5,679 matches
-
Un vampir moare de foame dacă-i cazi în brațe! - o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o piatră de gresie pe care o trece de câteva ori pe ascuțișul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
prilej de contenplație asupra naturii și tuturor lucrurilor și făpturilor create de Dumnezeu. Astfel este poezia „Liniște” - cu imagini de o puritate și o prospețime a metaforei deosebite. „În simfonia izvoarelor / vreau s-aud respirând căprioarele // Vreau să văd pe spinările licuricilor / Aruncate toate stelele cerului.../ Vreau să mă trezesc dimineață / Cu mâinile soarelui pe obraz”. Viziuni stranii, logodite cu visul, cu febra, cu halucinația se revarsă în imaginație cu forță de sugestie puternică, așa cum reies din poezia „Mare de fluturi
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
în sus. Toate eforturile mele au rămas fără rezultat. Nu aveam încotro, trebuia să mă mulțumesc cu puțin. Între două sforăituri am operat, jumătate din mustață se odihnea în palma mea. Dintr-o dată un fior mi-a trecut pe șira spinării și am realizat cât de grav era gestul meu. Am adunat de pe jos jumătatea răsucită și după ce am privit în jurul meu speriată, am aruncat-o sub pat. Putea să creadă că i-a căzut din cauza băuturii, că doar tot se
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
lor. Bineînțeles că au fost cumpărate la preț de moloz, dar când gabrielenii - am io motiv să-i numesc așa pe cei zece directori conduși de președintele lor Vasile Frank Timiș - își vor lua tălpășița cu munții de aur în spinare, nu înainte de-a aranja cu guvernanții statului român să le cumpere de la ei, dar la preț de palate din marmură de Carrara. Și ce nu fac guvernanții români cu banii contribuabililor când cad comisioane grase! Dintre toate clădirile centrului
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357228_a_358557]
-
Acasa > Strofe > Amintire > POEMUL MAMELOR UITATE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme, cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360786_a_362115]
-
într-o stațiune a nomenclaturii sovietice, prestând felurite «servicii de-alea», spuneau câteva dintre fete“. „Erau și ele invidioase”, le găsește o scuză doamna Condruț. „Un pod pe care trebuia să-l reclădim devenise un coșmar. Bârnele erau urcate în spinare, până sus pe malul abrupt, ca Hristos pe drumul crucii. Parcă nu se mai termina truda inimaginabilă pentru noi, fetele, care deveniserăm distrofice. Mâncam aproape zilnic doar varză murată, iar pentru o ceașcă de lapte acrit sau o mână de
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
de ani. „Păi bine bre... ia tu încă una, c-ai glojdit mai iute”. Tânărul îi dă de înțeles cu degetul mijlociu ridicat, că... nu și dă să plece. Atât i-a trebuit bătrânului, cu ani mulți de pușcărie în spinare și aprig la mânie. Scoate cuțitul din cizmă, își înjunghie tizul și dispare. Tânărul maramureșan cade și-l găsesc oamenii îngroziți. Peste puține minute, polițiștii de la T.F. îl aduc pe Zanc la secție. Arest, proces, alți ani grei de temniță
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
măsură a decăderii omului alb din Sudul sălbatic. Astfel, miza regizorului se deplasează către felul în care oroarea ajunge la noi. De remarcat faptul că gesturi mărunte sunt uneori mai eficiente decât primplanurile obținute în scenele de tortură, înfățișarea unei spinări în care biciul a lăsat crevase adânci etc. Un șut în fund, venit aproape din senin, măsoară distanța de la ignominie la minimă decență mai mult decât o biciuire de efect. Când camera focalizează ostentativ săpunul care constituie declanșatorul unei crize
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
cei, puțini arginti Îi căutăm zadarnic,fără nechibzuința Toți răufăcătorii lumii, s-au transformat în prinți! Războaie,arme,crime și lacrimi infinite Setea umanității,nu va avea hotare, Ne ducem înspre zile ,prea triste,nedorite Ducem crucea vieții,pe única spinare! Lucian Tătar Lucian Tătar Referință Bibliografica: ZILELE DIN URMĂ(I) / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZILELE DIN URMĂ(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384865_a_386194]
-
Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
