KorAP: Find »[drukola/base=spadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...186 >

4,641 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

care nu se afla nicăieri, deci putea foarte bine să apară la Murgeni. - Să ne apropiem... șopti Erina. Vreau să-l văd. Vreau să fiu lângă el. Cei doi descălecară și legară caii În pădure. Oană Își scoase centura cu spada, atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ceva nu era normal În liniștea aceea. Crivăț fornăi puternic, bătând din copite. Căpitanul Înțelese. Nu erau singuri. Din toate părțile se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oaste! Bine că nu sunt! Ne-au scutit de o bătălie! - Ar mai fi ceva, Înălțimea ta... Țăranii ăștia au venit pe cai. Și-au ascuns caii În pădure. Iar pe șei aveau săbii. Una din ele e chiar o spadă spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nici măcar moartea lor nu va putea opri urgia. Dar aleseseră moartea. Voievodul fusese aproape prins În cercul de fier al războinicilor lui Mahomed, dar fusese luat cu forța de către unul din căpitanii săi, care purta pe platoșă semnul scutului și spadei, și dus În pădure, unde un grup de oșteni mai aveau cai. Înconjurat de acel mic grup de luptători, Ștefan dispăruse În păduri, În direcția Cetății Neamțului. Iar Cetatea Neamțului era sub asediul armatei otomane. Prinderea lui, acum, când oastea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
făcut. Tu, Ordinul Apărătorilor, și cel care acum nu este aici, Oană. Vă mulțumesc și știu că asta e mult prea puțin. Lăsați-mă singur. Vreau să-mi adun gândurile. Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care veghează asupra vieții mele. În această clipă, viața mea mă privește doar pe mine. - Înțeleg, măria ta... Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
00, Munții Dornelor Apărătorii se opriră la semnalul căpitanului Petru și făcură cerc În jurul lui. Rămăseseră doar două sute zece din cinci sute. Ceilalți căzuseră În bătălia de la Valea Albă. Era cea mai grea pierdere suferită vreodată de Ordinul scutului și spadei. - Fraților... spuse Pietro, iată cu ce mi-am frământat mintea de când l-am lăsat singur pe măria sa. Vă cer să mă ascultați și să mă sfătuiți. Luptătorii Își apropiară caii și așteptară. Un vultur plană larg pe deasupra pădurii, dispărând dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trebuie decât să găsim cincizeci de uniforme turcești. - Pe care le câștigi cu sabia, atacând una din patrulele de spahii care acum Îl caută pe voievod! Iată că Împreună facem aproape cât căpitanul Oană... zâmbi Pietro. La deșteptăciune, că la spadă mai va. Și acum, mai departe. Poate dai de urma lui, poate nu. Dacă dai, Îl eliberezi sau veghezi În apropierea lui până ne Întoarcem noi. Dar mai e o misiune de Îndeplinit. - Doamna Maria, spuse o voce. Trebuie scoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că sunt aproape. Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns. Vei putea scoate spada și vei putea spune voievodului tău: să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul. De unde vii? - De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În siguranță În cetatea Clujului! Iar românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau trei săptămâni vor trece Carpații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai văzu că fusese doar o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie de călăreți pe care Îi conducea. Cuvântul „Moldova” umplu dealurile și pluti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Era aceeași panică pe care o simțea el, scurmându-i măruntaiele. Se Întâmpla ceva rău. - Cosmin... Acolo e Alexandru! Căpitanul nu-și putu stăpâni tresărirea. Străfulgerarea unei dureri Îi Înfioră umărul drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai sunt câțiva vânători domnești, dar sunt Încercuiți! Oană calculă șansele. Nu putea ajunge la fiul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-și putu stăpâni tresărirea. Străfulgerarea unei dureri Îi Înfioră umărul drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai sunt câțiva vânători domnești, dar sunt Încercuiți! Oană calculă șansele. Nu putea ajunge la fiul lui mai devreme de o jumătate de ceas. - Spune, Erina... - Sunt niște săgeți aprinse care tot trec peste Alexandru... - Peste? - Da. Nici una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ținu respirația. Nu era cu putință. Nu el. Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fusese lăsat În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar cuvintele se auzeau din ce În ce mai greu. Vuietul furtunii acoperea totul, iar puterea vântului speria caii, care refuzau să mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și albastră. Apoi zâmbi ușor. Era, totuși, un zâmbet trist. - Dumnezeule... șopti Pietro, Înmărmurit. Așadar... tot ce se știa... În spatele său, Apărătorii descălecară. Cei din primele rânduri auziseră discuția și nu-și puteau stăpâni curiozitatea. Întregul Ordin al Scutului și Spadei trăise tragedia petrecută În familia căpitanului Oană cu optsprezece ani În urmă. Toți Încercaseră, de atunci, să nu deschidă acest subiect dureros, deși știau că șeful lor este convins că fiul lui dispărut trăiește. Toți auziseră zvonuri despre misterioasa apariție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Marele Maestru al Cuceritorilor și descoperiseră că lupta din marginea Deșertului Gobi fusese reală, la fel ca și lupta din piața Ak Sarai din Istanbul. Ultima se petrecuse chiar sub ochii unuia din agenții de informații ai Scutului și Spadei și fusese descrisă În detaliu Într-un raport. O surpriză la fel de mare fusese desființarea Ordinului Cuceritorilor și trecerea majorității războinicilor În unități de elită ale sultanului. Iar acum, deodată, când totul părea pierdut pentru Moldova, iată-l aici. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
raport. O surpriză la fel de mare fusese desființarea Ordinului Cuceritorilor și trecerea majorității războinicilor În unități de elită ale sultanului. Iar acum, deodată, când totul părea pierdut pentru Moldova, iată-l aici. Cei doi frați fură Înconjurați de oștenii Scutului și Spadei. Ștefănel simți că nu era un gest de agresiune, ci unul de apărare. Până când identitatea lui avea să se lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]