3,144 matches
-
orășelul Vatra: „Unire! Unire!”, „Jos hotarul de la Prut !”, „Chișinău și București/ Două inimi românești”, „Vrem reîntregirea neamului!”, „România Mare în vechile hotare!”, „Putin îți ordon, ia-l pe Dondon!”, „Trăiască! Trăiască! Moldova, Ardealul și Țara Românească!”, „Limba română pe veci stăpână!”... Trecerea pe lângă Ambasada Federației Rusiei, un adevărat buncăr păzit de zeci de agenți FSB (!), a dat naștere la solicitări, care de care mai îndreptățite. De la retragerea trupelor sovietice rămase în R. Moldova, deși independența de stat a fost recunoscută de
TABLETA DE WEEKEND (122): PREZENT LA MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ A REÎNTREGIRII NEAMULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379945_a_381274]
-
cu cergi de lână și tot felul de alte țoale frumoase. Probabil că era zestrea fetei, mi-am zis. Că, oricum, fata părea de măritat, și poate chiar își găsese vreun fecior prin sat. Patul mi l-a aranjat chiar stăpâna casei, punându-mi o pernă mare, moale, și așternând o cergă mițoasă care m-a cam gâdilat toată noaptea pe sub bărbie. Am dormit buștean în noaptea aceea, plecat cu visele prin amfiteatrele Universității sau chiar spre lunetele de la viitorul meu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
pe care vedeam atârnate o mulțime de icoane și de fotografii înrămate, poate ale unor feciori mai mari de-ai lui nea Macovei, pe care nu-i știam. Fata reuși să-mi pregătească masa de dimineață. Intră în casă și stăpâna, care dădu ultimele dispoziții să-mi fie aduse cele necesare pentru masă, în timp ce fata era hărțuită mereu să pună în ordine lucrurile de prin casă. Iar ea, Maria, părea că nu prea îi plăcea să i se atragă de atâtea
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
lucrurile de prin casă. Iar ea, Maria, părea că nu prea îi plăcea să i se atragă de atâtea ori atenția, să fie muștruluită la orice pas pe care îl făcea sau de câte ori atingea câte ceva. - Mănâncă, băiete! îmi zise grijulie stăpâna casei, oricum, cu vorbe mult mai domoale decât cele adresate fiicei sale. Așa-i când ai atâtea treburi prin gospodărie!... Sfârșisem micul dejun. Soarele răsărise și deja lumina vesel împrejurimile pe afară. Simțeam că nu mai avea niciun rost să
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
ochii reci și indiferenți ce îi ațintisem asupra ei s-au transformat imediat. Locul răceli a fost luat de blândețe și dorință, inima îmi bătea să spargă pieptul, am vrut să spun ceva, cuvintele nu prindeau glas, bâiguiam neinteligibil, fata stăpână pe situație a luat inițiativa, în câteva cuvinte m-a informat cu tot ce trebuia să știu despre o proaspătă cunoștință. Într-un târziu am fost în stare să vorbesc coerent și, privind-o șăgalnic, i-am propus să ne
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
care se plimba prin casă. - Nu te speria, îi spuse fata frumoasă ca o zână, înveștmântată într-o rochie verde strălucitoare, care apăruse în fața ei, eu sunt steluța de mare pe care ai găsit-o lângă Stânca Moșului. Sunt Stela, stăpâna stelelor de mare. Am fost vrăjită de regele racilor pe care am refuzat să îl iau de soț și închisă în cutia din care m-ai salvat. Femeia se bucură mult că nu mai era singură: - Rămâi cu mine, te
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Stânca Moșului și își căuta inelul prin nisipul spălat de valurile înspumate, de multe ori sub privirile celei care îi devenise mamă. Bineînțeles că nu avea cum să îl găsească și de aceea nevasta pescarului nu avea nimic împotrivă ca stăpâna stelelor de mare să îl caute cât poftea. Femeia, însă, nu se gândise că regele racilor avea să afle de la supușii săi că Stela fusese văzută plimbându-se pe plajă și avea să îi apară în prag, așa că se sperie
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
pe femeie la o parte din prag fără a mai aștepta răspunsul și se năpusti în casa mică și întunecată. Stela era ca de obicei la Stânca Moșului, așa că regele plecă cu mâna goală, reușind totuși să o sperie pe stăpâna casei. Aceasta o așteptă ca pe jar pe stăpâna stelelor de mare să se întoarcă, pentru a-i spune: - A fost aici, a aflat! Stela înțelese imediat despre cine era vorba și se schimbă la față: - Trebuie să găsesc inelul
