1,238 matches
-
sângele care-ți curgea de pe frunte. Ți-a privit pupilele, erau fixe și asimetrice. Respirația era bradipneică. Au încercat, cu o canulă Guedel, să-ți repoziționeze limba, care alunecase spre interior, apoi au introdus sonda de aspirație. Au scos sânge, smoală, mucus și un dinte. Ți-au fixat pe deget pulsoximetrul pentru a determina oxigenarea sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat. Lama laringoscopului ți-a alunecat în gură cu lumina ei rece. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
invitat la o țuică. Eu am băut tot vin, normal, că nu mă spurc, da’ popa e om deștept. Și cică să faci ce zice, nu ce face el. Și el a zis că omenirea stă pe un butoi cu smoală, din care rânjesc numai drăcușori care agită pașapoarte cu cipuri biometrice. Bă, când a zis popa vorba asta mare parcă i-am și văzut pe drăcușorii ăia cum agitau pașapoartele, mi s-a răcit vinu-n pahar. Că pe un pașaport
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se formase. Deformase, zicea, oarecum Înțeleaptă, ea, care nu călcase niciodată prin locul acela; ar fi văzut că acolo nu era un rai al păcătoșilor și nici un iad În care, nevinovată, ar fi putut să pice Într-un cazan cu smoală. Ingrid hotărîse, pentru totdeauna, că nu are ce să caute, nici măcar pentru un singur ceas, Într-un loc socotit al pierzaniei; și așa era destulă stricăciune În jur; Ingrid era credincioasă, Dumnezeu avea grijă ca nici unul din avioanele cu care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas, de multe ori, i se făcea frică. Încăleca pe motocicletă și mai trăgea cîte o raită pe șosele, mai rămînea o noapte prin Christiania, unde Încerca de toate, reîntinerind, murind, revenindu-și. Ieșea, spre ziuă, Întremat din cazanul cu smoală; Îl durea cîteva ore capul, dar acesta era semnul că totul se petrecuse ca odinioară, că nu era pierdut. Că mai avea vlagă, chiar dacă tot mai puțină. Altădată, putea să o țină așa nopți de-a rîndul, trecînd din bar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ea fusese, era sînge din sîngele lui, se regăsiseră pe măsură În dimineața aceea, cel mult aveau să Împartă amîndoi păcatul la Judecata de Apoi, dacă exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-a mai Întîlnit o singură dată, cînd au și Încheiat definitiv povestea; Adanil se dovedea limanul. Nămolos, niciodată Thomas nu simțise pămînt sigur sub picioare, chiar dacă tot Încercase să bătătorească o cărare; asfaltul orașului fusese mai potrivit, mai mult smoală, numai bună pentru a se aprinde, În ziua potrivită, odată cu urbea, după mintea Antoniei. A doua tinerețe de-abia Începea. Thomas era de acum un bărbat copt, arăta chiar mai bine ca oricînd ; femeilor adevărate nu prea le plăceau tinereii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ani mă căram și cu Coca din West). Să nu mai spun de băuturi, de jusuri, de cristalele sub care se exhibau înghețate și torturi. Încă de când am văzut pâinea aceea cu nuci, alune, mac, susan, ca spuma și ca smoala, gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un cenușiu general, un amestec de tonuri întunecate cu porțiuni negre ca smoala. Un olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate fi mustrat că a spus, E negru, de vreme ce înainte era noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau de femeie nu are importanță, a pus-o în cuptor și a aprins focul necesar. După un interval care i s-a părut suficient, a scos-o, și, Dumnezeule, i-a sărit inima din piept. Figura ieșise neagră ca smoala, nu semăna deloc cu imaginea pe care și-o făcuse despre cum trebuia să arate bărbatul. Totuși, poate fiind încă la începutul activității, n-a avut inima să distrugă nefericitul produs al lipsei sale de talent. I-a dat viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre blocurile cartierului, în norul de fum și mirosuri. În fața clădirii de cărămidă, o izbi inscripția. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urmărirea lui Tavi în săptămâna de dinainte de Paști. Chiar în noaptea de Înviere a anului 1980, Tolea își pierde mințile și este internat în clinica doctorului Marga. În acea noapte caldă de aprilie, Bucureștiul era cufundat într-un întuneric ca smoala (Ceaușescu interzisese iluminatul public, pentru „economisirea“ energiei electrice), dar, după slujba de Înviere de la miezul nopții, străzile se umplu de mii de oameni cu lumânări aprinse în mână, așa cum cere vechea tradiție ortodoxă. Acest final sugerează că Manea a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri. Femeia deschise pumnul și aruncă pietricelele în apă. Sclipiră și ele, o clipă, traversând urzeala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
oră. Aici 1 și jumătate. Erau multe stopuri și treceri de pietoni. Dincolo, ziuă. Aici, deja seară. Pentru că lumina și întunericul nu erau la fel în același timp. Prin apa limpede a luminii se vâslea mai cu spor decât prin smoala nopții. O greșeală de proiect sau viitorul se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doar ca fiind compusă din noapte și zi. Nimic nu-mi mai aducea aminte de mine decât faptul că respiram cerul tare al înălțimii ce era sub mine, galeriile subterane ale trecutului, hăurile tinereții, râul negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără să-mi pese, deși bănuiam că dintre apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în întunericul munților. Capitolul 71 Stan Milgram se rătăcise într-un întuneric nesfârșit. Drumul din față era o bandă luminoasă, dar de o parte și de cealaltă a lui nu vedea nici un semn de viață, nimic cu excepția deșertului negru ca smoala, care se întindea în depărtare. Spre nord putea detecta cu greu culmile munților, o linie slabă de negru, pe fond negru. Dar nimic altceva, nici lumini, nici orașe, nici case, nimic. Așa era de o oră întreagă. Unde naiba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tovarășe inginer!, a spus Zota foarte supărat că iar va trebui să ducă un plocon gras șefului său. Mașina Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile și zăpezile n-o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așteptată și am primit „avizul” și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că va fi atât de greu. Și, mai ales, un alt om să hotărască drumul tău spre „grădina fără prihană” sau În cazanul cu smoală, Înconjurat de cele mai „drăcești” făpturi, dansând de bucurie pentru fiecare nouă captură. „Ah! Mă Înspăimânt!! Ptiu! Piei drace!...” Mai aveam o zi până la evenimentul pe care Îl așteptam cu mare emoție. Noi, fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
existență, clădită pe contraste pe zbuciumata liniște, pe-a patimii uzură, pe-atâtea cataclisme ce au loc în natură era să-ți strâmbe mersul pe ntinderile-i vaste; și-n numele tău noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te face să crezi că sunt cele mai bune paste când le și mai adaugi invidie și ură. și totusi, în adâncuri, erai întrebătoare, cruciații, ei tăcuții, treceau făr’ să te-asculte căci toți credeau în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]