3,853 matches
-
dintr-o poveste fără sfârșit îndrăgostiții din alt veac cu fracuri străvechi și rochii demodate se plimbă prin trecut ca printr-o catacombă plină cu mumii egiptene umbrele în jurul lor ca niște fantome se joacă prin firidele timpului cu clepsidrele sparte din care curg firișoare de nisip pe margini de rochii dantelate rococo vântul leagănă zări sublunare cu miresme exotice de parfumuri ridicând perdeaua de pe un vis oamenii se trezesc în mascarale fără rușine terfelind steaua cu ochii de târfe poemele
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CALĂTORULE UITĂ! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 799 din 09 martie 2013 Toate Articolele Autorului Calătorule uită! o carte de viață, o masă o inimă spartă, o ușă ziduri crăpate, dărâmate, pierdute dincolo? zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă! nu poți să aduni pași, numărând inimi zdrobite nu poți să aduni gănduri și buze ucise nu poți să fi rană care
CALĂTORULE UITĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345625_a_346954]
-
toate. Și de-aceea vă pot spune C-am văzut mai multă lume Rafinată, de-naltă curte, Dobitoace... multe multe!... N-am să mai descriu decorul S-ascultăm acum tenorul! Măgarul nostru manierat S-apucase de cântat: Scrijelit de oale sparte Când pe joase, când pe-nalte, Măgăreli zise nazal Pe un ton baritonal. Ș-am privit atunci la lume Ca să văz vre-un semn anume Pe chipul lor de oaie creață Vreo grimază de pe față. N-aș vrea să vă
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștită îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una din mustul celeilalte pe săturate. Și de data aceasta mă voi ridica cu fiecare cădere mai dreaptă, cu fiecare nouă cădere
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Au trecut probabil ostrogoții Și-au luat-o ca să dea la pește Nimeni n-a-ndrăznit să strige: Hoții! La ce bun să facem vreun bilanț Câte ne-au unit sau ne despart Plânge carul răsturnat în șanț Paradisul nostru are capul spart Ne-a rămas atât: copilăria Ca un vis furat dintr-o grădină Fiecare-și cere jucăria Dar refuză partea lui de vină Dă-mi iubito vorbele-napoi Multe spune omul la necaz Greu în unu', dar mai greu în doi
CE NI S-A PĂRUT A FI IUBIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356507_a_357836]
-
încă o frunză - sub nuc bunicul cârpind coșul găurit Locul III Cezar Ciobică Noapte la stana - între greieri și stele anii lumină Mențiune - Claudia-Ramona Codau Cină săracă- vântul mai ia miresme și de la vecini Mențiune Vasile Conioși-Meșteșanu Sacul de grâu spart - toată curtea bunicii plină de păsări Referință Bibliografica: Concursul săptămânal (199). / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CONCURSUL SAPTAMANAL (199). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355843_a_357172]
-
de piatră când o mană o prinde ,oprind distrugerea în mii de fărâme? Ai avut vreodată senzația aceasta?Că mai era nevoie doar de un singur pas...unul singur...și că tu ai fi devenit din nou păpușă de porțelan spartă fărâme ?Și asta după ce cineva și-a luat tot timpul din lume și cu dragoste și dăruire te-a lipit la loc bucățică cu bucățică? Nu știu dacă iubesc senzația această. Și nici nu știu dacă o urăsc. ............................................................................................... p/s
SENZATIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355993_a_357322]
-
pe micuțul cerșetor l-apucă plânsul Cristina 27 curte de poet- un trandafir străbate gaură din gard 28. coșul plin cu foi- o gașcă genială-și oferă până 29. stea căzătoare- pe masa un teanc de cărți și un pahar spart Dan Norea 30. Ziua recoltei - tata își socotește datoriile 31 Septembrie iar - doar vântul răsfoiește abecedarul Cornel C. Costea 32 Noapte cu greieri - tolănit în balansoar până la stele până la = direcționare, spre... Dana Zamoștean 33 Flori de cicoare - călugărul din vechiul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
