1,505 matches
-
reprezintă și ele o atracție deosebită pentru turiștii curioși. -"iguanele": Există trei specii de iguană pe insule. Una din ele, iguana marină, este singura iguană din lume care își petrece o parte din viață în apă, găsindu-se pe țărmurile stâncoase de pe majoritatea insulelor. Pielea lor este de culoare neagră, însă în timpul împerecherilor, pielea masculilor capătă culori deschise. Ruda iguanei marine, iguana terestră , își petrece întreaga viață pe insule. Există două specii: iguana terestră de Galápagos și iguana terestră de Santa
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
Galápagos și iguana terestră de Santa Fe. Iguanele terestre sunt în general mai mari decât iguanele marine și asemănătoare de la o specie la alta în ceea ce privește culoarea. Se hrănesc cu cactuși și locuiesc în zonele centrale ale insulelor, departe de țărmurile stâncoase unde își duc viața rudele lor. b)Mamiferele -"foci și lei de mare": Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puținele mamifere ce se găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a leului
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
le este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 m. Există desigur un mare spațiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie sau nu un munte. Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
și la 10 km depărtare față de municipiul Sibiu; accesul din Sibiu se face mai întâi pe drumul județean spre Rășinari, apoi 5 km pe un drum modernizat. Așezarea este situată în pantă lină, tipul de relief fiind dealul. Singurul vârf stâncos din sat se află în partea de sud, aici fiind amplasată biserica fortificată. Privind spre sud, în depărtare se pot vedea Munții Cibin. Un act de donație din anul 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei; prin acesta, bazilica fortificată
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
fi comandate taximetre din Sibiu; o altă modalitate adesea practicată este autostopul, în special în direcția Cisnădie. Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde și denumirea în germană a așezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de fortificații, și este unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania. A fost
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
desfasoara de-a lungul pârâului Feleag, fiind înconjurată de dealuri care ating altitudinea de peste 800 m, păduri de foioase și livezi. Pârâul Feleag are doi afluenți, unul curgând de pe platoul „Fundătura”, acesta fiind un platou cu panțe abrupte și formațiuni stâncoase unde se pot găsi cratere provenite de la obuzele din cel de-al Doilea Război Mondial, dar și numeroase sonde pentru extracția gazului metan, iar celălalt de pe platoul „Pelioara”, un platou cu stejari seculari și numeroase izvoare, pârâul Feleag având o
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
în sud, 113 km lungime și din Mykineshólmur, în vest, până în Fugloy, în est, 75 km lățime. Coasta crestată, care în mare parte este faleză, se întinde peste 1289 km. Singura insulă care este nelocuită este Lítla Dímun. Insulele sunt stâncoase, având câteva vârfuri joase. Înălțimea medie a arhipelagului este de 300 metri deasupra mării. Dacă atmosfera este senină, se poate privi de jur împrejur întreg arhipelagul, de pe vârful celui mai înalt munte, Slættaratindur, de la 882 m deasupra nivelului mării. Prin
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
și lungimi ce rar depășesc 20-30 cm. O alta formă simplă rezultată în urma acumulării eoliene o constituie movila de nisip, cunoscută în Sahara sub numele de "nebka". Ea se formează prin îngrămădirea nisipului în jurul unui obstacol de tufișuri sau ridicături stâncoase. Nebka se alungește în direcția vântului, în spatele obstacolului sub forma unei limbi de nisip, transformându-se într-o adevărată dună. Înălțimea acestei acumulări nu depășește 1 m. Nebka este o formă extrem de dinamică, ea formându-se la vânturi ce au
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
separate între ele de culoare depresionare largi. Aceste zone depresionare între dune, formate în cea mai mare parte datorită deflației poartă în Sahara numele de gassi (când au ajuns să scoată la zi roca de bază) sau feidj (când subasmentul stâncos mai este acoperit cu o pătură subțire de nisip). Umiditatea mai mare din aceste depresiuni, ca urmare a apelor freatice (provenite din ploi sau condensarea vaporilor de apă) permite chiar instalarea unei vegetații (în special de curmali). Acestea sunt oazele
