1,275 matches
-
iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
singurele creaturi ce pun în joc o direcție sigură în această lume, un sens ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
libertate, aproape gratuită. Cât privește viziunea religioasă, aceasta caută să distingă între cele ce stau în puterea omului și cele ce nu stau. Ne lasă a înțelege că omul nu este singur și nu se poate edifica pe sine în solitudinea reflecției sale. Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne pune la încercare. De exemplu, experiența solitudinii, felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Și-ar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Koinski umbra din fotografii a soției din îndepărtata Italie. Posedat al muzicii de operă, cântăreț ce visează în fortul său african la o glorie care nu va veni cu adevărat niciodată, Palchetti este expresia acestei umanități doborâte de asaltul solitudinii și al existenței coloniale. Nebunia lui Palchetti este de neimaginat fără himera unei Europe care înseamnă, înainte de toate, armonia operelor și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tății și al curajului. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry își edifică, în viață fiind, mitul care supraviețuiește dispariției sale. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry este cu adevărat autentic doar în acest loc al zborului pe care divinitatea îl oferă oamenilor, cu prețul solitudinii și al morții. Crepusculară și psihedelică, cronica acestui ultim zbor închipuie punți peste lumile cartografiate de Pratt în textele sale. Deșertul pe care Saint-Exupéry îl explorează în Libia este același cu care se luptă Koinski în drumul său către Etiopia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clipele în care această alegere vine cu un preț moral copleșitor. Moartea soldaților trimiși în sprijinul bandiților din fortul asediat este privită de semenii săi ca un nou semn al trădării sale. Umanismul lui Kirk implică și această vocație a solitudinii - pentru a evita un război ce ar nimici semințiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei. Eroismul din istoriile lui Pratt și Oesterheld se desparte de patetismul de mucava al propagandei rasiste. Comunitatea pentru care Kirk vrea să se sacrifice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Opera unui grafoman. Onanist; nici despre un război nu istorisești atât. Nu există poveste pe lume care să nu poată fi cuprinsă într-o sută de pagini. În două. Trei-patru sute sunt, încă, suportabile. Scrii, încerci izolarea cea mai adâncă, solitudinea protectoare. Singurătatea unui călugăr e condiționată de reguli monastice, de dogme, de glasul pe care încearcă să-l distingă, de nostalgie; aceea a lui Dumnezeu - de omniprezență; multiplul în UNU. Ai privilegiul distanței: nu iubești pe nimeni. Scrii; fața lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
occidentale) în care a încerca propria realizare pe hârtie nu mai este apanajul indivizilor izolați, ci mai ales al colectivităților: seminarii de studiu, grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai multe tocmai libertatea o alegeau. Thomas simplifica: mereu singur. Legăturile vremelnice nu schimbau cu nimic starea de solitudine; vieți paralele, În doi, pe termen limitat. „Dușmanul meu, trupul!“, a izbucnit odată Thomas, surprins, de parcă altul gîndise asta. Era convins că altfel i-ar fi fost viața dacă nu s-ar fi lăsat purtat de carne; de minte să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am lucrat de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful Mind că nu aveam telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și mâine, cu toții la Mioara, mama Cristinei, sau o să îl evităm, ca să nu ne apuce dorul de casă. 7 ianuarie Ce drum lung între povestirile astea! Mâine, Adi se întoarce în România și eu voi rămâne iar în starea de solitudine de dinainte. A fost foarte plăcut cu el aici și real, cu excepția pierderii lui Nick, produsă după sărbători, a fost o etapă foarte frumoasă, în anumite sensuri chiar spectaculoasă. Ajunul Crăciunului l-am făcut în păduricea Mariei, cu ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apoi de suferința unei realizări imperfecte, astfel că "doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit cu marile dimensiuni al universului și cu marile întrebări. De aici, sublimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fiindcè, în ceea ce o privește, simte, ori de câte ori vorbește cu mine, un soi de liniște armonioasè și plinè, Insistè sè exersèm în seara asta în touch with you, singurul nostru moment de intimitate pe care ni-l îngèduim în condițiile de solitudine fèrè piele a lumii virtuale, totul întâmplându-se numai în cuvinte, fèrè webcam, atingerile mele fècând-o adeseori sè-mi mèrturiseascè cè nici un bèrbat n-ar mai fi atins-o în felul acesta înainte, Dar, în seara asta, obiectul dorinței lui Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè iasè din solitudinea în care eu, fèrè voie, am împins-o, el admirându-i toate fustele, încurajând-o sè-și prindè pèrul, ajutând-o în toate problemele, atent și disponibil, având timp s-o ia cu mașina, dintr-un loc sau dintr-altul, însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se punè în mișcare, sperând cè o datè cu pornirea trenului ea va dispèrea că un duh nechemat al acelor locuri, ascult, pândind orice zvon îndepèrtat de viațè, dar imobilitatea din jur, ceața perfidè de afarè, accentueazè parcè sentimentul de solitudine teribilè al zonei de liniște în care am staționat, Tu ești bèrbat! Ești frumos! Știai?! Nu ești că alți bèrbați, bèrbații te lovesc, te ffff, stii tu! ea rânjind, dar mie îmi place! Îmi place! legènându-și spre mine soldurile, lasciv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dumnezeu de a-i alunga pe Adam și pe Eva din rai, a fost una politicè, miza acesteia fiind, evident, puterea și controlul absolut al puterii, Puterea absolutè, dragul meu, îmi explicè Șerban, se sprijinè, pe de-o parte, pe solitudinea celui care conduce și pe capacitatea să de a și-o asumă, dar, pe de altè parte, si pe frică și slèbiciunile supușilor, Marea problemè a tuturor dictatorilor este faptul cè nu pot face totul singuri! Cè au nevoie sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și de munte inițiase în interiorul mașinii mele un fel de rarefiere bruscè a aerului, ceea ce a dus în mintea mea la declanșarea automatè a derulèrii unui montaj haotic cu imagini de iarnè, sclipitoare, pure și puștii și, neașteptat, în aceastè solitudine albè și asprè, aud loviturile de secure ale tatèlui lui Ilarie rèsunând ritmic și profund, asemeni bètèilor unui clopot dintr-o turlè de bisericè îndepèrtatè, Ca sè nu le mai aud am pornit precipitat motorul, accelerând, Apoi, în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]