globulă într-un stern... Un gol - Nimic din vechi implozii - Trecând prin sine, un cordon Ce-și trage capu-n locul cozii Precum un ochi întors în somn... În liniștea atemporală Aveam vedenii ca de ciob, Pe-a mea retină spartă, goală Din ochiu-mi orb și fără glob. Dar am văzut în vis Cuvântul Unui ecou rezonator: Infimul semn ce însumi suntu-l Vibrând de mii și mii de ori Din cer în cer de dinainte De a fi Cer Cuvântul, când
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
cărăuși, roți de ferment, Au început să mă transporte - Un du-te vino spastic, lent, Să mă afunde în lichide Și să mă stoarcă... Eu, avid, Burete care se închide Când porii toți mi se deschid... Dar din eterul vremii sparte În visul meu lung cât un vers, Ai apărut Tu, de departe, Multiplu-Ți unic și revers. Ca o strânsoare lapidară, Fimbrii cu văluri m-au cuprins: Tu, forma mie similară Și totuși altfel, m-ai atins... Tu stea, o
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
cu neghina-n parte. Nu e viața nu e moarte,; Toate șunt amestecate: Frunze, flori și broaște hîde Ti-vine-a plînge, ti-vine-a rîde; Dac-ai ști ziua de mîine. Soare-n bălti neaerate, Cu paianjeni case-nalte, Sau castel cu geamuri sparte. Vărsături cu nestemate; Frumos cu urît de-mbina, Zilele cînd se termină, Fi-va beznă sau lumina? Treci din interval pe-o cale, Ce doar urca, NU coboară; Nestemata tu o spală, Faptă ta să fie albă. Limpezește tu gîndirea
15,16) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354883_a_356212]
-
bataia puștii, dar e periculos să apeși tu pe trăgaci. Pune-lpe altul, și nu vei cădea în belea, vei scăpa basma curată... Nu te încrede în ceea ce primești gratis. Orice dar are scopul să te facă ori să devii mână spartă, să acorzi avantaje nemeritate unor oameni, ori să fii dat pe mâna legii că ai luat mită. Evită să calci pe urmele unui om mare. Tălpile picioarelor a doi oameni niciodată nu pot fi identice, și cu siguranță vei fi
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
mai coc Războiul care-l poartă Hazardul, călăreții Cu cei ce cad din soartă Pe luciurile gheții Priviți: se-ntoarce solul Cu veștile lui rele Și jerfele obolul Dau biete caravele Închipuiri deșarte și vanități. Abise Din vieți cu geamuri sparte Și tot atâtea vise Că valul se frământă Și trece nenorocul Cu bietul om la luptă Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunuile Fortuna Și lunga acoladă
CIOBURI DE DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355386_a_356715]
-
Spor în nici un fel de fel Dacă noi vrem doar salarii Și la muncă n-avem zel Drepturi, drepturi, numai drepturi Că tot iei și numai ei Câte ofuri strâng în piepturi Toți acarii din Carei Că plătim la oale sparte Nu știu cin' le-a făcut zob Și de dragul cărei arte Se dă lumea în scrânciob... Referință Bibliografică: Se dă lumea în scrânciob / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de Autor
SE DĂ LUMEA ÎN SCRÂNCIOB de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355547_a_356876]
-
rănească. Nu-i putea spune direct că, pe acel ger, nu era dispus la o așa acțiune ce i se părea a fi nebunească. Era pustiu până departe și nu se auzeau zgomote de vreun fel, în afara trosnetelor de chiciură spartă, pe ici pe colo, spre vârfurile copacilor. A încercat să spună ceva, să-i explice, dar ea și-a așezat o palmă călduță pe gura lui și, imediat, l-a tras de mână spre adâncul pădurii. S-a oprit după
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi ... Citește mai mult cât mi-aș dori să audrodul lumii spărgându-se țăndăride acolo de unde vin ard lumânăriispita spinilor în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțuluiochi deschis de somngonește întrebări aplecate-n gleznede aș fi învățat să respir tăcereastăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariatăhrana sufletului meuar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adunam ales trăitul fără chipfărâma umbrei scrijelită-n suprafața apeirătăcesc tot mai adâncgreutatea verbului a fi... XXVIII. GOL ABSOLUT DE NEGRU, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011. o ceașcă grăbită să-și ardă rodul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
