3,003 matches
-
nici să nu aibă o personalitate de tip schizoid sau schizotipal (Reamintim că un schizoid este o persoană “normală”, dar care nu are nici prieteni, nici dușmani, care este indiferentă atât la laudă cât și la mustrare, care are preocupări solitare și se simte stingheră în societate, fiind deci o izolată. Schizotipalul se caracterizează analog, prin lipsa relațiilor afective cu semenii, dar și prin “ciudățenii” în gândire, comportament, limbaj și vestimentație). În toate cazurile de mai sus, modificarea stării de conștiință
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
însă câte ceva plauzibil în fiecare dintre cele două argumente considerate în mod separat. În societatea americană indivizii sunt relativ disociați și separați unii de alții sau, mai bine, sunt continuu separați unii de alții, continuu în mișcare, deseori în mișcare solitară și aparent întâmplătoare. Aceasta oferă imaginea unei societăți profund "neașezate". Există în primul rând o mobilitate geografică. Se pare că americanii își schimbă rezidența mai des decât orice alt popor în istorie, fiind vorba desigur de migrație voluntară. Sentimentul locului
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fiecare om are nevoie de cinci vise. Întreprinderea este ba-ul unde acest fapt poate deveni realitate, căci „energia rezultă din puterea viselor”. Spațiul de muncă trebuie să se transforme Într-unul de reflecție. Până acum, creația era o chestiune solitară; În prezent, ea este colaborativă și fiecare trebuie să se angajeze personal În acest proces. „Libertate și deschidere de spirit” (open mindness) reprezintă un slogan ce se bazează pe resursele umane. În interiorul companiei, fiecare trebuie să poată spune ce vrea
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
opțiunea și responsabilitatea individuală. Subliniind imperativul acestui efort personal, nu putem trece cu vedereasituația nouă În care se află autodidactul de astăzi, spre deosebire de cel din trecut. Și anume, Învățarea prin sine Însuși nu mai rămâne la forma Învățării din trecut, solitară, lăsată la voia hazardului, a circumstanțelor Întâmplătoare. Dimpotrivă, ea a devenit deja o Învățare care se bucură de asistență din partea societății, de anumite facilități oferite de aceasta, de anumite modalități eficiente pentru a face din studiul personal o activitate fecundă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de stilul de muncă intelectuală al fiecăruia dintre elevii și studenții noștri. Așa se explică de ce astăzi asistăm la un reviriment al reflecției, Întrevăzându-se În acesta un element de contracarare a primejdiei amintite. Fără un efort autentic de meditație, solitar sau În grup, tinerii aflați pe băncile școlii nu vor putea ajunge la ceea ce se cheamă interiorizarea conținutului noțional cu care operează fiecare obiect de Învățământ. Realizarea obiectivelor, pe care le urmărește astăzi Învățământul, reclamă aprofundarea studiului matematicii, al științelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
conținutului, reflecția variază În funcție de natura problemei,fenomenului, acțiunii etc. luate În centrul atenției. Ca atare, se vorbește desprereflecția filozofică, științifică, matematică, socio-politică, literară, etică, pedagogică, meditația În artă, În muzică etc. De asemenea, soluționarea unor probleme justifică fie reflecția individuală (solitară), fie cea de echipă sau de grup (colectiv) În care ideile, intențiile, impresiile etc. fiecăruia duc mai departe, fecundează ori critică ideile celorlalți colaboratori. În fine, poate fi vorba despre o reflecție preponderent artistică (deductivă, analogică etc.) critică ori de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
soluție este, probabil, una deloc definitivă și ea se reconstituie ori de câte ori ultima traumă istorică a abuzului totalitar este uitată într-o societate, și ea este tocmai intervalul ocupat de sporadicul dar socratic de a-l face pe celălalt să gândească solitar. Un exercițiu logic și politic în Platon, Omul politic Mihai Maga În Omul politic (sau Politicul) Platon, cu o dialectică rafinată de vârstă, caută să identifice conceptul de conducător ideal, modelul de om politic care, propus dincolo de context, ar fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
i s-ar fi părut niște boli ale sufletului. Și Banchetul conține idei și expresii care ne-ar scandaliza dacă nu l-am citi cu o anume distanță istorică... Pentru Platon dragostea nu este propriu-zis o relație; este o aventură solitară. Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un Don Juan filozofic. Diferența este că drumul lui Don Juan merge în jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi propuse ca politici de stat legitime. În opinia sa, sterilizarea era, Înainte de toate, „una dintre căile unanim indicate de către eugeniști”82. În tratarea acestui subiect, Făcăoaru nu menționează criticile formulate de alți eugeniști români; el a preferat să susțină solitar și cu Încăpățânare sterilizarea forțată 83. Metoda sterilizării forțate urma să fie folosită ca mijloc principal de excludere a populațiilor disgenice, Însă alte metode includeau certificatul de sănătate prenupțial, cu corolarul său, dosarul eugenic personal, care urma să fie alcătuit
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Schopenhauer) Același filosof spune: „Singurătatea individului crește În raport cu valoarea sa intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate o modalitate de a se refugia din fața loviturilor soartei, sau din fața răutăților oamenilor. La cealaltă extremă sînt cei cărora le este teamă de a rămîne singuri cu ei Înșiși, fie pentru că nu știu ce să-și spună (sau