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
câteva ziduri pustii și sparte de vremuri ""peste mormanul de ruini prăbușite-n curtea cetății, pe ai cărei păreți au strălucit odinioară armurile grele ale cavalerilor de Malta"", singurele rămase din cuibul de vulturi ""puternic înfipt în creștetul unui grind stâncos, având în spate întunecime de codru, în față prăpastie sub metereze-înalte, și vedere largă pe toată valea"". Scriitorul rememorează momentele de glorie prin care a trecut cetatea: sosirea aici a lui Ștefan cel Mare, rănit și învins de turci, dar
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Important obiectiv turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi. Babele
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
pădure traseul urmează drumul spre nord-vest, ocolind Dealul Secaru, până ajunge în Valea Cozluk, la punctul de acces în parc. Pe acest traseu se poate admira versantul vestic al Culmii Măcinului cu vârfurile Călcata, Cetate, Moroianu și Secaru, având forme stâncoase ce reprezinta habitatul mai multor specii de păsări răpitoare. Se mai observa bine toată partea sudică a depresiunii Greci, masivele de pădure alcătuite preponderent din tei, stejar, gorun și cărpinița, unde își găsesc refugiul numeroase specii de mamifere (mistreț, căprior
Comuna Greci, Tulcea () [Corola-website/Science/301841_a_303170]
-
Polocin afluent de pe partea stângă al Râului Siret în județul Vrancea. Inițial vatra satului Lespezi era în zona cunoscută sub denumirea "Fundătura" pe marginea unor Chei străbătute de un fir de apă. Această vale prezintă versanți abrupți constituiți din forme stâncoase de la care se pare că derivă și numele localității. În timp satul s-a strămutat parțial, în prezent vatra satului este pe șes, în lunca Polocinului. Pe vechea vatră a satului Lespezi se mai regăsesc doar câteva case și Biserica
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
Denumirea localității, toponimie românească cu rezonanță particulară, a dat naștere la multe interpretări. Unii au pus-o în legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alții au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasă (Ghenadie Enăceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumătate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar alții au văzut în ea o vale diabolică sau o câmpie vrăjită (Aurelian Sacerdoteanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
antarctică, românul Emil Racoviță. Ea a fost înființată de către guvernul australian în anul 1989, în prezent țara de la antipozi deținând alte trei stațiuni de cercetare în regiune. Stațiunea Law-Racoviță, condusă de exploratorul român Teodor Negoiță, este amplasată într-o zonă stâncoasă aflată la 3 km de coasta Ingrid Christensen din Țara Prințesei Elisabeta, în Dealurile Larsemann din Antarctida de Est, având următoarele coordonate: latitudine: 69°23'18.61" S și longitudine: 76°22'46.2" E. Programele de cercetare derulate aici
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
A limitat folosirea cuvintelor grecești și chiar a consultat mulți experi în privința folosirii unui cuvânt străin într-un edict oficial. Cunoștea la perfecție latină și greacă, compunea versuri în stilul poeților eleni și avea ca pasiune mitologia. Și-a însușit stâncoasa insula Capri, din golful Napoli, pentru a o transforma într-un loc de relaxare. A ales piscurile muntoase din partea de est a insulei ca loc de construcție pentru inaccesibila sa reședința, Villa Iovis, fiind nevoie de multă ingeniozitate pentru a
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
într-adevăr românii i-au dus pe inamici pe drumul cel mai scurt către Ungaria. Izvoarele istorice oferă puține informații geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictată de la Viena menționează doar "„o cale oarecare”" ("quondam via"), între "„locuri strâmte”" ("passus strictissimos"), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
are un teritoriu marin vast, cu cea mai mare lungime a coastei din lume: 202.080 km. Geografia fizică a Canadei este foarte variată. Pădurea boreală prevalează pe suprafața țării, gheața predomină în zonele arctice din nord și în Munții Stâncoși, iar preriile relativ plane din sud-vest facilitează agricultura. Marile Lacuri alimentează Râul Sfântul Laurențiu (în sud-est) unde depresiunile adună cea mai mare parte a populației țării. Lanțul Munților Apalași se întinde din Georgia, sudul Statelor Unite ale Americii, până la Peninsula Gaspé din Quebec
