69,593 matches
-
motorul unor ample dezbateri în societatea românească. Înrudit în privința modului în care percepe realitatea prezentului cu Horia-Roman Patapievici (cel din Omul recent) și cu Cristian Bădiliță, Dan Stanca pune în discuție în toate ficțiunile sale îndepărtarea omului contemporan de valorile spiritului și, în mod concret, de textele fundamentale ale ortodoxiei. Practicile ortodoxe comune (crucile făcute cu abnegație de călătorii vreunui tramvai ajuns în dreptul cîte unei biserici; celebrările mai mult sau mai puțin formale ale diverșilor sfinți; slujbele, transformate în obligații de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
Stanca. Elementele care au făcut specificitatea romancierului (pendularea între textele sacre și realitatea grotescă a tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil busola într-o tranziție fără cap și coadă) definesc și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
parțială a fenomenelor, s-a născut ideea fatală, erezia gravă cum că adevărul e imposibil de aflat. Cu alte cuvinte, timpul devine iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da, cea mai rea, cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e altceva decât un mit, o minciună. Minciună sacră sau profană. O astfel de idee îngăduie cele mai mari crime!” (p. 299 și urm.) Dar memoria este capricioasă, cu cât se întinde mai mult
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
cu suficientă ușurință în poezia lui Ilie Constantin o atracție-repulsie față de materie. Arghezian sub acest raport (însă fără nici o înrîurire formală), autorul Fiarei trăiește drama unui concret acaparant ce ajunge a se îndoi de sine, provocînd o similară îndoială a spiritului. Criza concretului e și criza spiritului, împovărînd o ființă scindată care se apropie și totodată ia distanțe de ea însăși, care zadarnic năzuiește la o unitate fatalmente refuzată. Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Ilie Constantin o atracție-repulsie față de materie. Arghezian sub acest raport (însă fără nici o înrîurire formală), autorul Fiarei trăiește drama unui concret acaparant ce ajunge a se îndoi de sine, provocînd o similară îndoială a spiritului. Criza concretului e și criza spiritului, împovărînd o ființă scindată care se apropie și totodată ia distanțe de ea însăși, care zadarnic năzuiește la o unitate fatalmente refuzată. Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor: „Văzduhul umblă, apa stă de veghe
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale pe care le semnăm, nu ne face cinste. Astfel de lucruri se cuvin amintite, fie și riscînd să tulburăm un pic spiritul sărbătorilor, pentru că ignorarea lor sistematică duce la repetarea unor greșeli istorice.
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
Gaëtan Picon din Scriitorul și umbra lui, esteticianul francez observând, în deschiderea capitolului Opera ca enigmă, că „Opera de artă - și, în special, opera literară - nu ni se impune doar ca obiect de plăcere sau de cunoaștere; ea se oferă spiritului ca obiect de interogație, de anchetă, de perplexitate”. Este simptomatic, în această ordine de idei, faptul că, deși textul lui Caragiale rămâne unul dintre cele mai asiduu frecventate de comentatori, aproape nici unul nu abordează Inspecțiune din perspectivă estetică, interesul cvasiunanim
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic își face de fapt propria profesiune de credință. În eseurile sale
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor secrete ale strămoșilor. Un alt caz pentru elucidarea căruia Ion Vartic recurge la interpretarea criptonimică îl constituie “euforionicul” Luki Caragiale. Aici “ereditatea își spune cuvîntul: spiritul mimetic patern se transferă din teatrul jucat și scris în poezia fiului” - o poezie de “mim desăvîrșit” (Barbu Cioculescu), care etalează, cu egală detașare și adaptabilitate histrionică, maniere lirice diferite. Pentru comparatistul prin excelență Ion Vartic, nu numai operele scriitorilor
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
