1,189 matches
-
mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amîndoi altădată, așa numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
De neuitat Câteva frumoase pagini cu fotografii de la decernarea Premiului Național pentru Poezie "Mihai Eminescu" de la Botoșani sunt de găsit în numărul 205-206 al revistei POESIS. Mircea Dinescu își etalează eterna adolescență nițel îmbufnată, debutantul Florin Partene se simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
eram puțini, vreo douăzeci și doi, musafirii noștri, înainte să se așeze la masă, se și grupară inevitabil: rudele Matildei și cei doi arhitecți în jurul ei, prietenii mei cu mine, în bibliotecă, și numai mama, tata și bunicii mei rămaseră stingheri. Mă dusei la ei. E uimitor să-ți vezi părinții încă tineri, în timp ce ai devenit tu însuți un bărbat care s-a însurat și are și un copil. Bunici încă vânjoși, dintre care tata, bunic al Silviei la cincizeci de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bun simț să tacă, decât să debiteze banalitățile de circumstanță. ― Credeam mereu că putem recupera timpul pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate, stingheră într-vin spațiu diferit. Burke o bătu pe umăr sperând că o va încuraja. Era jenat că participa la o asemenea scenă și încerca să nu se trădeze. ― Trebuie să te prezinți la 9 și 30. Nu întârzia. Faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Anne Jorden, neliniștită, studia nava. ― Nu cred că a fost un accident. Pare să facă parte integrantă din cocă, Russ. Cei care au conceput mașinăria asta nu prea agreau unghiurile drepte. ― Gusturile lor sunt ultima mea grijă. Intrăm. O lacrimă stingheră luneca pe obrazul lui Newt Jorden, care se uita de la o vreme prin parbriz. În cele din urmă, își părăsi postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
amețitor, conștientizând subînțelesul acestei neașteptate declarații. Șovăi însă înainte de a deschide iar ușa. Nu era un vicleșug. Expresia lui Burke o confirma. Iar Gorman se uita când la unul, când la celălalt. Nu era băgat în seamă și se simțea stingher, deși nu voia să se vadă. Ea le făcu loc. ― Intrați. Burke parcurse apartamentul cu privirea și se abținu de la orice comentariu cu mult tact. Nu spuse nici o banalitate de genul: "Este plăcut aici, la dumneata", pentru că nu era niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în programarea lor. Dincolo de zona de aterizare, se ridica în nori un turn metalic. Antenele parabolice regrupate în vârf aduceau cu niște păsări care au poposit pe un copac amorțit în iarnă. La poalele acestui turn se zărea o siluetă stingheră aplecată sub un panou deschis, cu spatele în bătaia vântului. Bishop blocase capacul în poziție ridicată și izbutise să branșeze consola portabilă la emițătorul turnului. Se considera satisfăcut, deși lucrurile începuseră destul de prost. Ajunsese târziu la turn, deoarece subestimase timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în lenjerie intimă și să danseze din fund pe muzică orientală. Uneori, poveștile se terminau prost și-atunci bietul Bismarck ajungea când pe mâna hitleriștilor (care-l strângeau cu menghina, ca să spună adevărul despre soldatul Ryan), când la circ, dansând stingher pe sârmă ori sărind prin inele de foc, când la secția unu, pe Ana Ipătescu, închis pentru tulburarea ordinii publice. Îi confecționasem chiar și-o pereche de cătușe în miniatură, din cauciuc și-oțel inox, cu care să-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile, parcă ar fi tras de ele cu două minute înainte. L-a recunoscut imediat pe Paul. Nici nu era greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ani și nici o dorință împlinită. Timpul și spațiul o luaseră razna, nu reușeam să mă așez în ele. O dată în viață, puteam să fiu sincer cu mine, așa cum dumneavoastră n-o să fiți nici la optzeci de ani: eram un profesoraș stingher, megaloman, invidios; un bărbat necăsătorit, fără familie și copii, făcând sex pasional, de trei ori pe săptămână; un ins fără griji și fără conștiință, capabil să ascundă orice lucru bun ca să mimeze toate lucrurile rele. Examenul apărea spontan, fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-i pot spune povestea, răscolind sub secolele suprapuse! Când am început să dăm semne de oboseală, am luat un taxi până la Cazino, pe faleză. Păream singuri și stingheri: doar noi și valurile care plesneau digul. Asta dacă nu-i puneai la socoteală pe Eminescu și Veronica Micle, mumificați în cimentul statuilor. Ne cercetau cu ochii lor calcaroși, bulbucați romantic, fiecare de pe soclul lui. Pe-al lui Eminescu, scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intersecție, făcând drept mulțumire gestul ăla de indian predându-se „fețelor palide“. N-o duceam niciodată pe Maria la cofetărie. Mi se părea un obicei inutil, pierdut în siropul amar al comunismului. Oamenii se așezau perechi-perechi la mese, cu mâinile stinghere printre farfurioare. N-aveai loc să miști un deget. Mesele erau construite diabolic, cu un singur picior și-o tăblie rotundă și inaccesibilă, ca-n „Lacto-Bar“. Un gest, o simplă atingere a degetelor, și farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceea ce se apucase să transmită. Ochii îi străluceau, pe chipul ei frumos trecură de vreo două ori fiori abia vizibili de inspirație și încântare. Recită: A trecut cândva prin viață, Trist, sărman, un cavaler, Palid, încruntat la față, Curajos, tăcut, stingher. O vedenie-avusese Imposibil de-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors Și se spune: pân’ la moarte Nici o vorbă n-a mai scos. Drept fular, purta smerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amerindiene (vezi NATIVE AMERICAN RENAISSANCE). Cum se zice în franceză, acest indian are mai multe corzi la arcul său, fiind deopotrivă scriitor de roman și proză scurtă, poet, scenarist. Atât în proza sa cât și în poezie, personajele lui Alexie, stinghere și înstrăinate atât de cultura lor tradițională cât și de cea americană mainstream, încearcă, uneori în mod patetic, alteori făcând gesturi comice, să se reîntoarcă la rădăcini, într-o epocă în care autenticitatea a fost pusă serios la îndoială, iar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
