1,802 matches
-
am preluat, cu unele modificări, câteva fraze din acest capitol. 9. Cu privire la diversele interpretări ale continuității, m-am referit, În principal, la următoarele texte: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Istoria critică a românilor, București, 1873; A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor În Dacia Traiană, Iași, 1884; Dimitrie Onciul, „Teoria lui Roesler...“, În Scrieri istorice, vol. I, București, 1968; Nicolae Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Vălenii de Munte, 1908, ultima ediție, București, 1993; G.I. Brătianu, Une énigme et un miracle
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
obțină participarea directă a autorului. Franțuzul a înhățat opul (600 pagini) și, încă în mașina ce-l aducea de la gară, a început să caute un anume capitol. M-am făcut mic-mititel știam că nu-l va găsi. Toate argumentele și stăruințele editorilor n-au izbutit să înduplece cenzura și din carte lipseau paginile dedicate Doinei. Guillermou a cerut să fie dus înapoi la gară: se va întoarce în Franța. Noroc că, în noaptea aceea, nu mai pleca nici un tren spre București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se angaja să achite cupoanele Începând cu 1 ianuarie 1872 și să garanteze o dobânda de 5%. Proiectul a fost votat, cu unele modificări În decembrie 1871. Soluția fusese binevenită mai ales În condițiile În care cabinetele europene recomandau cu stăruință Guvernului român să evite În acel moment „orice complicații serioase”. Cu toate acestea, Carol I i-a mărturisit franc lui Bismarck impresia defavorabilă pe care a produs-o intervenția Porții, ca urmare a presiunilor exercitate de Cabinetul de la Berlin. La
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Macedoromâni - datorită, cum am spus, prieteniei lui P. P. Panaitescu și a lui C. C. Giurescu, și avea să-l părăsească mai târziu pe G. Brătianu pentru C. C. Giurescu, ca să se întoarcă însă repede la primul (care l-a acceptat în urma stăruințelor lui P. P. Panaitescu), cu intuiția fără greșeală a celui dornic să ajungă, avea să fie apoi prietenul intim al lui Ică Antonescu și să-și facă repede catedră universitară și institut cu multiple fonduri datorită sprijinului acestuia, ca apoi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
toate căpătând rezolvarea legală. Într-adevăr, s-a spus după aceea despre mine la Ministerul Cultelor că nu rezolvam nicio hârtie [205] decât „cu legea pe masă” - ceea ce corespunde realității, căci numai în acest fel poți scăpa de inevitabilele intervenții, stăruințe și alte multe neplăceri. Până și ușierul meu, vechi slujbaș al Ministerului, care cunoscuse câteva zeci - dacă nu chiar câteva sute - de „excelențe”, m-a întrebat într-o zi: „Cum faceți, Domnule Secretar general, de nu aveți niciodată biroul plin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
-o tânărul rege nu a fost tocmai strălucită, dar în niciun caz nu era așa de insuficient pe cât se spunea. În așteptarea mașinii regale, am asistat în piața catedralei din Orăștie (una dintre cele mai frumoase din țară, ridicată cu stăruințele părintelui Moța) la o scenă foarte distractivă, dezvăluind încă odată mentalitatea militarilor. Unitățile legionare așteptau împreună cu cele militare, dar nu era niciun motiv să stea „smirnă” cu un ceas înainte de venirea Suveranului. Colonelul comandant al garnizoanei spumega însă de mânie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Teatrul Național montând câteva spectacole de mare valoare artistică. Pentru Opera Română eram toți de acord să-l numim pe Ionel Perlea , cel mai bun dirijor român, atât de boicotat de „confratele” său Gogu, dar ne-a refuzat cu toate stăruințele noastre, pe motiv că ar trebui acordate fonduri mari (pe care i le-am făgăduit de altfel și le-am obținut numaidecât), așa încât ne-am oprit la Al. Zirra din Iași. Compozitorul ieșean venise la București să mă roage să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vreun local public, probabil de teamă să nu se compromită salutând un „borfaș”... În aceeași categorie intră și scriitorul dramatic I. V. Luca : era unul dintre cei mai deși vizitatori la Minister, iar noi i-am jucat piesele, nu pentru stăruințele sale, ci pentru reala lor valoare dramatică și literară. După Ianuarie 1941 a fost însă atins de o subită amnezie a figurilor, și nu mă mai recunoștea nici chiar când era la doi pași de mine. Alte întâmplări ce merită
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
deci la prietenul Bădăuță - secretar-general la Ministerul Propagandei și prieten cu Ică - și, împreună cu el, am reușit să pătrund până la Directorul de cabinet al Vice-Președintelui Consiliului de Miniștri, Ministru de Externe, Ministru al Propagandei Naționale și așa mai departe... La stăruințele repetate ale lui Bădăuță, Ică - gata de plecare la Predeal cu generalul (devenise mareșal) Antonescu - m-a primit rece și a început prin a-mi spune că nu poate face nimic: „- Am mai intervenit pentru alții la Marele Stat Major