ne place unora dintre noi să credem. Băiatul de cartier care a reușit în viață. Acesta nu-și face probleme că nu știe să vorbească, pentru că nu dă un ban pe inșii cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deșelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut și ce-am pierdut”. Simțul demnității băiatului de cartier are două repere: „Ce
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
Cât am fi unii - zice-se ! - de nonconformiști sau de originali, partea fiecăruia de conformism e mult mai mare decât cea de originalitate, fiindcă altminteri nimic n-ar funcționa. Toți avem un bagaj cultural pe care l-am moștenit, în spiritul căruia am fost formați și de asta ne comportăm ca oameni mai mult sau mai puțin civilizați și responsabili. Firește că oamenii simt nevoia unei anumite orientări. La școală ai nevoie de un manual; dar acesta nu este decât un
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
adună aproape toate textele din volumele sale anterioare. Cîteva dintre ele au cunoscut modificări - „tușe de culoare, accente, alt ritm într-o frază“, precizează autorul într-o ludică notă introductivă, urmată de o biobibliografie de o pagină, alcătuită în același spirit, o povestire în sine, prin felul în care e spusă și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
căreia a curs multă cerneală este cea purtată cu Norman Manea și Andrei Cornea în jurul noțiunii de rasism. Acuzat, împreună cu Gabriel Liiceanu că ar nutri sentimente antisemite, Nicolae Manolescu denunță un mod de judecată care presupune discriminarea pozitivă și confundă spiritul critic cu discriminarea rasială: „Nu poate fi considerat antisemit cineva care batjocorește ori omoară un evreu decît dacă o face pentru că e vorba de un evreu, de un ins care aparține acestei etnii. Rasistul este un criminal (uneori, doar potențial
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
rase. Dl Manea ar trebui să știe că antisemit nu este acela care ar contesta, să zicem, valoarea literară a romanelor și eseurilor sale, ci acela care le-ar considera mediocre pentru că d-sa este evreu. Prima contestare ține de spiritul critic.” (p. 132) Demonstrația este mai mult decît convingătoare și ea demonstrează că autorul ei gîndește liberal. O împărtășesc integral. Cred însă că, într-o oarecare măsură, ea contrazice a doua parte a articolului. Pe fond dl Manolescu are dreptate
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
cititorului, oferă unghiuri de privire surprinzătoare care schimbă, uneori spectaculos, percepția comună asupra unor persoane, lucruri sau situații despre care se crede îndeobște că se știe totul. Lecția implicită a excelentelor editoriale ale lui Nicolae Manolescu este aceea că un spirit liber trebuie să se ferească de ideile de-a gata, indiferent de unde ar veni ele, să problematizeze în permanență și să spună cu voce tare ceea ce gîndește, indiferent de reacția celor din jur. Este o lecție intelectuală și, mai ales
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
e mereu fidel naturii adevărate (și poate că nerevelate încă) a modelului ce-i stă în față. (Iar Charles Surface, cel, ca și don Ruy Gomez de Silva, încă fără de portret, este fidel - fără a o ști prea bine - acelui spirit de familie pe care tocmai îl lua în derîdere.) Odată confruntat cu propriul portret, deci cu adevăratul sine, Sir Oliver-modelul este obligat să lase artificiile deoparte. Portretul e atoatesalvator. Nicicînd o oaie neagră, în literatură, nu și-a avut portretul
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
mai fie transcendentalul domn Stoian? Dac-o fi tot la B.B.C., de unde dl Ungureanu a fost alungat, dl Mititelu ar trebui să se facă mic, mic de tot. * În nr. 3 din L.A.I., o recenzie „rea”, dar plină de spirit scrie dna Tania Radu despre Memoria ca zestre a poetei Nina Cassian: Stahanovism erotic. Citiți-o neapărat * à propos de recenzii rele și spirituale, dl Cristian Tudor Popescu publică una intitulată Lolitele înțepate (ALIA, nr. 699) plecînd de la două cărți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
au dovedit calitatea pe parcursul reprezentației. Această variantă a lui Mihai Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din București. (Oare se mai joacă?) În fapt, regizorul pleacă de la spiritul piesei, de la povestea ei și construiește teme, motive, variațiuni. Neomițînd nici una din nuanțele alaiului de semne ce însoțesc și personalizează această istorie. Ce mi s-a părut într-adevăr nou ca tip de abordare și ca sursă de problematizări, este
