3,995 matches
-
am mai scris la noua mea carte. Este noapte și nu pot să dorm. Ascult zgomotul unui elicopter care trece deasupra blocului. Neliniștită, aprind lumina și continui povestea Adei. Într o noapte m a trezit Luca care mi a spus speriat. - Ada, nu aprinde lumina și ia ți halatul pe tine. Este cineva afară. Am auzit o mașină. Cred că sunt cei cărora le datoram bani m au găsit sau au aflat de vânzarea tablourilor. Ia actele, ceva din bani și
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
biblioteci. Știi doar cum să blochezi sistemul pe dinăuntru ca să nu se poată deschide. Nu fi îngrijorată, iubito, că o să i duc cu vorba și văd eu cum mă înțeleg cu ei. Îi cunosc destul de bine. Eu, deși eram foarte speriată,am încercat să mă împotrivesc: - Mai bine stau cu tine și le dăm toți bani din casă și bijuteriile. Vedem ce pretenții au și mâine mergem la bancă și le mai dăm bani. Vreau să te scapi de ei deoarece
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
-și parcă în sinea lui: „De, ce să-i fac, e și el copil, se joacă”. Deodată, bunicii lui Sebastian au auzit, de dincolo de gard, un foșnet de crengi și o bufnitură înfundată... S-au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
cu treaba, la un moment dat Mărian și Oara au constatat că băiatul dispăruse, nu mai era pe nicăieri în jurul lor. Imediat, amândoi bunicii au început să alerge într-un suflet spre liziera pădurii de fag dinspre Valea Viei, strigând speriați: - Sebastian! ... Sebastian! ... Unde ești? La un moment dat, copilul le-a răspuns de undeva de departe, în spatele lor: - Aișea, aișea sus sunt! Atunci, auzindu-l, s-au oprit din alergat și, când s-au întors, au înlemnit: copilul era în
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
despre arome/ lupte/ și vise nejucate/ dar,/ cuvintele ei/ se surpau în pământ/. Uneori,/ în rochie de voal,/ îi cânta la pian/ și dansa în ciorapi de mătase/ Îngere, de ce te miri/ și ești tras la față?/ (îi spunea) ... pari speriat și flămând/ ia o plăcintă cu mer/ și lasă-mă să cânt, / slujește-mi această plăcere!/ Îngerul plânge definitiv/ ciorapii mamei se deșiră/ se preling.../ Îngere, îți este frig?/ ți-e aripa grea?/ Îngere, îmi umbrești privirea.../ Îngerul se întristează
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Siriacă. Faptul că vin din Răsărit ne face să ne gândim că locul de origine al lor era Mesopotamia, patria astrologiei în lumea greacă. Cei trei magi ajung la Ierusalim și întreabă despre locul unde S-a născut regele iudeilor. Speriat că cineva ar putea să-i ia tronul, Irod îi cheamă la el pe magi, spunându-le să meargă să-L găsească pe noul rege și să-i dea de veste și lui pentru a I se închina. Urmărind steaua
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
celorlalți.- Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta.- Ia, îi duc să-i dau pă Boia ca să scap de iei, sânt cățele dă-le-ncolo, n-am nevoie de cățele, am oprit doar un câine.Speriat de ce-avea să facă, eu i-am zis repezit lui Lisaveta:- Nea Ioane, fie-ț’ milă de iele, nu le omărî, oite, după ce cățeaua tale le înțarcă, îț’ promiț’ ieu că-ț’ cumpărăm noi una, iar pentru elelalte trei
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
răsturnat și vinul a săltat în ulcica gazdei, vărsându-se și pătând fața de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucățile de carne și resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
într-o durere parcă și mai grea, parcă și mai supremă. Aveam șase ani, într-o noapte cineva ne spărgea geamurile. Mama a sărit țipând din pat.. Țipa și implora să ne lase în pace. Mă țineam după mama. Eram speriată. Numai pentru că mama plângea eu tăceam obosită. Eram bolnavă de frică. Îmi simțeam sângele și inima în urechi. Îmi venea să fac pipi pe mine. Doamne, Doamne cât mi-a fost de frică ! Până la ziuă știu că am rămas în
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
pe corp, se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
în hărmălaie generală, care s-a revărsat pe holul școlii până la ușa cancelariei. Atunci a ieșit din cancelarie domnul Arsu cu o nuia în mână, cu care lovea un dușman nevăzut din aer. Am zburat în clasă ca niște pui speriați, fiecare la locul lui, cu mâinile la spate. Ca și cum am fi fost tot timpul smirnă, o puzderie de mini-sfincși nevinovați, toți cu ochii la nuiaua domnului Arsu. Nu eram învățați cu bătaia. Domnișoara Iulia nu și-a permis agresarea noastră
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
uitat și părăsit de cei pe care-odată i-am iubit, m-am izolat în mica-mi colivie în care ciripesc din când în când și-mbălsămez întruna gând de gând spre-a le-ngropa apoi în poezie. Tot mai străin, speriat și resemnat cărarea cea din urmă o străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam vrăjit în jurul meu,uitând că-s istovit de-atât urcuș pe cărărui abrupte, julit de stânci și înțepat de spini și sfâșiat de vulturii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
