2,695 matches
-
tuturor oamenilor interesați de adevăr este pentru Kant cuprinzător. El conține atât cunoașterea noastreă a priori cât și cunoașterea bazată pe experiență. Interesul lui Kant a fost îndreptat spre explorarea și cercetarea sistematică a cunoașterii noastre a priori, deopotrivă acelei speculative și acelei practice, și, pe această bază, a condițiilor care fac posibilă o cunoaștere obiectivă despre fapte. În al treilea rând, Kant ar fi subliniat că această orientare a străduințelor sale nu va trebui să fie înțeleasă drept o contestare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acceptate. Singurul judecător al unor asemenea opțiuni ar putea fi, în cele din urmă, istoria universală. În centrul gândirii lui Kant stau, în mod evident, acele valori susceptibile să devină valori universale. Întruchipările exemplare ale universalului sunt pentru el rațiunea speculativă, rațiunea practică, religia rațiunii și științele. Ceea ce este istoric, local, propriu unei tradiții culturale limitate în spațiu și timp, nu a solicitat în aceeași măsură interesul său filosofic. Este sensul în care Kant a rămas atașat acelei orientări clasice a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunea teoretică este îndreptățită să ofere un răspuns la ultimele două întrebări în aceeași măsură în care ea este îndreptățită să răspundă la prima dintre ele. În opoziție deopotrivă cu întemeieri încărcate de prestigiu ale moralității și religiei prin rațiunea speculativă sau prin sentiment, Kant și-a construit sistemul etic și filosofia religiei prin raportare la ceea ce a socotit a fi o facultate distinctivă a ființei omenești, facultatea pentru care a consacrat denumirea de rațiune practică. În sfârșit, Kant a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concept capătă însă contururi clare, schițate prin delimitarea netă față de conceptul deist al „religiei rațiunii”. Una dintre concluziile majore ale criticii kantiene a întinderii și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri despre natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
D. Stoianovici, Fl. Lobont, Editura Trei, București, 2001. I. Kant, Critica rațiunii pure, trad. N. Bagdasar, El. Moisuc, ediția a III-a, îngrijită de Ilie Pârvu. Strategia urmată de Kant în înfăptuirea programului său de critică a rațiunii teoretice sau speculative, a rațiunii implicate în constituirea cunoașterii noastre despre lume, este sugerată deja în cel de-al doilea alineat al „Introducerii” sale la ediția a doua a Criticii rațiunii pure: „Dar dacă orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fost sprijinul meu atunci... și de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Lecția de anatomietc "Lecția de anatomie" S-a vorbit mult, aluvionar, inflamat, patetic ori sobru și speculativ despre ceea ce s-a întâmplat în închisoarea comunistă de la Pitești între 1949 și 1951. Fenomenul sau experimentul de aici a fost analizat, din 1990 încoace, ca un soi de traumă națională majoră, cel puțin așa cum a fost el receptat emoțional
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
exprimarea afecțiunii, a opoziției legitime, refuzul unor cereri nerezonabile), în centru, și apoi până la comportamentele neadaptate (agresive) la celălalt pol” (în Mathieu et al., 1977). Prezentând teoria lui Wolpe, Mathieu et al. (1977) estimează totuși că acest continuum este foarte speculativ și că nu s-a putut niciodată dovedi experimental continuitatea lineară aserțiune → agresivitate. De fapt, agresivitatea, care vizează „să-i dăuneze celuilalt”, „să-l contrazică”, „să-l umilească” (Laplanche și Pontalis, 1967), nu are nimic de-a face cu componentele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și a gândirii (maieutica) era nulă. Limbajul ironic era chiar umbra fidelă a gândirii ironice. Care se traducea fidel și consecvent în comportament ironic” ( Câte feluri de ironie sunt? - ABCDE-ul ironiei). În această perspectivă, într-o formulă colocvială și speculativă, fragmentară și divagantă, dar nu lipsită de rigoare, eseistul propune un scurt istoric al conceptului și al problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și spiritul dogmatic
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
cardiac. Până în 1936, în activitatea lui B. ponderea cea mai importantă o are publicistica. Aceasta, fie că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Gândirea”, scoate revista „Saeculum” (1943-1944), unde răspunde criticilor aduse sistemului său. În anii războiului, publică ultima culegere de versuri, antumă, Nebănuitele trepte (1943) și piesa de teatru Arca lui Noe (1944). Apar de asemenea scrierile filosofice, care conțin expunerea sistemului speculativ al lui B., grupate în Trilogia cunoașterii (1943), Trilogia culturii (1944) și Trilogia valorilor (1946). Îndepărtat din învățământul universitar în 1948, este angajat ca bibliotecar la Biblioteca din Cluj a Academiei Republicii Populare Române (din 1954, director adjunct), cercetător științific
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
aplică felul său de a vedea particularismul cultural realizărilor spirituale românești. E cea mai îndrăzneață tentativă efectuată într-un domeniu care a preocupat la noi, aproape obsesiv, reflecția intelectuală, decenii întregi. Chiar dacă unele considerații sunt contestabile, prin natura lor pur speculativă, nesprijinită pe o anchetă științifică solidă, și stârnind de aceea critici, remarcile filosofului surprind adesea particularități reale și le situează într-o perspectivă net superioară tuturor aserțiunilor precedente de acest ordin. Morfologul culturii semnalează o reprezentare spațială „ondulată”, o predispoziție
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
la ortodoxie, influențe spirituale străine, ornamentică etc. Geneza metaforei și sensul culturii îi dă prilej lui B. să reevalueze, în comparație cu știința, și manifestând vădit o simpatie superioară pentru ele, metafizica, mitologia, gândirea magică, mistica, sub raportul importanței lor. Strădania sa speculativă e de a „anonimiza”, dacă se poate spune așa, creația spirituală umană, accentul căzând mereu pe „apriorism” și pe imbold „supraindividual”, chiar și acolo unde sunt evocate contribuții personale și se rostesc nume ca Democrit, Rembrandt sau Goethe. Tendința apare