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bucuria creștină a veniturile canonice catolice florentine. Când protectorul său Lorenzo Magnificul moare, el are înțelepciunea de a se retrage la țară și duce o existență în general destul de apropiată de un epicurism bine înțeles. Ca cititor probabil al Vieții solitare, acest excelent breviar al lui Petrarca, mai epicurian decât s-ar părea... în Cele Trei cărți despre viață, el jonglează cu mitologia, creștinismul, călăuzele celeste funcțiile psihice și călăuzele umane, pentru a-i asocia pe Mercur, Voința și Tatăl trupesc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit, drept, eroul Agorei care-i îndeamnă pe toți oamenii la autocunoaștere nu putea decât să-l seducă pe solitarul urmărind același obiectiv în turnul său... Și apoi, el îl socoate la mare preț pe gânditorul care-și afirmă neștiința. Socrate știe un lucru, acela că nu știe nimic. Faimosul scepticism, considerat la Montaigne drept o constantă, de către istoria tradițională
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma i se pare la fel de odios ca și a conduce, ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. încă o piatră în grădina platoniciană, în care filosoful era antrenat să devină rege - dacă nu cumva invers... -7Fericit cel care, precum Ulise... Esențialul constă în a te bucura de clipa de față, a-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei filosofice - așa cum au fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun incovenient dacă această conformare la inepțiile dominante nu ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
natura omului, Hume, Tratat despre toleranță, Locke, Mici tratate, La Mathe La Vayer, Trei cărți despre viață, Ficino, Uman, prea uman, Nietzsche, Viața lui Platon, Porfir, Viața și obiceiurile lui Epicur, Gassendi, Viețile și doctrinele filosofilor iluștri, Diogene Laerțiu, Viața solitară, Petrarca, Despre virtute, Aristip din Cirene Filosofie detestată, greacă, o inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dar la început, poezia lui Bacovia aparține prin toate referințele ei implicite și explicite ariei simboliste și postsimboliste (Rollinat, Rodenbach, Maeterlinck) pe care însă, discuție nu încape, o depășește infinit. Toate elementele „decorului” și climatului de sensibilitate (nevroze, claviruri, parcuri solitare, ploaie, margini de cale ferată, fum de uzine, violet, cloroze etc.) la Bacovia își anulează artificiul tocmai prin epuizarea lui și prin reducția la substanța cea mai rezistentă și mai opacă, anume plumbul bacovian. Despre acesta, Svetlana Matta, autoarea celei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a durat aproape un mileniu, din care într-adevăr primele trei secole au însemnat o perioadă de barbarie, numită în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-a ocultat, retrăgându-se din calea invaziilor și păstrându-și sămânța în depărtate și solitare comunități mănăstirești, nădăjduind o reînflorire în alte timpuri mai propice. Această reînflorire s-a întâmplat o primă dată, efemer, dar strălucit, în ceea ce s-a numit „renașterea carolingiană”, iar apoi, de astă dată definitiv, în secolul al XII-lea. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
omul ajunge să se afle În opoziție nu numai cu autoritățile statale, dar și cu expresia culturală; de asemenea, copilul lăsat În voia lui devine turbulent, anarhic; chiar și gândirea, când este cuprinsă de febra liberalismului, devine fie boemă, fie solitară sau violent contestatară). Μ O idee este autentică atunci când se naște din suferința propriei cunoașteri. Μ Un aspect des invocat de superioritate a vieții psihice umane comparativ cu cea animală este „conduita de amânare”, căreia Îi este specifică, spune Pierre
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca un vultur solitar, în timp ce el, umil și lipsit de apărare, muncește. Muncește în momentul de față la un „reportaj” despre fascism: „reportaj” pe care eu l-am definit drept o temă de școală greșită și plictisitoare. Acum adaug greșită, plictisitoare și copiată. În
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de acvariu/ Draperia decolorată/ Accentuează oboseala amurgului.// Nemișcat privești în urmă/ Ca în viața altcuiva:/ Au fost oare toate aievea?/ A existat, în adevăr, un altădată?/ Ce straniu/ Ce vag/ Ce departe!// Afară vântul citește afișe,/ Ploaia măruntă le spală.” Solitar, cu vagi frenezii și irepresibil captiv al sentimentului înfrângerii, atunci când se îndreaptă spre proză, scriind un roman cu subiect țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. Poetul va ține, de altfel, să-și sublinieze, și încă apăsat, condiția de solitar elegiac, atins de răul lumii și al veacului, și atunci gesticulația sa lirică o amintește pe cea bacoviană. Acest romantic întârziat nu-și găsește, însă, decât rareori, și doar fragmentar, expresia pe măsură. Prea mult subminate de un verbiaj abstract
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
marcau Într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman În ansamblul lui, În funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de la care aștepta o recunoaștere a meritelor personale. Portretul mișcat al unui clasic al literaturii române ce părea pe deplin cunoscut a determinat o primire spectaculoasă a cărții, dar și o opoziție virulentă din partea celor care nu au înțeles natura solitară, originală a demersului. În Litere în tranziție criticul își adună cronicile publicate după 1989, îndeosebi în revistele „Dilema”, „22” și „Luceafărul”. Față cu dezechilibrele apărute în viața literară românească, adoptă o poziție cumpănită și nu agreează spiritul agresiv, încercările de
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]