somnoros și cam Trândav și nărăvaș strămoșul meu/ Adam; Că l-a făcut, cum am aflat, Cu praf și nițeluș scuipat; Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi, Că, de urât, scuipând în patru zări,/ Stingher, Făcuse și luminile din cer... (Tudor Arghezi, Adam și Eva) 1. Prezintă conținutul de idei al fragmentului de text. 2. Menționează sinonimele cuvintelor: trândav, nărăvaș. 3. Precizează modul de formare a cuvintelor: nițeluș, nevinovați. 4. Motivează folosirea cratimei în structura
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
A doua, absența tăcerii. A treia : tot ce se întâmplă pe ecran poartă un „mesaj”. Iată prima secvență din Erupția lui Ciulei. O sondă care funcționează ca un dinozaur preistoric aplecându-se mereu să cerceteze ceva pe jos, scârțâitul instalației stingher în tăcerea absolută, încep niște acorduri stranii, cântate parcă la fierăstrău. Se adaugă sunetele metalice pe care le produc o bucată de șină și o bucată de țeavă, atârnate cu un cablu de brațul sondei și ciocnindu- se la fiecare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu Un surâs în plină vară (1963), Dragoste lungă de‑o seară (1963), Sărutul (1965), Merii sălbatici (1965), Vremea zăpezilor (1966), Castelanii (1967), Zile de vară (1968). Un ecou târziu al luptei de clasă la țară mai întâlnim doar în stingherul Comoara din Vadul Vechi, realizat de Victor Iliu în 1964. Aproape de soare (1961) introduce o temă propagandis tică nouă : tânărul țăran Petre (Florin Piersic), care își părăsește satul natal pentru a munci într- un mare combinat sau pe un mare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
soldații care merg pe jos, trece printre stâlpii porții de lemn, se aruncă în fumul negru și în flăcările unei conflagrații, este prins într-o mulțime de paznici încremeniți și este deodată părăsit într-un peisaj pustiu, doar cu figura stingheră a curteanului nemernic care părăsește locul faptei sale mârșave. Accentul compoziției se pune la fel de mult pe acțiune ca și pe etapele povestirii, dar acțiunea vizuală este mai ușor de privit decât de descris. În sensul cel mai abstract este vorba
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
i-a stimulat acestuia toleranța fără limite și deschiderile liberale. Cu toate acestea, el a rămas rece, orb și surd la ce spunea ea cu adevărat. Pe când era copil, Merry rostea, fără a se bâlbâi, fraze stranii, răscolitoare: "Mă simt stingheră" sau " Viața e doar o perioadă scurtă de timp în care ești în viață". Trecute prin filtrele temerilor de a nu eșua în a fi un părinte bun, rațional, responsabil, cuvintele tot mai furioasei Merry se transformau într-un murmur
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma acelor oceane Înghețate din vis sau munți cu piscuri inaccesibile, Înalți ca și catedralele unor giganți dispăruți -, un fel de sublim; un peisaj (uman!Ă aflat În disproporție cu micul, stingherul nostru Eu, populat de forțe indiferente, nu rareori ostile - o inamiciție măruntă Însă, trivială, noi, acolo, nu suntem apți de dușmănii, de agresiuni majore! - exilul ni se arată uneori ca un pedagog uriaș, ciclopic, o figură coșmarescă, „cineva” care, cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nici sexul frumos. Cu așa atmosferă, timpul se scurge... Deși anturajul și cadrul sărbătoresc era minunat, ar fi trebuit să mă simt cât se poate de bine. Vezi? ar fi trebuit și totuși nu a fost așa. Eram aproape singurul stingher, sau mai bine-zis singurul care am fost absent de acolo o bună bucată din timp. S-a cântat și s-a dansat. Am dansat și eu de trei ori. Vezi, tot numărul trei! Doamnele cu care am dansat, tu le
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vălătucul norului duce cu el pe vale, mi se repede în pufuri dunga de creastă, pe înalt înfundă nori de strat, mai este închiderea în ograda orașului, excavator, au sudat pereții sub cabina de comandă, deșeurile de fier stivuite, ieși stingher din muza neliniștitoare, cînd lumea, adică eu, nu-și mai revine niciodată, întoarcerea din Deva kilometri de înscriere pe CFR 202, între văi furnalele Hunedoarei 15 km, le scot din aceeași cutie, baterie de cocsare, ramificația din terenuri de racorduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e mai stingheră decât oriunde, în care cântărirea atentă, rezerva înțeleaptă, disponibilitatea speculativă sunt mai scandalos inadecvate, acela este spațiul întâlnirii cu ființa iubită. Nu există bucurie deplină cu dileme adiacente. 7. Când e vorba de Dilema veche. Cu sau fără ea? Dacă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cezar Petrescu a trebuit să obțină semnătura "coautorului" Novicov, altfel n-avea șanse cu scenariul "Nepoții gornistului", Baranga s-a cuplat cu N. Moraru, semnând împreună primitiva piesă "Pentru fericirea poporului", Crohmălniceanu cu Vitner și tot așa înainte. Cele câteva stinghere prezențe onorabile în listă nu reprezintă creația propriu zisă, adică, poezia, proza, teatrul, ci fie istoria literară (Perpessicius, ediția critică a Operelor lui Eminescu), fie traducerile (regula: din rusă Philippide, Lesnea). Floricele pierdute într-o postată îmburuienită! Vreme de 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]