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă ca factură, dar comunicând prin viziune și atmosferă cu o arhaitate absolută. Poetul își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându-i oboseala nesfârșitelor întrupări. Descurajarea și chiar refuzul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în urma unui infarct), în diferite unități de asistență medicală (la Clinica universitară ORL, ca preparator, apoi asistent universitar, la diferite policlinici, între care, în 1952-1958, policlinica Teatrului de Operă și Balet). Personalitate cu totul remarcabilă, înclinat spre cercetare și demersul speculativ, A. a adăugat, prin studiu propriu, competenței sale de medic pe cea a indianistului de aleasă ținută. Interesul lui pentru gândirea și civilizația indiană s-a cristalizat încă de pe la vârsta de 15 ani (când, fiind elev, a fost cu deosebire
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
așa, orice tip de început este bun dacă este concis și interesant, provocator și inteligent. Ca de obicei, sfaturile sunt date pentru a fi încălcate de ziariștii puternici, cu personalitate. Spre exemplu, teoria cere să evităm în atac constatări eseistic speculative. Geo Bogza (1968, p. 269) își creează propria sa regulă: În fiecare oraș de provincie trăiește câte un nebun adevărat și un nebun politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o cunună
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ultranaționalist etc. de asemenea, riscul comentariului involuntar crește prin folosirea unor verbe minimalizante: a pretins, a evitat să comenteze, nu a fost în măsură să... O mare și de neiertat eroare este ca informația de la care plecăm să fie ori speculativă, ori proiectată într-un viitor incert: Conservatorii bistrițeni se pregătesc pentru scrutinul din 2008 și negociază o eventuală fuziune cu PUNR. „Alianța DA și PSD sunt formațiuni uzate. Cu siguranță, electoratul va căuta alternative noi și modalități noi”, a declarat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fațete ale cunoașterii: o modalitate învățată pe cont propriu, prin experimentare directă și trăire, o ipostază acaparată de la alții, prin intermediere subiectivizată și personalizată, o manieră obiectivă, prin raportare la date certe, validate de comunitatea științifică, o modalitate de încorporare speculativă, prin citire sau imaginare, o formă de învățare prospectivă, prin sondarea perspectivelor și prin visare. Cunoașterea nu numai că este generată diferit, ci este și transmisă în mai multe feluri. Unele zone ale cunoașterii pot fi transmise mai departe, altele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
p. 360). Sau, două pagini mai departe (p. 362): „Pseudofilozofia pe care o inspiră, inconștient, metodele istoriei este relativismul, În sensul puternic al unei teorii sau, Încă și mai mult, al unei atitudini intelectuale care Înlocuiește noțiunea metafizică de adevăr speculativ prin aceea, mai modestă, de adevăr istoric”. Daniélou et comp. sunt așadar etichetați drept „istoricizanți” și așezați În descendența „moderniștilor” anatemizați de Vatican I. Patetic, Garrigou-Lagrange exclamă la pagina 134 a diatribei sale: „Unde merge așadar această nouă teologie, cu noii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
volume postume ale Ioanei Em. Petrescu etc. Debutează cu volumul Eminescu și lirica românească de azi (1990), carte ce poartă subtitlul Citatul eminescian în poezia contemporană și unde vorbește întâi de toate profesorul, prea puțin criticul literar. Multe dintre deschiderile speculative, dar și idiosincraziile Ioanei Em. Petrescu se regăsesc aici, ca și în prima parte a volumului din 1997, Trădarea cuvintelor, unde sunt analizate diverse contribuții în eminescologie, de la D. Popovici la Mircea Cărtărescu. Foarte utilă este încercarea de a-l
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor. Cuvântul nu doar răsfrânge, el încearcă să întrupeze. Trecerea de la hermetism la orfism e trecerea de la inițierea în ordinea lumii la încercarea de a o restabili, trecerea de la o hermeneutică a
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
alt jalon, cel romantic - mizând preponderent pe expresia emotivității și pe imaginația creatoare -, pentru a ajunge, treptat, la ipoteza de uz curent a poeticității, ca formă aparte de mânuire a limbajului. Dintre volumele anterioare exilului, acestea două își trădează continuitatea speculativă cu variantele sintezei dedicate, dincolo de Atlantic, modernității: Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch (1977) și Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (1987, tradusă în japoneză, în spaniolă și, în 1995, în română). Nu numai cărțile din țară
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreținute de gelozia lui Sandu se consumă nu numai în plan mental, ci și în acela al comunicării, al dialogului cu Ioana: există în lungile lor conversații o adevărată voluptate a torturii, o încleștare cumplită între două inteligențe reci și speculative care nu vor cu nici un preț să se lase înfrînte. Pentru personaj, confesiunea devine necesitate existențială; cartea apare ca un document uman: "... e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece". Dincolo de valoarea terapeutică a confesiunii, este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
restrâng la această simplă mențiune, că nu e cu putință sesizarea a ceva nemijlocit în sine. Prin urmare, e firesc să privim altfel ceea ce numim sens și nonsens. Aș spune că firesc este să le privim ca în oglindă, adică speculativ. Ceea ce vedem este mai curând o imagine, una din câte pot să existe, chiar dacă uneori nu știm a cui imagine este. De altfel, nu întotdeauna o imagine este imagine a ceva anume. Privind ca în oglindă cele lipsite de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]