28,739 matches
-
o parte care rîde și una care plînge." Astfel este și soldatul Ivan Cionkin, personajul principal din romanul scriitorului tadjic Vladimir Voinovici, după care regizorul făcuse în 1994 un film Zivot a neobycejna dobrodruzstvi vojaka Ivana Conkina (Viața și aventurile soldatului Ivan Cionkin, 1994). Ivan Dite (Ivan Barnev) este un ospătar mărunt, la propriu și la figurat, care își împlinește visul de a deveni milionar și a avea propriul său hotel, după ce traversează mai multe epoci, de la o glamoroasă belle époque
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
noi profitam de învălmășeală ca să șterpelim niscai portofele, fructe, plăcințele și alte produse care, schimbate apoi pe mărunțiș, ne dădeau oricum câte ceva. Totul mergea de minune până ce, într-o dimineață în care adunaserăm o sumă bunicică, au apărut în piață soldații Regelui. Ca să facă o razie - și să ridice tot ce se putea ridica. Trebuie să spun că arta furtișagului nu-i chiar atât de rea cum se zice. La urma urmelor, e o activitate de schimb comercial ca oricare alta
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
de garda regală. În definitiv, eram și eu un hoț și, chiar dacă furam mini-flecuștețe, dacă hoț căutau, de ce să nu mă fi căutat pe mine? Să fiu eu oare mai puțin important decât ceilalți? Însă, îndată ce i-am văzut pe soldați, m-a cuprins un atac de panică fericită și am șters-o cât am putut de repede. Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
țara este atacată sau luptă pentru dezrobirea unor frați subjugați de puteri străine. Dar indivizii luați în parte, cei care duc greul războiului nu sunt neapărat agresivi și plini de ură. Citeam într-un ziar că în timpul primei conflagrații mondiale, soldații francezii și cei germani, pentru un moment, au fraternizat, sărbătorind laolaltă noaptea Anului Nou. Și nu e singurul caz. M-aș referi acum la noi, și anume la scriitorii români, combatanți în războiul nostru de reîntregire. Destui au căzut jertfă
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
O lumină de acvarium, searbădă și verzuie... o îngrămădeală mohorâtă de trupuri amestecate în poziții diferite - fețe plumburii, guri căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu fruntea înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați în liniile de luptă, la un moment dat, convoiul este escortat de elevi de liceu. Scriitorul român intră în vorbă cu ei și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a civilizației. în lagărele de la poalele
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
pînă la a o converti într-o emoție de tip estetic. Poveștile adunate în carte rezistă prin tablouri suficient de vii pentru a se întipări în memoria cititorului: armăsarul dînd buzna în mijlocul unei haite de lupi și punîndu-i pe fugă, soldații rebegiți de frig care depun armele în mîinile deținuților și se lasă duși spre lagăr, pentru ca, odată junși la poarta penitenciarului, deținuții să le înapoieze armele ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, gardianul Bușcu purtîndu-l pe umăr pe cioroiul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
că-lătoresc ca năieri, pre-cum Robin-son Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă ale personajelor sale esențiale: ofițerii, soldații, luptătorii. Orașele de odinioară își puteau trăi, cu mîndrie, trecutul: se umpleau de trecut. Orașul manevrelor de toamnă se golește de trecut. Se golește de sine. Cronica Bătrînului evocă eșecul unei lumi - eșecul celui care scrie".Eșecul în cauză provine
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Ishiguro la lumea construită fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se închide cu scena unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
mării, într-un peisaj de o frumusețe sălbatică, undeva pe coastele stîncoase ale bătrînei Anglii. Briony revine în rol de infirmieră, excelent interpretat de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza ușor ștearsă a aceluiași personaj convine însă dimensiunii sale retractile, trăind în continuitatea unei vinovății perpetue. Spre deosebire de lamentabilul Pearl Harbour (2001) al lui Michael Bay, regizorul a știut să nu transforme filmul într-
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
story cu war story storcînd lacrimi cu nemiluita, menținîndu-se într-un registru sobru. Nu avem încleștări eroice, bubuieli de efect sau alte reziduuri belicoase, ci un tablou sensibil al catastrofei de la Dunkerque, vizionată atît prin rătăcirile un mic grup de soldați din care face parte și Robbie, cît și dintr-un plan lung printr-un travelling care cuprinde cele mai variate detalii, de la ofițerul care împușcă caii în cap la soldații care se încaieră sau cîntă sau așteaptă, o stranie "poezie
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de la Dunkerque, vizionată atît prin rătăcirile un mic grup de soldați din care face parte și Robbie, cît și dintr-un plan lung printr-un travelling care cuprinde cele mai variate detalii, de la ofițerul care împușcă caii în cap la soldații care se încaieră sau cîntă sau așteaptă, o stranie "poezie" a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de proști încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori din oraș se înălțau flăcări enorme. Kagan-ul sosi la noi și după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, porunci să fim dezlegați și făcu un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumberto. Rotari își îmbrățișă iubita și pe frățiorul acesteia