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
mai aștepta răspunsul și se năpusti în casa mică și întunecată. Stela era ca de obicei la Stânca Moșului, așa că regele plecă cu mâna goală, reușind totuși să o sperie pe stăpâna casei. Aceasta o așteptă ca pe jar pe stăpâna stelelor de mare să se întoarcă, pentru a-i spune: - A fost aici, a aflat! Stela înțelese imediat despre cine era vorba și se schimbă la față: - Trebuie să găsesc inelul! Fără inelul meu, voi fi din nou transformată, iar
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Înainte ca ea să poată măcar să se gândească la ce are de făcut penrtu a scăpa de bărbatul în mantie roșie, acesta o transformă într-o scoică pe care o aruncă în valurile mării, apoi porni să o caute pe stăpâna stelelor de mare prin împrejurimi, negăsind-o nici de data aceasta. Întorcându-se târziu la casa de pe malul mării, Stela înțelese că se întâmplase ceva rău în lipsa sa. Porni să o caute pe femeia cea sărmană peste tot, din încăperea
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
și nu se opri până ce nu ajunse la poarta Palatului de Smarald. - Vreau să vorbesc cu regele peștilor, strigă balenei care dormita în fața intrării! Uriașa creatură deschise un ochi și privi alaiul format din stelele de mare care își urmaseră stăpâna. - Pentru ce dorești să vorbești cu regele nostru? - Este în palat, sau nu? - În acest palat nu se intră oricând și oricum! Unde te crezi? Balena plesni puternic cu coada, iar valul stârnit o împinse pe Stela departe de Palatul
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
și eu la regele peștilor? Oamenii mării se priviră între ei, iar cel mai înalt, care ăîrea conducătorul lor, îi făcu semn să se apropie de grup. - Cine ești și de ce dorești să intri în Palatul de Smarald? - Sunt Stela, stăpâna stelelor de mare și sunt urmărită de regele racilor. Abia am reușit să scap odată din cleștii lui, dar încă sunt vânată și nu mă pot ascunde toată viața! Sper ca regele peștilor să mă ajute să scap din necaz
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
îi cercetau mâna. Mi-a fost dăruit la naștere de nașa mea, Zâna Scoicilor! - Ce convenabil, clămpăni regele racilor din clești, Zâna Scoicilor e demult spumă de mare, nu are cine să susțină minciunile tale! - Eu nu mint! Eu sunt stăpâna stelelor de mare care nu mint niciodată, dar niciodată! - Ești o hoață și o mincinoasă! - Ai grijă ce scoți pe gură, îl avertiză regele peștilor pe regele racilor, fiul meu îmi spune că această domniță este aleasa lui, deci va
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
de răspuns, regele peștilor făcu semn mesenilor să se întoarcă spre platouri și să continue masa. Stela nu putu înghiți nimic. Gândurile îi călătoreau înapoi în timp, pe vremea când tatăl ei, cavaler al Ordinului de Coral și mama ei, stăpâna stelelor de mare, mai trăiau încă, protejând-o de toate pericolele din mare sau de pe țărm. Copilăria ei frumoasă se încheiase odată cu furtuna aceea cumplită în care, încercând să salveze o corabie de pescari, părinții ei își pierduseră viața. Din
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
furtuna aceea cumplită în care, încercând să salveze o corabie de pescari, părinții ei își pierduseră viața. Din acel moment, Stela preluase îndatoririle mamei sale, stelele de mare devenind singura ei familie. O urmau pretutindeni, mulțumite de grija pe care stăpâna lor le-o arăta. Fusese fericită până ce regele racilor se hotărâse să o ia de soție și începuse să o urmărească peste tot. Multă vreme nu reușise să ajungă la ea, pentru că, stelele de mare având ochi pe fiecare braț
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
întreagă armată de raci cu clești uriași. - Am venit cu dovada, îl anunță pe regele peștilor! Aceste două sirene pot depune mărturie că au văzut cum mi-a fost dăruit mie inelul magic și cum mi-a fost furat de către stăpâna stelelor de mare. - Așa deci, zise regele peștilor, să fie adusă Stela în fața mea, avem o judecată de făcut aici. Somn o însoți pe fată în sala tronului. Ascultară amândoi ce avea Rac de spus. Stela nu-și putea lua
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
