4,031 matches
-
cu jnepeniș își îndesau cetina printre pietrele crescute acolo, direct pe 9 acoperișul pământului. Între rocile acelea se prăbușise, apoi ... se ridicase și dansase ca să nu moară înghețată femeia cu pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Se roagă: - Doamne, nu ține seama de vorbele acestor oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Fața lui era vânătă de albă și fiindcă răsese fulgii de barbă neagră, ce începuse a umple părțile în jurul urechii, el părea pudrat cu brumă de pe struguri, nasul era corct și plin, parcă tăiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măestrie erau întunecoși, dar de o culoare indescriptibilă. Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarand topit noaptea. Expresia feței era tristă-dar nu dureroasă
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
o parte din greutate pe trupul tinerei femei. - Auzi, mamă? Mie mi-i cam frică de morți! N-o să mai intru veci în odaia din față după ce-o să te ia! Soacra țâțâi din buze sfidător, ridicând fruntea acoperită până la sprâncenele groase de baticul negru. - Să aveți grijă să-mi luați un copârșău pe măsură, să nu hie prea strâmt! - Da’ cum boala om putea noi știi asta? - Să-l încercați, cum alta? Nora amuți la gândul încercărilor prin care trebuiau
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
fără teamă, Ne vorbim mai mult, În șoaptă. Luna nu bagă în seamă, Chiar când suntem, Laolaltă. Numai steaua ta privește, Din îndepărtări, Mâhnită. Sărăcuța, se gândește, Că ea nu este iubită. Contrariul, Sărutându-mă cu foc, Dinadins pe o sprânceană, Ca să fie cu noroc. După multe ore-n șir, Cine mai ia în seamă, Timpul. Mai privim odată râul, Care și acum târziu, Neîncetat străbate, Câmpul. Tu. Cu spirit de aventură, Mă îndemni, La lucruri rele, Și îmi spui că
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fata din vis Am risipit o lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te întorci? Iar pleci departe? Rămân privind pe sub sprâncene În urma ta, o, dulce vis!... Iar sângele din vene-mi geme... Și cad din nou din Paradis!... 09.09.2016 Referință Bibliografică: Fata din vis / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
paragină de cei care au cumpărat-o. Dar amintirile noastre rămân atât de vii, de intense... Merg mai departe și ajung în dreptul unei case unde, deși acum locuiește altcineva și sunt modificări însemnate la casă, gândul își ridică întrebător o sprânceană spre mine, înghițind în sec. Cum să nu-mi amintesc? Aici a stat Părintele Darie. Un preot foarte bătrân, ieșit din tipare... “Nu-i plăcea șprițul deloc”... când mergea prin sat, cu diferite obiceiuri, sărind cu mult peste măsură. Avea
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Fata din vis Am risipit o lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
iubit!... Când te întorci? Iar pleci departe? Citește mai mult Fata din visAm risipit o lacrimă-n vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
apoi dintr-o data puse mâna pe telefon și formă un număr. Pe unul din pereți apăru un chip al unui bărbat la vre-o cincizeci de ani având părul și barba colilii, cu un ten frumos și îngrijit. Până și sprâncenele aveau o tentă argintie... Personajul zâmbi larg dezvelind două șiruri de dinți diamantați de culoarea perlei. -Salutare bătrâne! spuse cel de pe monitor. -Salutare Shantal Perlyn, partenere! Mersi de rachetă... -Să știi n-a fost cu dedicație, Arc, prietene! - Ei nu
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
să vezi, spuse locotenentul strigând către Lup Katak. Hei ! Lup prietene, trimite-mi imaginile în compartimentul unu. -Am înțeles! se auzi vocea lui Lup. --Ei! Cum e? Nu-s cu dedicație? spuse locotenentul privindu-l pe Shantal Perlyn. Cele două sprâncene argintate se arcuiră și de pe chipul bărbatului dispăru aparenta jovialitate afișată la începutul conversației. -Ce scrie acolo? întrebă locotenentul prezentând imaginile dintr-o apăsare a unei taste. Se vede clar un nume ... ,, Arc Silan”. Aha! Ia te uită și aici
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
nu știu câți ani la închisoare”. Totuși, personajul impresionează, de la început, prin ținuta „la patru ace”, cu o pălărie ce-i acoperea „un cap mare, ca de cal”, cu fața dominată de un „nas din topor” și de „ochii mici, ascunși după sprâncene stufoase, cărunte” și o mustață abia întrezărită prin „câteva fire de beteală”, fizionomia sa păstrând urmele groaznicelor vicisitudini prin care trecuse în anii grei de prizonierat la ruși, apoi în cei 13 de temniță comunistă. Omul impune mai ales prin
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
