2,655 matches
-
stricte (nu fără a lăsa să-i scape însă și destule „licențe” sau erori) și avansând în genere prudent în comentarii, deși instinctul epic, graba de a reveni pe-alocuri cu detalii concură în a-i decupa ceva mai insistent statura și umoarea, uneori, de martor-narator, cronica sa constituie pentru întregul interval restituit (1551-1574) rememorarea unor evenimente trăite, accesibile. Letopisețul lui Eftimie, în schimb, față de care scara de valori acreditată e câteodată alta, îi va rămâne, s-ar părea, necunoscut. Preeminența
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
profund simpatetică a ceea ce Emil Cioran numea „la pensée réactionnaire”, câștigă profunzimea reflecției, dar pierde simțul proporțiilor și nuanțelor; câștigă partea sobră, conservatoare, antifrivolă și profund constructivă a persoanei culturale, dar pierde omul rațional, tolerant, absolutist numai în relativizare; câștigă statura morală și vigoarea „militară” a etosului individual, însă natura socială a eului se alterează în ritm susținut, apucând-o tot mai încruntat pe calea unui anumit fundamentalism. În orice caz, cultul construcției nu poate face decât bine în perimetrul unei
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
scheletului facial, din cauza unei hipersecreții a glandei hipofize. Se manifestă, în general, la persoanele adulte. În perioada de creștere se manifestă prin creșterea anormală în înălțime, din cauza unei hipersecreții a hormonului de creștere (somatotrop) de către glanda hipofiză. În gigantismul eunucoid, statura înaltă se datorează pubertății întârziate, care rezultă din creșterea continuă a oaselor lungi înainte de osificarea cartilajelor de creștere (Rusu, 1983). ACT MOTOR (engl. motor activity) - Rezultat al unei activități individuale, conștientă sau instinctivă, care are ca scop efectuarea unor mișcări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poporului de reprezentanții unui sistem perimat ce se îmbogățise, asuprind clasa muncitoare. Automotorul s-a oprit în dreptul impegatului, pentru ca mecanicul să mai schimbe cateva vorbe cu acesta. De pe platformă a coborât o femeie frumoasă cam la treizeci de ani, cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată. Femeia a lăsat pe peronul gării o mica valijoară și s-a întors la ușa vagonului pentru a ajuta Nicu Dan Petrescu 8 să coboare un baiețel slăbuț ce se sprijinea pe două
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
arătă o ușă de intrare în clădire unde un alt cadru medical le-a spus să aștepte pe o bancă din lemn, pe care mai stăteau două persoane cu copiii alăturea. În scurt timp își făcu apariția un bărbat de statură mica, îmbrăcat întrun costum bleumarin, ce avea în jur de patruzeci de ani, deși chelia îl arăta mult mai bătrân. Se apropie de cei care așteptau pe bancă. Cu privirea severă și vorbă gravă întrebă: - Cu ce probleme ați adus
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre mama acestuia zugrăvită cu dragoste și dor încă din primul text «Pământul făgăduinței» și pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare necăjitei Caterina din «Surda» „murdară și plină de păduchi”,Petronelei sau Florianei, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te rog? M-am ridicat de pe scaun. Luce a privit cum diferitele melesegmente, ca ale unei rigle pliante, s-au desfășurat și mi-am format statura completă, cu vreo doi centimetri și jumătate mai mare decât Înălțimea lui. ― Noi suntem aici, scumpete, spuse Tessie. ― Nu plecăm nicăieri, spuse Milton. Peter Luce era considerat cel mai mare expert pe plan mondial În hermafroditismul uman. Clinica de Disfuncții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