soare,Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face;Cocori și alte păsări fac planuri de plecareSpre țări scăldate-n vară, în verde și în pace.Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a pinilor, de sub spinarea dealului „La Spechică”, a bătrânei văduve, vindecătoarea satului, trecută ușor peste 95 de ani, înțeleaptă ca sfânta Duminică și blândă ca o poveste. Pe la cinci jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau pline de învățăminte ancestrale. Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile mioritice și pline de misticism a Țării
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
acoperite de un strat imaculat de zăpadă. Pe înălțimea platoului își făcuseră apariția răsărind parcă din inima Muntelui de Foc deasupra locului unde se afla el, un grup ciudat. Un grifon albastru înaripat își împlântase ghearele puternice de acvilă în spinarea platoului și alături bătea din copite un unicorn alb, ce purta pe grumaz o frumoasă călăreață cu ochii ca de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului său trup. Era ea, prințesa visurilor
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poezie > Amprente > METEMPSIHOZĂ Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Priveam nelămurit în oglinda sufletului, Dragoni lascivi îmi mușcau vintrele creierului, Șira spinării mi se curbă dreaptă, Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă. Nori plumburii îmi umplu retinele, Îmi bâzâie în urechi toate albinele, Nici nu mai știu care-i dreaptă și stângă Dar amândouă mă cuprind să mă strângă ! Gâtul îmi horcăie, capu-
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
să putrezești! Hai la secție! --Dom’ șef, stați să vă explic! A-ncercat Mărășteanu să-și justifice comportamentul, dar „șefu” i-a mai dat câțiva pumni și l-a dus la arest. Acolo i-a mai cărat câțiva pumni în spinare. Degeaba a țipat Mărășteanu să fie și el ascultat, degeaba l-a rugat să meargă la fața locului, să ancheteze cauzele incidentului. Polițistul l-a ținut închis, i-a dresat proces verbal, în care i-a trântit o amendă pentru
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
Lui eșuată pe pământ într-o cruce, născând două cruci care s-au frânt prea devreme, sau poate într-un timp aparent prea scurt după cum îmi cântă mintea și inima pământeană. Mai departe crucea frântă am luat-o iar în spinare și în toată ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din spinare, poate am adunat așchiile de la cele două cruci, nu știu) și am privit cerul. Nu cădeau cuie. Cuiele le înfigeam eu în palmele Lui cu fiecare
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
prea devreme, sau poate într-un timp aparent prea scurt după cum îmi cântă mintea și inima pământeană. Mai departe crucea frântă am luat-o iar în spinare și în toată ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din spinare, poate am adunat așchiile de la cele două cruci, nu știu) și am privit cerul. Nu cădeau cuie. Cuiele le înfigeam eu în palmele Lui cu fiecare fracțiune de timp pământean în care mă acuzam pentru frângerea celor două cruci. El
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
în zona lor, leii se comportau într-adevăr regește, nepărăsind deloc ascunzătorile lor din peșteri, așa că am putut admira doar atitudinea lor, nu și prezența lor. Dacă erai norocos, puteai vedea măcar coada vreunui leu, sau hreava de păr de pe spinare. Erau și vulturi închiși în colivii foarte înalte, acoperind un pâlc de copaci. Vulturii stăteau moțăind pe ramuri, măreți și imperturbabili, ca niște prinți de sânge nobil căzuți în robie! După ce am mai privit nepăsarea hâdă a unor șerpi uriași
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
-mi povestească cum ajung acolo, cu lux de amănunte, de abia reușii să scap de el. Mai bine nu-l întrebam! Mă gândii eu, mă răsucii eu, câteva zile și până la urmă îmi luai parale la pozânare și picioarele la spinare și dădui fuga la Craiova să-mi iau ouă de găină indiană. Păi, calculai așa: „ dacă îmi ies o sută de pui, la 15 kg fiecare, nici nu îmi mai trebuie porc la iarnă!” . Ajunsei la Craiova, îmi cumpărai eu
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime, apoi am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NEBUNUL MĂRII Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului sunt un nebun îndrăgostit de mare ce-și poartă valul până dă de mal cu vântul așezat pe a ei spinare în timpul meu nebun și ancestral, și valul vine să îmi fure viața, și vântul vine să mă poarte în van când pescărușii rup noaptea ceața și-o vând iar la străini pe un gologan, mă poartă marea înspre nebunie și
NEBUNUL MĂRII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382360_a_383689]