un flanel și l-am așternut să vină și Agneta. Doamneee și frumoasă mai era când venea spre mine, ca o naiadă cu corpul ei sălbatic, se despletise și fuiorul părului îi atârna lung până la mijloc, avea ochii umezi și speriați, scăpase parcă de la moarte, dintr-o imaginară încăierare și se agățase de mine, ca o ultimă scăpare. Eu am luat-o de mână și am fugit cu ea în pădure, acolo l-am întâlnit pe Vida Baci, era pădurar, avea
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se lăsă în voia unor lacrimi mari de durere sufletească. Simți că privirea i se împăienjenește, tulburarea-i fiindu-i amalgamată și de o revoltă interioară fără margini. Era vorba de condițiile mizere din țară
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
foarte apropiat se va întâmpla. Aș vrea să discutăm asta într-un alt mod. Știți, nu prea obișnuiesc să port astfel de discuții prin telefon, nu sunt indicate. Speram să puteți astăzi veni pe la spital și să vă vorbesc. Emanuela, speriată și îngrijorată, fără să se gândească foarte mult, întrebă: - M-ai sunteți la spital, în acest moment? - A..., nu! Nu sunt la spital. Sunt undeva, în zona centrală, am ieșit la o plimbare de seară. - Am înțeles, mă scuzați! Un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Soneria zbârnîi puternic în biroul secretarei. Femeia a sărit de pe scaun și-a așezat cu palmele fusta, apoi într-un gest de cochetărie și-a potrivit cu mâinile eventualele fire de păr rebele. A băgat, destul de speriată, capul pe ușă, semnul directorului a determinat-o să intre în cabinet, apoi cu blocnotesul și pixul în mână a așteptat, docilă, ordinele directorului. -Crinuța, sunt supărat pe tine! Când ai nevoie de bani, să vi la mine, să nu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
după mai mult de 24 ore de liniște deplină. Anica, văzând o figură parcă cunoscut în apropierea ei avu deodată impresia că-și vede obrazul din luciul apei care înconjura fotoliul ei din golf. Superstițioasă se lipi deodată de Ionel speriată foc. - Am vedenii. Uite acolo fantoma mea! Dumnezeu mă pedepsește că am păcătuit. - O cunosc. Este o studentă la chimie în ultimul an ca și mine, dar eu devin agronom după cum știi. E chiar prietena colegului meu Ahmed. Dar uite
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
ideea. Ne putem îmbarca? Între timp sosia Anei se apropie de grup. Ahmed, adresându-sie zise: - Parcă Anica ți-ai spus numele. Dă-mi voie să ți-o prezint pe Miranda, logodnica mea și sora ta geamănă. Contrariate ambele fete, parcă speriate au dat un pas înapoi sincronizat. Ambele au vrut să spună ceva dar nu aveau glas. Băieții au respectat tăcerea celor două fete, gemene, dar necunoscute una alteia. Încet grupul s-a apropiat de velier și s-au îmbarcat. Ionel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
sărea în sus de bucurie, apoi se tăvălea prin iarba moale și mătăsoasă. Când se apropie să vadă mai bine ce se întâmplă acolo, văzuse că jos era un mic pui de pasăre, încă golaș, cu cioc galben, care țipa speriat. Pesemne, neastâmpărat, căzuse din cuib, iar părinții săi țipau cu disperate de pe ramurile pomilor din jur, văzănd dușmanul de motan jucându-se cu puiul lor căzut. Atunci Liliana luă de jos puiul, îl mângâie, apoi, urcând pe o scară, îl
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
locul său, ridică scaunul răsturnat și se așează pe el. Arnăutu se așează pe al său. Ursuz se apropie de masă și lovește mânios cu pumnul în ea. URSUZ:În fața mea să stați în picioare!... Cei patru sar în picioare speriați. Ursuz se așează calm pe scaunul din capul mesei. URSUZ:Îmi pierd timpul cu voi și mor de foame. CĂPITANUL SASU:(slugarnic)Trimit un slujitor după niște pâine, vin, o fripturică, niște fructe.. . URSUZ:(râde în hohot) Ha, ha, ha
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Sasu. BOIER CIOCOIU:(se află imediat după Arnăutu, grijuliu)Ce s-a întâmplat căpitane? CĂPITANUL ARNĂUTU: Boier Ciocoiu, până la comoară nu mai este mult, dar împrejur e ceva straniu. BOIER CIOCOIU:(înspăimântat)Sunt cumva tâlharii pădurilor? BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Ah!... (aducându-și aminte că-i sub efectul otrăvii ucigașe de gărgăune) se văită prelung ca străpuns de o lovitură de cuțit ce-i fusese înfiptă în centura pelviană, și lovi pe neașteptate cu pumnul în masă, că Naie tresări speriat și nu a fost mult ca să nu pice din picioare, trezindu-se instantaneu din mrejele băuturii înșelătoare, care-l luase de nas. - Ce e boierule!... iar vă simțiți rău? - Cum îndrăznești să mă întrebi? Ia ascultă! - Da, boierule... și, holbând
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
nu era vizibilă cu ochiul liber și pe care Shakka însă o vedea. Daniel s-a conformat și a venit speriat cu aparatul, însă atunci Shakka a încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de a doua soție a mea și... noi am bănuit că
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]