călătoreau noaptea. Un cowboy trecut, cu un sac marinăresc și o statuetă suvenir cu Louis Armstrong, doi preoți catolici din Sri Lanka, nu mai puțin de trei mame supraponderale, Încărcate cu plozii aferenți și cu așternuturi, și un bărbat mic de statură, care s-a dovedit a fi jocheu, cu riduri de la țigară și cu dinții galbeni. S-au aliniat ca să se urce În autocar și În acest timp scena din capul meu a Început să meargă Înainte de la sine, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată de sânge și răzbunare și-ar fi împlinit gustul chiar acolo! Retrăgându-se cu spatele, îndreptându-se spre cancelarie, profesorul a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deposedați cu ceva efort de armele pe care le aveau asupra lor. Vrând să se răzbune, voinicii au început să lovească uriașii care încă mai stăteau în picioare și care se străduiau să iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au fost lăsați zăcând la pământ, cu răni grave pe mai tot corpul. Concomitent, s-a iscat o zarvă de nedescris în rândul elevilor și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecuse pe lîngă ei. Bărbatul se uitase și el la ei și zîmbise. Ba chiar ai fi zis că voia să vină la comisar să dea mîna cu el. — Nu. Nu cred. Nu știu..., răspunse Maigret. Personajul era mic de statură, grăsuț, iar soția lui nu-l depășea În Înălțime, fiind și ea durdulie. De ce avea Maigret impresia că era belgiancă? Din cauza culorii deschise a tenului, a părului aproape blond și a ochilor albaștri bulbucați? Era cel puțin a cincea oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dacă era serios sau glumea. Să spunem o mie de bărbați În stare să ucidă prin strangulare. Cum, după declarația doamnei Vireveau și a proprietarului barului, este vorba de un personaj Înalt și solid, Îi eliminăm pe cei mici de statură și pricăjiți. Ne rămîn cinci sute. Ea simți o ușurare cînd Îl auzi rîzÎnd. — De cine rîzi? — De poliție. De meseria noastră. Peste puțin timp, Îi voi anunța lui Lecoeur că i-au mai rămas doar cinci sute de suspecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
răzgîndească. Chiar așa, trebuie să mai fac rost de un scaun! Deschise mai multe uși pe culoar, pînă cînd găsi ceea ce căuta. La două fix, polițistul de serviciu bătu la ușă și spuse: — Doamna Dubois. Aceasta intră. Era mică de statură, vioaie, cu părul negru. Privirea ei jucăușă se opri pe rînd asupra celor doi bărbați. — Cui trebuie să mă adresez? Lecoeur se prezentă, fără să pomenească nimic de Maigret, care se așeză Într-un colț. — Nu știu dacă ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei dispuși s-o facă în locul lor. Preferă să se bucure de distracțiile oferite gratis de principe și de magistrați. Privirea îi fuge la statura monstruos de înaltă a tânărului de lângă el. Gândurile de până acum i se șterg din minte și clătină din cap cu stupefacție. Nici el nu e o piticanie, dar ăsta trebuie să aibă peste un passus și jumătate. Uite că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pune un nod în gât. Ce bine s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca la Roma, ci bărbatul femeii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca la cina de dinain tea jocurilor să rezist tentațiilor și să-mi moderez apetitul. Dar acum? Revoltat: — Ce căpătăm altceva la școală decât o mâncare bună? Întoarce gâtul spre călăreț. — Suntem tratați în modul cel mai barbar cu putință. Statura uriașă a acestuia pare să-l fascineze, căci i se adresează numai lui: Ne pun să stăm de strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el. — Stai lângă mine, murmură, și o să plecăm împreună. Își plimbă apoi privirea peste musafirii rămași în sală. Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a urâtului în forma unor șabloane umane. Literatura fantastică aduce un extraordinar sprijin exprimării grotescului sub formă comică
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ale solilor. Încordarea a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul era în mijlocul unei întrevederi cu seniorul cel mai puternic din Japonia, dar când s-a retras, acesta s-a făcut una pământul ca un sclav și s-a aplecat atât adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum. Îi privea pe bărbații ăștia doi de parcă nu-i mai văzuse În viața ei. În ce-l privește pe unul dintre ei, pe Wilson, vânătorul alb, știa că nu se uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp, unde fugise, În timp ce doi bărbați negri și unul alb Îl priveau cu dispreț, știu atunci că leul este mort. Se apropie de Wilson, a cărui statură părea un reproș mut, și care Îl Întrebă: — Vrei să faci poze? — Nu. Asta fu tot ce-și spuseră până au ajuns la mașină. Atunci Wilson spuse: — Grozav leu. Băieții o să-l jupoaie. Până atunci am putea sta aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și scoseseră avioanele. Treaba asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]