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
depozitele bogate de minereuri pe care le conțin. Partea de nord a provinciilor Saskatchewan, Manitoba, Ontario, Quebec și partea continentală a provinciei Newfoundland și Labrador sunt așezate pe o bază largă de stâncă denumită Platoul Canadian. Platoul este o zonă stâncoasă erodată cu multe lacuri și râuri folosite pentru producerea energiei electrice, mai ales în nordul provinciei Quebec și în Ontario. Platoul include și zone umede, zonele joase din Golful Hudson. Unele regiuni de pe platou aparțin zonei muntoase, ca Munții Torngat
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
Platoul canadian este vestit pentru depozitele de smaralde, diamante și cupru. Preriile canadiene sunt o parte a vastei câmpii sedimentare care se întinde în provincia Alberta, sudul provinciei Saskatchewan, sud-vestul provinciei Manitoba, precum și o mare parte a regiunii dintre Munții Stâncoși și Marile Lacuri din zona de nord-vest. Câmpia susține expansiunea terenurilor agricole care asigură cultivarea intensivă a cerealelor în părțile sudice ale provinciilor. Totuși, unele zone ca Cypress Hills și Alberta Badlands sunt deluroase, iar provinciile din prerie (Alberta, Saskatchewan
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
în părțile sudice ale provinciilor. Totuși, unele zone ca Cypress Hills și Alberta Badlands sunt deluroase, iar provinciile din prerie (Alberta, Saskatchewan și Manitoba) au zone mari împădurite. Cordiliera Canadiană, care face parte din Cordiliera Americană, se întinde de la Munții Stâncoși în est până la Oceanul Pacific. Munții Stâncoși Canadieni sunt o parte a marii diviziuni continentale care se întinde de la nord la sud prin zona de vest a Americii de Nord și prin zona de vest a Americii de Sud. Fluviul Columbia și Râul Fraser izvorăsc
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
unele zone ca Cypress Hills și Alberta Badlands sunt deluroase, iar provinciile din prerie (Alberta, Saskatchewan și Manitoba) au zone mari împădurite. Cordiliera Canadiană, care face parte din Cordiliera Americană, se întinde de la Munții Stâncoși în est până la Oceanul Pacific. Munții Stâncoși Canadieni sunt o parte a marii diviziuni continentale care se întinde de la nord la sud prin zona de vest a Americii de Nord și prin zona de vest a Americii de Sud. Fluviul Columbia și Râul Fraser izvorăsc în Munții Stâncoși Canadieni și sunt
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
până la Oceanul Pacific. Munții Stâncoși Canadieni sunt o parte a marii diviziuni continentale care se întinde de la nord la sud prin zona de vest a Americii de Nord și prin zona de vest a Americii de Sud. Fluviul Columbia și Râul Fraser izvorăsc în Munții Stâncoși Canadieni și sunt al doilea, respectiv al treilea râu ca mărime care curg spre coasta de vest a continentului America de Nord. Imediat la vest față de munți se află un platou interior de mari dimensiuni care cuprinde regiunile Chilcotin și Cariboo în
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
Lacul Nettilling de pe Insula Baffin. Lacul Wollaston se întinde la granița dintre Golful Hudson și Oceanul Arctic și se scurge în amândouă. Este singurul lac din lume care, în mod natural, se scurge în două direcții. Diviziunea continentală constituită de Munții Stâncoși desparte „bazinul hidrografic al Pacificului” de bazinul Oceanului Arctic și de bazinul Golfului Hudson. Acest bazin irigă terenurile agricole importante din interiorul Columbiei Britanice, iar râurile sale sunt folosite pentru producerea energiei electrice. Elementele importante sunt: Râul Yukon, Râul Columbia
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
cu Fluviul Mackenzie, care astfel drenează cea mai mare parte a bazinului hidrografic Arctic. Cel mai sudic punct al provinciei Alberta este drenată spre Golful Mexic prin intermediul Râului Milk și a afluenților acestuia. Râul Milk își are obârșia în Munții Stâncoși din Montana, curge spre Alberta, apoi se întoarce în Statele Unite, unde se varsă în Fluviul Missouri. O mică parte din sud-vestul provinciei Saskatchewan este drenată de Râul Battle Creek care se varsă în Râul Milk. Canada a întocmit un Plan
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]