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cultură din țară (întemeiată odată cu Universitatea din București, la 1864), n-am avut niciun rezultat și nici memoriile trimise de mine n-au avut darul să-l convingă, pentru bunul motiv că nu voia [287] să fie convins. Nici chiar stăruința profesorului Lapedatu, secretar general al Academiei, n-a schimbat situația, deși Petrovici spusese fiului său că a primit memoriile mele și a făcut anumite modificări. La apariția legii, constatând că ticăloșia fusese totuși săvârșită, l-am rugat pe prietenul Bădăuță
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a tratatului de la Kainargi, încheiată la Constantinopol, în anul 1779, articolul VII, prin care Poarta se îndatora din nou să respecte stipulațiile tratatului de la 1774. Ele urmând a rămâne literă moartă, un sened împărătesc din 28 decembrie 1783, dat în urma stăruințelor Rusiei și Austriei, hotăra câtimea și natura îndatoririlor bănești ale Țărilor Române către Poartă. Aceste stipulații au mai fost inserate, tot în urma stăruințelor Rusiei, atât în hatișeriful dat domnilor Moldovei și Țării Românești la 1784, cât și în tratatul de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de la 1774. Ele urmând a rămâne literă moartă, un sened împărătesc din 28 decembrie 1783, dat în urma stăruințelor Rusiei și Austriei, hotăra câtimea și natura îndatoririlor bănești ale Țărilor Române către Poartă. Aceste stipulații au mai fost inserate, tot în urma stăruințelor Rusiei, atât în hatișeriful dat domnilor Moldovei și Țării Românești la 1784, cât și în tratatul de pace și de prietenie încheiat în același an. Războiului pornit de Poartă, în anul 1787, împotriva Rusiei și Austriei, îi puse capăt tratatul
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
funcții de dragoman al Porții sau domniile Moldovei și Țării Românești. Dar familiile care n-au izbutit să obțină aceste funcții rămân nemulțumite și, deoarece Sublima Poartă are mai arareori o deplină libertate în aceste alegeri, ea niciodată nu pune mare stăruință pentru a le susține; de unde urmează că se speră totdeauna că vor avea loc schimbări. Rușii profită de această agitație pentru a obține, prin dragomani, secretele și decretele Sublimei Porți și, prin domni, deschiderea granițelor otomane pentru emisarii, oștenii și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
cu o majoritate de 24 voturi contra 16, un proiect de răspuns, despre ale cărui urmări iată ce raportează Billecoq: ... Îndată ce ele au fost aduse la cunoștința domnului, A. S. a voit, se asigură, să mai răspundă la ele; dar în urma stăruințelor d-lui Dașcov și a d-lui Știrbei, s-a hotărât să închidă Obșteasca Adunare. Acesta este un drept ce, în caz de tulburări, art. 53 din Regulamentul Organic i-l conferă, sub condiția expresă de a refera celor două
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Mânăs tireanu, care sporesc valoarea pedagogică și memorialistică a lucrării. Episoade ca cel intitulat Izgonirea înseamnă blamul public adus auto rităților Statului pentru felul cum sunt tratați cei care au servit Țării timp îndelungat și cum nu sunt recompensați pentru stăruință și competență... Titlul textului Mi-i dor să fac treabă, pus la încheierea Cărții, vine să completeze în mod fericit și pilduitor susținerile autorului cărții referitoare la cât de mult greșește Statul român de astăzi când, în loc să le ofere cetățenilor
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
elevii normaliști ș.a. Cele mai ferme cerințe formulate au vizat atitudinea elevilor față de învățătură și frecvență. Le-a amintit că părinții i-au trimis la școala normală și fac mari eforturi financiare pentru întreținerea lor, ca ei să învețe cu stăruință, să obțină rezultate bune cu care ei, părinții, să se mândrească. A insistat apoi, în pomelnicul său de exigențe, asupra frecvenței, stabilind și un barem maxim pentru absențele nemotivate. Astfel, elevilor care vor avea mai mult de 4 absențe nemotivate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cutii goale de tinichea, fixate pe o scîndură. Muzicianul folosește un fel de box de metal cu care ciupește corzile, producînd un sunet ca al unei chitare de jucărie. Pe la 12 a apărut un camion al cărui șofer, după multe stăruințe, a căzut de acord să ne ia pînă În orașul următor, Lautaro. Am găsit loc În cel mai bun atelier mecanic din zonă și un om care să se ocupe de sudură, un băiat scund și prietenos, pe nume Luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