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
am întâmpinat unele afirmații privind „perspectiva de gândire privilegiată de M. Eliade” - gnoza (pag. 14) sau „orfismul de substrat, corectat prin gnoză: aceasta pare să fi fost formula spirituală emblematică a lui M. Eliade” (pag. 60) ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M. Eliade” (pag. 186). Aceste rezerve au în centru o dilemă: nu cumva compelxul gnostic este doar formula potrivită care poate ilustra dialectica sacru/profan și nu o referențialitate în sine? Nu este
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
au acum în mână pe Vadim așa cum nu l-au avut niciodată. Declanșarea de urgență a procedurilor legale împotriva lui ar reprezenta un minim semn că cei care ne împilează de atâția ani au o fărâmă de minte. Nu din spirit al onoarei, ci din spirit de autoconservare. Cum bună parte din pesedei nu fac nici un secret din admirația față de Vadim, totul se va sfârși ca la groapa lui Ouatu. Se va sfârși, adică va continua. În acest balamuc cu porțile
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
Vadim așa cum nu l-au avut niciodată. Declanșarea de urgență a procedurilor legale împotriva lui ar reprezenta un minim semn că cei care ne împilează de atâția ani au o fărâmă de minte. Nu din spirit al onoarei, ci din spirit de autoconservare. Cum bună parte din pesedei nu fac nici un secret din admirația față de Vadim, totul se va sfârși ca la groapa lui Ouatu. Se va sfârși, adică va continua. În acest balamuc cu porțile deschise, aproape că nu mai
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
artiștii contemporani circulau cu mare dificultate, iar ceea ce se vindea dincolo, în afara artei contemporane, se vindea în regim infracțional. Legea patrimoniului era o lege protecționistă, etanșă din punctul de vedere al comunicării cu exteriorul; se inducea insidios aceeași stare de spirit care a născut celebrul slogan de după ’89, “nu ne vindem țara”, respectiv ,,nu ne vindem patrimoniul”, dar, în felul acesta, patrimoniul a fost scos din contextul său legitim, a fost exclus din sfera de influență a pieței de artă - singura
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
ale unui eseist, rafinat, cu un condei subțire care ne arată, celor ce mai putem să fim atenți, un lexic al limbii române mult mai bogat și mai expresiv decît cel folosit în mod curent, o eleganță a malițiozității, un spirit polemic lipsit de agresivitate. Ne arată că fraza poate fi și armonioasă și acidă în același timp. Aflăm și că farmecul unei confesiuni sau evocări nu stă numai în idilismul acestora, ci, mai cu seamă, în exactitatea, precizia și urma
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
ambianța jazzistică românească i-a revenit lui Harry Tavitian. Versatului pianist constănțean nu i-au trebuit decât câteva minute spre a-i captiva pe auditori. Imersiunile sale spre zonele ancestralității muzicale furnizează combustibilul necesar unor noi sinteze melodico-armonico-ritmice, filtrate prin spiritul blues-ului și al avangardelor secolului 20, dar subsumate personalității viguroase a artistului. Aflând că, în urmă cu doar o lună, Tavitian își reluase experimentele jazz-poetry împreună cu subsemnatul (din inițiativa lui Sorin Antohi, la Central European University din Budapesta), organizatorii
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
liderul manifestă un gust la fel de sigur: fulminantele talente ale pianistului franco-german Florian Weber, trompetistului polonez Piotr Wojtasik, contrabasistului macedonean Martin Gjakonovski și bateristului argentinian (stabilit în California) Phil Maturano se conjugă într-o celebrare de melodii, ritmuri și stări de spirit, prin care spațiul nostru cultural se înfățișează Europei cu ceea ce are mai luminos. O întregă gală a fost consacrată jam session-ului româno-austriac, coordonat de pianistul Andreas Mayerhofer. Bună ocazie de a descoperi noi compatibilități între cele două spații de expresie
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]