2,108 matches
-
major cu însoțitorul lui, dar și pentru Matei, Domnule plutonier major, suntem în ajun de Crèciun! Înțelegeți și Dumneavoastrè, mè grèbeam! Dar, atunci când stradă e aproape pustie, e ajun de Crèciun și polițiștii vegheazè îndârjiți, sacrificând la datorie, departe de steluțele brèduțului familial, ajunul de Crèciun și asta numai în favoarea cetèțenilor, ei bine, în acest caz, orice infracțiune banalè și chiar lipsitè de alte urmèri devine extrem de gravè, cu atat mai mult cu cât, trebuie s-o spunem, Matei încè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înainta, și e mai bine să fie pentru ceva de care să te simți mândru, decât pentru că ai făcut pe câinele polițist. Eu nu mă grăbesc... Tu, da? — Aș vrea să-ți ofer o viață mai bună. Ce contează o steluță în plus și o soldă mai mare, dacă tot nu-ți porți niciodată uniforma și vei continua să dai bani împrumut? Lumea o să-ți datoreze mai mulți bani, asta-i tot. — Poate mă vor trimite undeva departe de-aici. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe șenile, ce-și continua drumul imperturbabilă și care se opri cam la douăzeci de metri de el, exact în punctul unde se uneau hamada și „pământul pustiu“. Un om înalt, cu o mustață îngrijită, uniformă de culoarea nisipului și steluțe pe manșetă coborî imediat și înaintă cu pas hotărât, oprindu-se în fața targuí-ului. — Abdul-el-Kebir? întrebă. Gacel arătă în spatele său. Ofițerul răsuflă ușurat și clătină din cap ca și cum ar fi scăpat de o mare greutate. — în numele guvernului meu și al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca niște steluțe de mare. — Pot să te ajut și eu să strângi? am Întrebat-o. — Nu, o să pun totul În mașina de spălat vase. — Atunci, eu mă duc până la budă. — Bine, spuse Janey, subliniind asta În mod surprinzător. Sunt În formă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au înmuiat brațele, cu greu reușesc să ridic până și o carte, cum aș putea eu să ridic o fetiță? Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-e dor de tine. Suntem prieteni atât de buni și n-aș vrea să te pierd, chiar n-aș vrea. Te rog, sună-mă când primești mesajul ăsta. Te rog. Mă gândesc la tine“. Sunt foarte contrariată. Apăs pe steluță, ca să mai ascult o dată mesajul și îi dau telefonul lui Daisy. N-am văzut niciodată pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și el! se răzbună tanti Cucu. - Cineee? Mitrică? Fugi, bă, d-aici! Păi nu l-a chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era cam ora nouă seara și ne așteptam ca din moment în moment să ne auzim strigați din balcoane de părinți. Abia ne mai vedeam lucirea ochilor în umbra serii. Deasupra morii cerul era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oprit de multe ori ca să ne sărutăm, gata să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste cojoacele greoaie, ne priveam în ochi în frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc de țigară, roșu fosforescent, căzând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aburește mai întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să pară dat cu var. După câteva minute aveam înainte un ou ca de reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi de Ada, care reuși un ou identic cu primul, la capătul aceleiași metamorfoze. Desenă cu creionul pe coaja zgrunțuroasă o steluță indigo. Peste nici o oră, podeaua de scânduri a camionului se curba sub greutatea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi de Ada, care reuși un ou identic cu primul, la capătul aceleiași metamorfoze. Desenă cu creionul pe coaja zgrunțuroasă o steluță indigo. Peste nici o oră, podeaua de scânduri a camionului se curba sub greutatea a șapte ouă mari cât capetele noastre și însemnate cu cele șapte culori. Le mângâiam și chiar încercam să le clocim ghemuindu-ne peste ele. L-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O deschizi și, de sub un strat de vată, scoți un ou mare, ca de struț, cu coaja zgrunțuroasă, îngălbenită. Becul așază pe el o umbră albastră. Într-o parte, oul are o pată roșie, difuză. Probabil locul unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ochii pe televizor. Alături, bradul firav e deșelat de mulțimea de globuri argintii și roșii, deși au fost puse doar jumătate, cealaltă jumătate se află În cutia de lîngă suportul lui de fier forjat, și de instalația electrică cu steluțe, care