a zburat solemn După un timp a coborât Ca o frunză pe-o potecă ne-ncepută, Așa a venit toamna-eu aviator Fără aripi visând la verticalul zbor Spre cerul însorit unde lumina-i o lăută. Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și
AL DOUĂSPREZECELEA CEAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357010_a_358339]
-
des de autori. Iată atmosferă de la o întrunire mondenă: “-Cui îi pasă!? mârâie pentru sine Mărțina, apoi salută din inerție, în dreapta și în stânga, inșii care privesc lumea reală prin lentilele ochelarilor cu rame de aur. Știe că apariția ei la ,,spartul târgului”, da bine. Se simte deja cu o clasă deasupra adunăturii care socializează cu zâmbet fals întins pe toată gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! O dată ce au salutat-o, ei, oamenii politici și oamenii de afaceri
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LACRIMI STELARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Un bob albastru a căzut pe foi Ca o licoare(dintr-un spart pahar) Pe care-o beam cu anii înapoi Iluminând un ceas lumânărar. Despleticite note de pian Pe clapa lipsă inutile cad Cât te visezi dormind în Galaad, Dar unde sunt zăpezile de an? Referință Bibliografică: Lacrimi stelare / Violetta Petre : Confluențe
LACRIMI STELARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356541_a_357870]
-
poporului român spre democrație a existat aproape dintotdeauna. “Psaltira în versuri”( 1673) a lui Dosoftei, tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când “dreptatea umbla cu capul spart “ și dorința de libertate față de turci răbufnea în versurile : “Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac și ne cer leafă ”. Însăși faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună
LITERATURA ÎN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356487_a_357816]
-
sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi Referință Bibliografică: greutatea verbului a fi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011
GREUTATEA VERBULUI A FI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356610_a_357939]
-
pus mâna pe condei Supărându-i pe ahei Și oprind în geam, lumina Vă eliberez de facto Admițând fără efort Că speranța din acont Valorează cât exact, o Deziluzie sau pistă Care n-a ajuns la artă Casa cu fereastra spartă, Poate nici nu mai există Vine timpul și se duce Fără nici o remușcare Numai nouă ni se pare, Că punem la toate cruce Bate vântul în ferestre Și mă-ntreabă: Îi dau voie Ca să strige el, Ahoe, Și-apoi: Salutări
V-AM TRIMIS CURÂND O CARTE de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355080_a_356409]
-
Nu mai vreau să-mi pun papucii Că mi i-a udat Bosforu' Și-au să vină mamelucii Cu șerbet și cu Li, Chioru' Bate vântul peste case Și prin tigve când sunt goale Iar în urma mea, rămase, Multe, multe, sparte oale Dacă-l vezi și el se duce Nu-i același când se-ntoarce Că se-oprește și seduce, Cele mai frumoase parce Nu sufla în lumânare Când ai licurici în cap: Ăștia dacă vor să zboare, Taie dunga la
MI-E CAPUL MAI CALD CA O HOTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355117_a_356446]
-
ele ne sunau cunoscut, de pe unele discuri care circulau printre noi (Cielito Lindo, Guantanamera ș.a.). Atâta doar că Amadeo era mult mai bun decât ei toți laolaltă. Când punea mâna pe chitară - putea să fie și o amărâtă de diblă spartă - parcă îi insufla viață. Cu degetele puternice de la mâna stângă ținea acordurile ore în șir, fără să obosească. Adevăratul secret îl deținea însă în mâna dreaptă, cea cu care bătea ritmul, ciupind și mângâind corzile cu o dexteritate și o
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]