1,936 matches
-
ocolise în cap că o să fie ucisă sub o ploaie de pietre. „Doamne, care m-ai îndurat pentru tot ce-am făcut, chiar nu ți-am greșit într-atât, sunt femeie, sunt slabă și am avut frică pentru fiecare pas strâmb!“ Căzu în genunchi pe asfalt, că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era bătrână. Se întrebase mereu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă privește. ― Florence! glasul lui Șerbănică era răgușit, ai putea folosi fierbătorul electric. Îl găsești în sertar... Căruntul își privi ceasul. ― Vă dau două minute ca să vă întoarceți cu tot ce vă trebuie: apă, zahăr și celelalte. Un zâmbet rău strâmbă trăsăturile doamnei Miga. ― Vă e frică, nu glumă! ― Exact, rânji Scarlat. Sînteți satisfăcută? ― Eu am provocat incidentul, interveni timid profesorul. Îmi pare rău, pot renunța. Melania Lupu declară senină: ― Noi doi o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul cu o cruce mare roșie zugrăvită pe fuselaj aștepta la marginea pădurii. Pilotul se apropie de maior. ― Cum a mers? ― Până aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită și un ibric cu coada strâmbă. Reprezenta o pisică grasă, spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CELE ȘASE LUNI PETRECUTE ÎN SÎNUL ACESTEI SOCIETĂȚI STRĂLUCITOARE. FUSESE DIN NOU PALPITANT SĂ-I VEZI PE TINERI CUM GUSTĂ FRUCTELE PUTERII ULUITOARE, O SAVURARE NEOSTOITĂ A BUCURIEI, ADUCÎNDU-I AMINTE DE PROPRIUL SĂU TRECUT ÎNDEPĂRTAT. HEDROCK ZÎMBI CU GURA STRÎMBĂ. IN NEMURIREA LUI ERA O TRĂSĂTURĂ DE CARE EL NU ȚINUSE SEAMA, O NEPĂSARE CRESCÎNDĂ FAȚĂ DE RISCURI PÎNĂ CÎND ÎL LOVEA CRIZA, UN FEL DE INDIFERENȚĂ ÎN PRIVINȚA PRIMEJDIEI ÎNAINTE DE DECLANȘAREA ACESTEIA. BINEÎNȚELES ȘTIUSE CĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU AVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dupont și Dupond îl caută încă pe Olrik, fără a ști că acesta din urmă este deja reîntors în închisoarea sa americană. Să îi privim pe Tintin și pe Milou debarcând în Europa natală și să ne bucurăm de bucuria strâmbă și stingheră a lui Haddock atunci când doamna Lenormand și domnul Gueux, co-președinți ai Ligii Temperanței, îi înmânează celui care conduce Liga marinarilor antialcoolici premiul așteptat, o sticlă din cea mai nobilă apă minerală extrasă din cea mai valoroasă sursă europeană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
coborât pentru a căuta refugiu și sigu ranță marinarii revoltați de pe Bounty. Cine știe... Gându rile lui Corto se aliniau purtate de marijuana într-o coregrafie hipnotică. Am ajuns asemenea lui Sherlock Holmes, reflecta Corto amuzat, uitându-se în oglinda strâmbă și murdară din camera de han. Atunci când aventura mă abandonează, doar ciupercile lui Levi Colombia mă mai pot salva. Da, da, Corto, ție nu îți va fi dat să îmbătrânești niciodatăă spiritele din mare te vor lua și te vor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bolnav în bolnav. Dar, în primele zile de ciumă, toate serile au fost ca aceea când intrase la doamna Loret, într-un mic apartament împodobit cu evantaie și cu flori artificiale, și când mama îi primise cu un zâmbet cam strâmb. ― Sper că nu este febra de care vorbește toată lumea. Iar el, ridicând cearșaful și cămașa, contempla în tăcere petele roșii de pe burtă și de pe coapse, umflătura ganglionilor. Mama se uita la picioarele desfăcute ale fetei și țipa fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Cottard și Rambert își ștergeau frunțile. S-au așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE DE VAR NESTINS, APOI DE PĂMÂNT, DAR NUMAI PÂNĂ LA O ANUMITĂ ÎNĂLȚIME, SPRE A PĂSTRA LOC OASPEȚILOR CARE MAI URMAU SĂ VINĂ. A DOUA ZI RUDELE ERAU INVITATE SĂ SEMNEZE ÎNTR-UN REGISTRU, CEEA CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată arătă spre mobila ponosită din birou, podelele strâmbe, decorațiile de hârtie creponată care tot mai atârnau de tavan de pe vremea când I.J. Reilly era