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Kagan-ul întrebă cine știe grecește, drept care am făcut un pas înainte. Îmi porunci: - Tălmăcește ceea ce am să spun. Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan odonă să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, se creă un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. Îi fu adus tronul regal și se așeză. După care zise: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
-l citesc cu voce tare, și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia fu cuprinsă de spaimă și suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se la față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Kagan-ul nu se mișcă din loc, și nici comandanții, locotenenții sau gărzile care ne supravegheau. Nici
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu făcu nici un gest. Romilde, în schimb, se agită lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Veniră niște soldați cu cazmale și făcură câteva găuri în pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
profesorul Dr. Stephen Malley (Robert Redford) pentru a-și convinge cel mai bun student, Todd Heiss (Andrew Garfield) că potențialul său merită investit pentru o cauză mai bună. Tot contra cronometru se desfășoară și acțiunea de salvare a celor doi soldați americani, foștii studenți ai profesorului Malley, Arian (Derek Luke) și Ernest (Michael PeŐa) desantați pe un mic platou în munții Afganistanului și înconjurați de trupele de gherilă. Nici n-a început bine filmul și cronometrul începe să ticăie. Pe de
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
mai descoperă în aceasta pe inițiatorul unei politici eficiente a pașilor mici, ci pe politicianul ambițios dornic de măsuri radicale, cu un ochi la opinia publică, pe care o dorește manipulată corespunzător, cu celălalt la Casa Albă. Pentru cei doi soldați, unul dintre ei cu piciorul fracturat, aflați în bătaia puștii, fiecare secundă contează într-o luptă pe viață și pe moarte. Timpul, cum am mai spus, este cheia acestui film destul de static care-și extrage dramatismul din această cronometrare a
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
cronometrare a fiecărui act, a fiecărui cuvînt spus. Nimic din ceea ce se spune nu ar trebui să se piardă în van pentru că, sugerează regizorul, s-ar putea să nu mai existe o second chance, cum este cazul pentru cei doi soldați. De aici începînd, filmul pierde din înălțime pas cu pas. Dialogul confuz și clișeizat dintre senator și ziaristă nu-și are cauza în eufemismele necesare unor pertractări la un asemenea nivel, ci prin simplul fapt că nivelul lui lasă de
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
agendă ideologică și mîna pe pistol. Theo indică ceea ce este firesc: redarea copilului mamei sale, semnificînd totodată și redarea maternității unei specii care-și consumă sîngeros energia vitală. Prinși între două tabere, Theo, Kee și copilul ei trec prin mijlocul soldaților care asediază o clădire plină ochi de insurgenți. Miraculos, schimbul de focuri încetează de ambele părți, scîncetul copilului face să tacă pentru o clipă zgomotul și furia. Cea de-a doua parte, ceva mai alertă, cedează locul acțiunii care se
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
sens: o familie de americani oprește mașina pe cîmpul unde se afla Ira Hayes, pentru a face o fotografie cu the American Hero, iar la sfîrșit, responsabilul cap de familie îi lasă ceva mărunțiș pentru efort. Spre deosebire de Spielberg cu Salvați soldatul Ryan (Saving Private Ryan, 1998) - și, by the way, Barry Pepper alias sergentul Mike Strank apare în ambele filme - Clint Eastwood este mult mai sarcastic, focalizîndu-și atenția asupra mașinăriei americane de fabricat popcorn și eroi de bandă desenată de unică
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
cu momentele de acalmie, de confuzie și imprevizibil. Moartea este cea care face tot acest spectacol mediatic abject, aruncînd în deriziune întregul eșafodaj al showbiz-ului. Clint Eastwood pune față în față războiul, tensiunea dramatică a scenelor de luptă, sacrificiul soldatului necunoscut cu comedia trivială de pe Broadway pentru care nu există decît omul zilei, sfertul de oră de celebritate proclamat de Andy Warhol. Cei cîțiva anonimi a căror istorie o face regizorul, sergentul Michael Strank, Harlon Block, Franklin Sousley etc., trec
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
frișcă al desertului. Un personaj din film remarcă în trecere: "Ce rost are să fii erou dacă nu arăți ca unul?". Din punctul de vedere al combatantului evenimentul înălțării steagului a fost secundar, el cîștigă în semnificație prin tot ceea ce fac soldații în luptă. Nici la Spielberg nu lipsesc momentele "patriotice" cu tendință, inserate cu acribie de regizor, însă la Clint Eastwood aura a dispărut lăsînd locul acelei hiperrealități pe care o generează războiul. Filmul este lipsit de poezia din La hotarul
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
hrănești laolaltă cu alții,/ pe nesimțite săpai în suflet tranșee,/ în trecere dezamorsai ani și grenade/ sub cerul zdrăngănind de gamele/ și întinderi pomădate cu un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]