că le cunoaște pe toate sirenele mării. - Ce ai de spus în apărarea ta, o întrebă regele peștilor? - Eu...ezită Stela, ce să spun? Inelul mi-a fost dăruit de nașa mea... - Ai mai spus asta, sări regele racilor. Întristată, stăpâna stelelor de mare povesti cum trăise liniștită până ce Rac se hotărâse să o ia de soție, cum îl refuzase, cum fusese transformată în stea de mare, cum o găsise femeia cea sărmană și cum scăpase în cele din urmă din
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
chiar de un rege. Racule, nu ți-a păsat de inel, l-ai fi lăsat făcut bucăți pentru că nu însemna nimic pentru tine, pentru că era al Stelei. Am judecat pricina și te găsesc vinovat de toate acuzațiile aduse ție de stăpâna stelelor de mare. Vei fi exilat și nu vei mai putea pătrunde în Ținutul peștilor fără voia noastră, dar, înainte de asta, vei transforma la loc toate viețuitoarele care au căzut pradă magiei tale! Toți racii fură scoși din Palatul de
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
patului tău înalt, cu picioarele goale atârnate și-n picioarele goale, urmele plajei, pe podelele proaspăt spălate cu leșie... Mă plimbam prin grădină și mă gândeam că... Te rog să fii liberă-n tot gândul și-n simțirea ta... Ești stăpâna Stradelei Vântului... Anna: Chiar tu spuneai într-un mesaj: "Îmi place să cred că îngerul meu păzitor este Singurătatea mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
în cele mai mici locuri, așa încât nu le fu greu să o urmărească pe bătrâna prezicătoare. Se ghemuiră speriați unul în altul, ascunzându-se după un pâlc de ierburi unduitoare când aceasta se întâlni cu monstrul uriaș care le răpise stăpâna. - Ce-ai făcut cu Algus, o întâmpină monstrul lovind cu coada nerăbdător în stânga și în dreapta? Nu am primit semnalul tău! - Te grăbești, Valkan, iar mie nu-mi place graba, mormăi bătrâna. - Aștept cam demult să intru în palatul lui Algus
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SEPIA OFFICINALIS Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului în țara unde gheața e stăpână un bob de jar cu care să aprindă de mult un primitiv purta în mână foc salvator la tribul ce colindă dar sepia perfidă și ciudată pe nootka-i prăduiește și ia jarul (așa cum doar legenda ne arată) sporindu-le și
SEPIA OFFICINALIS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382058_a_383387]
-
artistele românce care continuă drumul tradițional al interpreților noștri și se aliniază deopotrivă în cadența evoluțiilor culturale de azi. Modul melodic lin și sensibil de a glăsui cântecul, al artistei Maria Stroia, creează o emoție absorbită din poetica melancoliei săteaști, stăpână cândva a trăirilor hunedorenilor, dar atinsă azi de aripa entuziastă nu în zbor ideal, în retransmisia striată, metalizată și zgomotoasă a cântecului modern, ca un țipăt de alarmă! Maria Stroia, dincolo de imaginativ și romantic aduce aminte de mentorul ei, neuitatul
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
vă atace, Fiți atent, la ce va face! De-i împușcat și n-a murit, E vai de cine l-a-ntâlnit! Nu-s de așteaptat clipe frumoase... Instantaneu va rupe oase! Dacă e pe la vreo stână Și pe-o oaie e stăpână, Doar cu câinii o veți scoate, De nu, vă rupe cum socoate! Nu vă luați la trântă cu el, Că nu s-a mai ivit duel În care omul să câștige, Apoi fericit să strige! “O sută unu” ai rostit
FERIȚI-VĂ DE URS de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380318_a_381647]
-
cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme năzdrăvanii nepoței. Vor auzi prin vise clopoței, La fel ca mine, poate, altă dată. *** Continuăm seria de poezii dedicate Crăciunului, cu
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
clipe pe care-aș vrea să le citesc din nou, atunci când voi dori să se-nfiripe din picături de vreme, un tablou. A fost ce am avut la îndemână, ceva pe care timpul a presat din toamna care-a devenit stăpână și frunzelor culoarea a schimbat. E-o frunză, da, o amintire caldă a lumilor prin care am zburat, a insulei, lagunei care scaldă nisipul fără forme de păcat. E semnul ce separă două clipe ce au trecut frumos, ca într-
SEMNUL DINTRE CLIPE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380422_a_381751]