însărcinat cu registrele, spre domnul Zalatimo care lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de „ordinea alfabetică“. Trist, foarte trist! O întreprindere gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ridică capul și îl privi pe cămătar în ochii și dădu acolo peste o mânie fără margini. Luă bancnota care îi fusese oferită. ă Puteți vă rog să legați cărțile la loc? spuse el, în timp ce o punea în portmoneu. Cămătarul strâmbă din nas înainte de a se conforma. Capitolul șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea, fie... Kitty se Întrebă dacă să lase un fleac să dezlănțuie o ceartă serioasă. Hotărî că nu era cazul. Începu să taie etichetele, conștientă de cât de puțin se pricepea. Cu cât se străduia mai mult, cu atât mai strâmbe ieșeau tăieturile. Câteva minute mai târziu, Desert Rose se uită Îngrozită la etichete. — Doamne, nu poți și tu să le tai drept? — Gata, m-am dat de gol: nu am nici cea mai vagă legătură cu Îndemânarea, zise Kitty, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu linii strâmbe, nefiind de față ca să sufle personal, a avut grijă să lase pe cineva să facă munca în numele lui, pentru ca mâine viața încă fragila a acestor figuri de ceramică să nu se stingă în îmbrățișarea oarbă și brutală a focului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu mă plâng, domnule, E cazul să afirmăm că Centrul scrie drept cu linii strâmbe, dacă i se întâmplă să ia cu o mână, repede intervine să compenseze cu cealaltă, Dacă-mi amintesc bine, chestia cu scrisul drept cu linii strâmbe se spunea despre Dumnezeu, observă Cipriano Algor, În vremurile noastre e practic același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu mă plâng, domnule, E cazul să afirmăm că Centrul scrie drept cu linii strâmbe, dacă i se întâmplă să ia cu o mână, repede intervine să compenseze cu cealaltă, Dacă-mi amintesc bine, chestia cu scrisul drept cu linii strâmbe se spunea despre Dumnezeu, observă Cipriano Algor, În vremurile noastre e practic același lucru, nu exagerez deloc afirmând că Centrul, ca perfect distribuitor de bunuri materiale și spirituale, a ajuns să genereze de la sine și în sine, din pură necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi abate atenția de la Diavol. Le Întreabă pe Însoțitoarele sale care le este parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și al traverselor de cale ferată În august și Wakefield poate să și-o imagineze, tînără pionieră, cu cravata strîmbă la gît, alergînd pe lîngă șinele de tren, un cor de insecte bîzÎind În juru-i. Aceleași șine au văzut trecînd trenurile a două războaie mondiale, dar acum nu e nici un tren, numai o tristețe dulce, ușoară În acest ultim an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plante agățătoare, pe perete. Cu o etajeră în stânga lui, cu rafturi: „nu se aprobă, retur, raport, aparatură, magazie PPD“. Bulanul lung, negru zace în cuiul din dreapta. Masa comandantului educativ, de-a stânga primului birou. Puține hârtii. Un tablouaș cu portret strâmb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nou asta. ― Cu ce preț au putut? Nu acceptarea rugului e soluția. ― Vei propovădui, iarăși, că viața valorează mai mult decât ideile. ― Nu propovăduiesc nimic Vreau să-ți explic ce simt. Atât. Și că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi. Eu consider că rugurile sunt o nebunie. O batjocură și... am zis bine, o nebunie. ― Și nu te miri că oamenii te judecă? ― Nu mă mai mir. Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile îi erau mici, cu degete scurte, părându-mi-se nepotrivite cu fața lungă, bărbia ascuțită, nasul mare coroiat, cu vârful strâmb, și avea o gură mare și parcă lipsită de buze. Ochii cufundați în orbite dedesubtul unei frunți neobișnuit de proeminente mă studiau. - Numele meu este Andras. Tu nu ești doar un simplu magistru, nu-i așa, Stiliano din Siria? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]