1,238 matches
-
Îi venea să strige din răsputeri, de acolo, de pe catafalc, spre cer, că el e nemuritor, cum să vină Clipa? Chiar dacă ar mai fi trăit o sută de ani, o mie, aceasta venea; peste o mie, momentul era ca și sosit, de vreme ce nu putea fi evitat. Ce rost mai aveau, atunci, toate? Dar plăcerile, Thomas? Le-ai gustat; aproape că ți au ținut loc de hrană. Și acum, dacă o trezești pe Ingrid, Îți mai apropii o porție, și trupul Întins
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Își închipuiseră că se întâmpla ceva bizar în preajma pasarelei și ajungând aici îi găsiră pe urmăritor și urmărită gata de bătaie. Nu era absolut de loc tipul de urgență la care se așteptaseră dar reacționară, prompt și viguros. Fiind prima sosită, Lambert sări numaidecât în spinarea lui Ash. Inoportunat de acest atac, o lăsă pe Ripley, o opucă pe Lambert și ca și cum ar fi fost vorba de o simplă păpușă o aruncă în celălalt capăt al încăperii. Reveni la prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fruntea mea fierbinte o răcorești cu mirul... Zadarnic mamei‐i cade o lacrimă pe iie, Zadarnică e slujba lui Sfântu Vasile!... 192 Nicolae Grigorescu 1838 ‐ 1907 „Gazdele Lascarov și soția i‐au invitat în casă (pe Vlahuță și soția sa sosiți la Tecuci în toamna anului 1916 , într‐un chervan cu 4 boi n.n.), le‐ au pregătit paturile pentru culcare. Poetul s‐ a opus, le‐a explicat că era hotărât să doarmă în chervan pentru că acolo avea adăpostită în el o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ne dèm mâinile, dupè care eu pèrèsesc biroul, XXXII E ultima zi a anului, la cabanè am ajuns pe la amiazè, soare, zèpadè asprè și brazi cu vesminte albe, solemne, Ioana e radioasè, înflorind în jurul meu că floarea soarelui, Suntem primii sosiți, noi doi și vèrul ei, proprietarul cabanei, cu soția, Înèuntru e foarte frig, Nu s-a mai fècut focul de trei sèptèmâni, ne informeazè Virgil, dar, ca un bun organizator, Virgil e patron de firmè, evalueazè obiectiv situația și propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
obicei... eu n-am de unde ști. Bucătarii din Grădina Albă nu-și permiteau să facă o asemenea... chestie dezgustătoare. Cutiile primite recent erau deschise și majoritatea erau golite deja. Mihail distribuise deja o mare parte din hainele de iarnă abia sosite. M-a îmbiat să iau masa, căci nu mâncasem de la amiază, și și-a luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
două dintre ele s-au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
E în pericol să fie deportat dacă nu-l aprobă Canada, trebuie să se întoarcă acasă <mariana 45>:citi ani are? <vick45>: 36. e însurat <mariana 45>: nu fi rău! (E divorțata de doi ani. Fiul, însurat cu o româncă. Sosita, norăsa s-a făcut stăpâna pe casa. Mariana s-a mutat, stă singură) <vick45>: ce faci astăzi? <mariana 45>:spăl mașină <vick45>: nu înțeleg. iar? <mariana 45>: așa e obiceiul. toți își spală mașina simbata dimineață <vick45>: de ce nu te
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ce face. Cand ma intorc, fac mâncarea - pe o săptămâna. Ea este deja cu nasul în cărți. Duminică la fel - așa că plec la slujbă. Nu sunt bisericos, dar măcar întâlnesc români... Sunt cam reci, iscoditori, bârfitori, privesc cu neîncredere noii sosiți. Nici după ce au aflat că sunt de mult timp în Canada nu m-au primit între ei. Mă privesc cu invidie: lucrez în State... Preotul este unul mic de înălțime, cu ochii de viezure, mereu în mișcare. Nu-mi place
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul roșiei proaspete de grădină în gură și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să-și poată ține echilibrul - li s a adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei. Cred că vă amintiți foarte bine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se face la ordin. S-a înțeles? Răspunsul a fost un „da” obosit și tărăgănat. ― S-a înțeles? - a întrebat a doua oară „majurul” - cum l-au și botezat, în amintirea anilor de „răcute” petrecuți aici de unii din cei sosiți. De această dată, s-a auzit un „da” mai vioi. ― Gradații șefi de formație, la mine. Dumitru a ieșit și s-a aliniat alături de ceilalți patru. ― Să mergem la magazia de efecte și să vedem cum îi echipăm pe băieți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă să trântesc ușa și să neg că știu ceva de vreo petrecere, dar Joey îmi surprinsese deja privirea. Sări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mic, Dumitru, cânta o doină din fluier. După ce ajunse la Hîrlău, Gheorghe și alți apropiați au fost trimiși la Iași, unde, după o pregătire de doar trei săptămâni, au ajuns, la capătul unei călătorii chinuitoare, tocmai în Basarabia. De-abia sosiți, au luat botezul focului, fiind bombardați, timp de câteva ore, de o baterie rusească. A scăpat cu viață, trecând, apoi, în Rusia, unde a luptat la Cotu Donului, loc de mare tristețe pentru armata română. Compania din care făcea parte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fix spre Shirakawa, pe unde trecuseră. Mitsutada stătu un moment pe loc. — Masataka, acela nu-i Matabei? Ba cred că da. Mitsuhide și Masataka priveau un călăreț care se apropia grăbit, prin ceața dimineții. — Matabei. În timp ce-l aștepta pe noul sosit, Mitsuhide se întoarse și li se adresă comandanților din jurul lui: — Luați-o înainte și traversați râul. Vă urmez și eu imediat. Avangarda străbătuse deja vadul râului Kamo, până pe malul opus. Pe când restul comandanților plecau de lângă Mitsuhide, caii lor stârneau spume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de oameni, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde mama să se simtă la largul ei. Abia sosită, se gândea deja la întoarcerea acasă... Acolo unde fusese și pentru mine, până la un moment dat, acasă. Și nici eu nu făceam mare lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după înmormântare, ca să n-o las acasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg strună, când viața mea se desfășoară pe atâtea planuri, fiind așa de înfloritoare, vocea subțire de la capătul liniei reprezintă pur și simplu zvonul străzii, bolboroseli, vocea pământenilor anonimi - ultimii sosiți, experții în încheierea plutonului - al căror sens e imposibil să-l intuiești. Și de ce ai face-o? În comparație cu telefoanele de amenințare obișnuite, aceste telefoane de amenințare sunt de-a dreptul amicale. În California, șoferii care au fost condamnați pentru conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei. Se necăjea ușor, lovea în pereți; sau luni de-a rândul era cuprinsă de liniște. Când nu visa prunci, i se arătau în somn cai și pești; semne bune; rele, după unii. Încă un an. Scrisoarea - tot în iarnă sosită - nu a vestit ceva nou. Tim intrase în altă afacere; ori nu sfârșise pe cea veche, totuna. Dar în anul următor s-a petrecut ceva neobișnuit. În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu foarte mult bun simț, se ridică în picioare, se întoarce cu spatele, la cărarea pe care urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după ploaia de aseară! Ei, da! Dar, dacă a fost să ne meargă, ne-a mers. Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de diferite specii și dimensiuni, noii sosiți au căzut pe spate. Au revenit cu toții, la locul de întâlnire, adică,în barul de la PLOPII USCAȚI, unde se prinseseră, care să se ducă la baltă, să-și încerce norocul, și care să asigure partea culinar-distractivă, de mai de pe urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]