măcar să obțină acordul lor tacit. Din perspectiva populației rurale, autoritatea altor figuri importante pe plan local, a primarului, jandarmului sau Învățătorului, era subordonată celei a preotului. Eugeniștii au Înțeles acest aspect foarte important și, În derularea programelor, au Încercat cu stăruință să obțină sprijinul autorităților religioase, de la Patriarh până la preotul de parohie. În același timp, la Începutul discuțiilor despre necesitatea de a transforma societatea românească În conformitate cu legile universale ale vieții, eugeniștii identificaseră deja În Biserică un potențial obstacol, din cauza nepăsării acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
motivației asupra procesului de învățare. Feather (1961) a constatat că subiecții caracterizați de o trebuință acută de realizare sunt mai perseverenți. Sassenrath (1966) și Kight au arătat că astfel de elevi învață mai eficient. S-a constat de asemenea că stăruința în îndeplinirea sarcinii didactice este legată de forța impulsului cognitiv (Kohn, 1965) și de relativa valoare de stimulent reprezentată de sarcină (Boroczi și Nakamura, 1965). Pe termen lung, motivația unor realizări de ordin superior tinde să se asocieze cu randamentul
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
în faza învățării inițiale, când îndeplinesc o funcție de energizare nespecifică. Variabilele motivaționale nu sunt direct angajate în procesul de interacțiune care caracterizează faza învățării inițiale. Ele mai degrabă energizează și urgentează acest proces, prin intensificarea efortului și concentrarea atenției, prin stăruință și stare de pregătire imediată, fără a afecta vreuna dintre variabilele cognitive de bază (accesibilitatea subsumatorilor adecvați relevanți: stabilitatea, claritatea și puterea de discriminare a acestor subsumatori față de sarcina didactică). Într-un timp determinat pot fi efectuate mai multe repetiții
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
studiilor universitare." Desigur că pentru autorul acestui studiu această ipoteză ar putea proba prima întâlnire a unui sătmărean cu M. Eminescu. Dar, din păcate, ea se bazează pe o singură mențiune, a lui Ioan Slavici (art. Cutreierările lui Eminescu): În urma stăruințelor fratelui său, el a trecut apoi la Blaj și mai târziu la Beiuș, unde și urmau pe timpul acela studiile câțiva bucovineni..." (I. Slavici, op.cit., p. 215). Mențiunea este amendată de un bine cunoscător al drumurilor poetului, G. Bogdan-Duică: "Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
profesiuni care implică abilități de contextualizare (medicina, avocatura, politica, actoria). Specificul adaptării românului pare să fie adaptarea individuală: Se adaptează oricărei situații, [...] nu se resemnează complet, ci încearcă să amelioreze situația pe cale individuală, căutând pe cât se poate un aranjament prin stăruințe ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepție, un privilegiat. Și odată acest țel ajuns, situația generală nu-l mai interesează” (Ibidem, pp. 77-78). Mihai Ralea atrage însă atenția: Adaptabilitatea e o sabie cu două tăișuri. Ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cultură în Bucovina.” Scopul acesteia este de a concentra puterile spirituale naționale din patria noastră spre a sprijini, a dezvolta... cultura poporului în țara noastră.” „Foaea este chemată a servi Soțietății în Bucovina de organ, de expresie a lucrurilor, a stăruințelor și a cugetărilor ei, de a conlucra la reînvierea noastră spirituală, a întruni inteligențele din țară și de peste meleagurile ei spre a înlesni pe osebite căi ale literaturii, împlinirea scopului Soțietății: a deștepta simțămintele amorțite...” Revista își propunea să cultive
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
obiective informații și critică bucovineană” și că își va „ face un titlu de glorie din a releva tot ce este talent necunoscut.” Luând tinerețea drept un păcat îi releva și meritele: credința în propriile puteri. „Dacă biruința se măsoară cu stăruința, iar talentul printr-o încredere de mari realizări, atunci, sub aceste auspicii, speranțele noastre nu pot fi decât de bun augur” - se îmbărbăta inițiatorul publicației. Din programul revistei cităm: „Din nevoia de a închina începătorilor o tribună care să fie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucovinei este un făt al războiului. Născută sub bubuitul de tun în ianuarie 1942, ea își continua activitatea din refugiul de la Timișoara și cu nr.1-2 pe ianuarie și februarie 1945 „pentru că, spunea ea, sunt glasuri care ne îndeamnă cu stăruință să continuăm.” În revista, refugiată la Timișoara, în nr. 12/1942, Dimitrie Vatamaniuc, care iscălea de obicei D. Vatamanu, publica rondelul „În poarta de la Drum”: „În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]