nostru Isus Cristos are un caracter dublu”. Este vorba despre: cele două nașteri, una „din Dumnezeu, mai înainte de veci”, cealaltă din Fecioara Maria, „în veacul acesta”/„la sfârșitul veacurilor”; cele două veniri, una smerită, abia vizibilă, care s‑a petrecut deja, și alta strălucitoare, în slavă, foarte vizibilă, ostentativă chiar, care urmează să se petreacă. Cea dintâi s‑a încheiat cu episodul înjositor al răstignirii; a doua va avea ca decor cerul locuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
știu să ne asculte cu pricepere, în cele ce vom spune mai departe. Scripturile ne învață că sunt două parusii ale Mântuitorului nostru, Cristos. Cea dintâi, cea după trup, a fost lipsită de slavă; el s‑a arătat în chip smerit. În schimb, a doua parusie a fost profețită ca una slăvită: el se va pogorî din ceruri întru putere, însoțit de îngeri și în slava Tatălui. Înaintemergătorul celei dintâi parusii a fost Ioan Botezătorul; a doua parusie, atunci când [Mântuitorul] va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu vor înceta, vor face presiuni asupra lui și îl vor proclama rege. Apoi, el se va semeți în inima sa și cel blând se va face aspru, cel care căuta iubirea fără milă se va face; cel cu duhul smerit se va face mândru și sălbatic; dușmanul nedreptății îi va prigoni pe cei drepți. O dată proclamat rege, va pregăti războiul și va lovi, plin de mânie, alți trei regi: al Egiptului, al Africii și al Etiopiei. Apoi va rezidi templul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
gândirii sale care distinge între doi mesia, cel al creștinilor (sau universal) și cel al iudeilor (sau naționalist), negând totodată celui dintâi orice caracter istoric. Această concepție a unui dublu Mesia implică respingerea celor două parusii ale lui Cristos - prima, smerită și ascunsă, cea de‑a doua, în slavă și cunoscută tuturor -, concepție asupra căreia Iustin, Irineu și Hipolit aveau să insiste în mod deosebit. Pentru a clarifica lucrurile, ne propunem următoarea schemă. În primele două coloane, prezentăm concepția despre dublul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu lipsea, chiar dacă leginitorii nu ignorau cazurile de „călugărie formală”, sub presiunea unui sfârșit (grăbit, poate, de boală) care scurta drumul spre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ascunse ale înțelepciunii Tale mi‐ ai arătat mie. Stropi‐mă‐vei cu isop și mă voi curăți, spăla‐mă‐vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura‐se‐vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‐le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că, de‐ai fi voit jertfă Ți‐ aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului și să zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei bine voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței”. Crezul - Simbolul Credinței cuprinde 12
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
celebrează de fapt, la modul subtil, iar tandra manieră autoironică e o formă a duioșiei: „La gura sobei albe ți-ar fi plăcut să stai/ în casa de făină, în casa de mălai,/ și-n soba de gutuie, cu mâinile smerite,/ să șovăi să azvârli icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Deci toți au hotărât, să o încredințeze, Unui bărbat bătrân, care s-o protejeze, Și să nu-i fie soț, ci doar ocrotitor, Dar să pară logodnic, în fața tuturor. Și s-au gândit să fie un om cucernic, blând, Cinstit, smerit, de neam și nume bun având; S-au prezentat la Templu, doisprezece bărbați, Fiind din fiecare seminție, adunați. Inspirat de Domnul, arhiereul le-a luat Toiegele, și-n Sfânta Sfintelor le-a așezat, Rugându-se ca Bunul Dumnezeu să hotărască
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
Geneză și Apocalipsă (2002). Prima reunește interviuri cu patru personalități ale culturii noastre, Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, iar cea de-a doua e un dialog amplu pe teme religioase, cu „întrebări semețe” și cu „răspunsuri smerite”. P. este și autorul unor lucrări teoretice cu profil jurnalistic, unde, din perspectivă didactică, sunt sistematizate și analizate numeroase aspecte mass-media. SCRIERI: Utopia posesiunii, Iași, 1990; Fără întoarcere, Iași, 1992; Convorbiri euharistice, Iași, 1992; Poesis. Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1993
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e „o mânie albă surprinsă
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
stă oare cinstirea pe i-o aducem Maicii lui Dumnezeu? Fecioara a zis: „Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți”3. Observați care este locul săracilor și cel al bogaților în Biserică. Încercați să comparați mâncarea din cantinele seminariștilor cu bucătăria etalată în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
invizibil dintre tradiție și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin pot oferi, pe rând, puternice sugestii teologice despre sensul coabitării urbane. Intelectualii conservatori nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor istorice din secolul XX: ruina mesianismelor secularizate, vidul colectivismelor ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei persoane smerite: un fel de a vorbi, un fel de a păși, un fel de a te ruga, un fel de a tăcea in forma pauperis. Imitând aceste aparențe, am crede că vom asista și la apariția esenței smereniei. Din păcate, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui proiect misionar prin care Biserica vrea să facă Scriptura să vorbească, precum apostolii strânși la Ierusalim în ziua Cincizecimii, pe limba tuturor. În cazul de față, între traducere și îndreptare este greu de făcut diferența. ÎPS Bartolomeu se recunoaște smerit ca un simplu „ostenitor” - sau chiar „pălmaș al Scripturii” - într-o tradiție de „trei secole” care-i numără pe Șerban Cantacuzino (1688), Ioan Bob (1795), Andrei Șaguna (1858), autorii ediției sinodale din 1914 (București), Nicodim Munteanu, respectiv Vasile Radu și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Critica teologică nu înseamnă vociferare, dar nu subscrie neapărat erudiției. Apologetica senină are nevoie de cultivarea sensibilității duhovnicești și izvorăște dintr-o minte deprinsă cu tainicele chemări ale Cuvântului lui Dumnezeu. Exercițiul discernământului, prin definiție autocritic, nu înseamnă altceva decât smerita părtășie în adevărul Vieții. Captivitatea în categoriile seculare ale culturii a devenit pentru noi a doua natură. De multe ori, sursa acestei rătăciri este un simplu complex de inferioritate, probat de trista împrejurare că în cultura română modernă mințile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o Însemnătate politică deosebită. El constituie o armă de preț În lupta pentru construirea socialismului. Burghezia a muncit stăruitor prin lacheii ei culturali să convingă massele muncitoare că trecutul nostru e rușinos, că În fața «culturii apusene», noi trebuie să Îngenunchiem smeriți, umiliți de sărăcia noastră culturală. (Ă). A așeza pe soclul care li se cuvine pe marii noștri poeți, oameni de știință sau artiști, Înseamnă a Întoarce Împotriva exploatatorilor arma manevrată de secole de ei, Înseamnă a Întări patriotismul socialist al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]