acum nu e aprinsă - părinții ei au găsit că e mai prudent să o lase stinsă, deși Ana și-ar dori foarte mult să o vadă aprinsă, pentru că altfel bradul nu are nici un chichi. E o situație nouă, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi voie să trec eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rănit aleatoriu; cititul e în libertate / deplină; de carte trebuie să te apropii, indiferent de direcția din care vii, creator sau cititor, ca de un corp astral ( Citești cum ai culege, la restaurantul solar, un strop colorat de / ici, o steluță sângerie de colo); prețuind cartea, nu e prețuit doar autorul direct, de vreme ce un neam rafinat a făurit / acestea; cărțile sunt cathartice și, în consecință, poți să le folosești în chip de zăpadă peste crizantemele / tristeții; în artă poți să te
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajute la treburile bisericii. Cel mai mult, lui Biscornet îi plăcea fierăria domnului Jean, unde tatăl său lucra zilnic, din zori până în noapte. Acolo, încă de pe când copilul avea cinci-șase ani, el se minuna de scânteile care țâșneau ca niște steluțe sau în jeturi în urma bătăilor de ciocan pe nicovală. Cel mai mult, însă, îl impresiona prefacerea bucăților de fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
gândesc... a fost un somnic din acela bun, bun de tot și... am și visat - Da! Îmi povestești și mie? - Am visat... (Ingrid își tot face de treabă prin cameră aranjând păpușile) nu-mi amintesc prea bine Parcă erau multe steluțe strălucitoare de toate culorile... mari, mici... apoi nu mai știu... - Cred că era Moș Ene pe la gene, zise mama. El vine în fiecare seară pe la toți copiii și presară o pulbere asemănătoare cu pulberea de stele și copii adorm ușor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
iubea doar pe sine În fiecare după-amiază, când ieșeau de la școală, copiii se duceau să se joace în grădina unui om rău. Era mare și frumoasă, cu iarbă verde, moale și deasă. Ici-colo, prin iarbă, apăreau flori frumoase ca niște steluțe, flori parfumate și de jurîmprejur erau copăcei care primăvara se îmbrăcau în flori delicate de culoarea zăpezii și a soarelui, iar spre toamnă se încărcau de roade bogate. Pe crenguțele lor veneau păsărelele care cântau atât de frumos, încât copiii
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
glorioase, 1946-1948, era secretar al organizației P.M.R. din Caracadâlga Veche. Nea Niță, cum îi zicea lumea, a rămas în memoria colectivă prin calitățile sale inginerești în domeniul construcțiilor hidrotehnice. Era un bărbat mic de statură - poate de aceea fusese poreclit Steluță - uscățiv, cu un nas cam mare, sub care purta mustăcioară, cu pomeții obrajilor proeminenți și ceacâr: avea un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
friguroasă; Are un covor frumos De frunze căzute jos. Ea mai are fructe multe, Sunt și coapte, sunt și crude. Galbene, dar și pufoase, Ele sunt prea delicioase! Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Iarna Vine iarna dinspre munte, Cu steluțe albe-n frunte, Cu cojocul gros pe ea Și cu pătura de nea. Și cum vine, cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
între două refugii este o carte de memorii document despre durerile simple dar adânci ale populației de pe ambele maluri ale războiului, de pe ambele maluri ale sărăciei, de pe nenumăratele maluri ale viețuirilor. În acest context biografia familiei de învățători Constantin și Steluța Brumă prezintă atât cronicizarea disperării ( două refugii falimentare pentru starea lor materială), deschiderea generoasă a educatorilor spre lumea eteroglotă fără nici o reținere social-politică dar și drama satului interbelic din ținuturile sud-estice ale României, mereu supuse presiunilor de interes geo-politic. Cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
doar de cinismul politicienilor - și-a făcut intrarea în lume un ideal-tip de excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile și inimile oamenilor este exemplificată în această carte de impresionanta odisee a familiei Constantin și Steluța, părinții scriitorului Aurel Brumă. Prin tehnica punerii în oglindă, viața celor doi apostoli cărturărești se derulează inițiatic și emoționant. Într-o secvență a vieții, Constantin și Steluța, “soț și soție...adunau la un loc doar 45 de ani, mai puțin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]