să-l întorci pe cel cosit azi. Îl luăm pomâine de dimineață. -Cum zici tu, Mărine. Pe mâine dimineață, la revedere Ioano! -La revedere, Colaie! răspunde Ioana, aplecată să strângă străchinile de pe masa mică, unde mâncaseră, scăpând o privire pe sub sprâncene, fără să vadă ai ei. ** L-a ajutat Colaie pe Marin cam toata vara și toată toamna la muncă. Jupân Tanasie, cârciumaru, a și zis: -‘’ Bă nu-i a bună cu prietenia asta dintre Mărin al lu’ Sandu lu Din
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
casa lui Mărin. Colaie tocmai intra în curte cu carul plin cu lemne. -Colaie, mergi cu noi până la post. Ne dai o declarație și poți veni să-ți descarci carul de lemne. Colaie se uită la oamenii legii cam pe sub sprânceană. Atunci ieșea și Ioana din casă. Colaie se uită la ea lung și oftă din băierile inimii. -Bine, domn șef, merg. Ioano, tu să nu mă aștepți, poate că eu o să întârzîi mai mult. Colaie pleacă între cei doi. La
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
dai Nu știi only „ceau” și „hi”. How do you do, te-ntreab-o cow Tu răspunzi: „Duiu hau-hau” Ți-ai schimbat numele în John, Dar țăranii-ți spun tot Ion! Într-o nara porți belciug Că și taurul la plug, În sprânceană-ai trei cercei Cumpărați pe dolărei De la Chivu de la colț, Sută la sută gablonț! Heavy metal, ce să zic? Ți-ai pus rings și-n buric. Macho-man Johnica-maichii Ți-ai făcut frizura spiky Semănând cu un arici Dai din bici
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
deja „reper“ pentru estetica speciei - în care Nicolae Sârbu se dovedește un mare jurnalist cu statut de strateg-intervievator, așadar, textele - în afara celui ivit din dialogul cu academicianul Constantin Daicoviciu - se mai încorolează și dinspre alte personalități politice / culturale „alese pe sprânceană“ : Ion Sfercocia, prim-secretar al Comitetului Municipal Reșița al Partidului Comunist Român (pp. 20 - 26), Amza Pelea (1931 - 1983 / pp. 27 - 30), N. D. Vlădulescu, «candidat independent la un loc în Parlament» (pp. 31 - 34), Emil Constantinescu, președintele României dintre
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal și părăsit”. (”De dor
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
neobositul ei promotor. Diversitatea și abundența vorbesc de la sine, culminând cu manifestările în aer liber organizate în fiecare dumincă a lunii iulie și august. Vin prieteni din toate colțurile Europei să asculte acordurile interpreților prestigioși și versurile poeților aleși pe sprânceană. Greu de crezut că același Germain călătorește ades, participând la felurite festivaluri lirice, din Nicaraugua până în India, din China până în ... România. Da, da, a fost în România și va mai veni, pentru că țara l-a fermecat. Chiar toamna trecută i
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
plămădită în trupul meu. Să fie clar! Această fetiță este tot ce poate fi mai frumos în viața mea. Și să nu uităm că trăsăturile ei, chipul ei, al fetiței mele, sunt copia fidelă a chipului... tatălui său. Fruntea, linia sprâncenelor, nasul, formatul gurii, urechile, pomeții..., toate, absolut toate, sunt identice, dacă vrei... - Da, nu contest..., dar azi mai mergi la serviciu? - Wow! Cum trece timpul! M-ai ținut atâta de vorbă și... nici nu mai am timp să mă fac
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
întors și a privit lung spre poartă...pe unde intrase și ieșise...ziua...și noaptea...aproape treizeci de ani. Parcă, cineva îl strângea de gât. Parcă inginerul Breazu, sau Bălțatu se repeziseră la beregata lui...Fulgii i se topeau pe sprâncene și i se prelingeau pe obraji. Deși...se simțea ușor...ușor, precum fulgii care zburau în jurul lui, ca niște fluturi. Referință Bibliografică: romanul S.R.L. AMARU -cap.1 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
veni și ea și se așeză de cealaltă parte a patului Sakurei. - Bunico, bunico, tu ai păr alb? - Da, iubito, răspunse Keiko punându-și capul în poala fetiței, lângă păpușă. - Cum arată culoarea albă?, întrebă Sakura deodată. Keiko ridică din sprîncene și privi tavanul din lemn de bambus. Oftă cu toată puterea, apoi începu să povestească cu răbdare. - Sakura, culoare albă nu poate fi definită. Ea semnifică puritatea, căldura, dragostea și luminozitatea. Auzi vocea Hanei? O iubești, nu? Ei bine, vocea
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
mă iertați că nu am fost sinceră, nu știam cum veți reacționa. Să luăm loc pentru a putea discuta. Marian Pleșoianu părea să aibă în jur de 38-40 de ani, șaten, părul pieptănat cu cărare într-o parte, ochii albaștri, sprâncene frumoase, frunte senină fără riduri, arăta un om bun la suflet. Soția lui, Gabriela, părea a fi sora geamănă așa mult semănau, doar ochii ei negri și pătrunzători erau deosebiți. -Cine sunteți? -O voce caldă care te strângea cu dragoste
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]