13,648 matches
-
face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzân-du-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă veșnicia./ Suntem cu toții locuiți de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la ghitară." Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât.
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
până la republicare. Cetatea Tomis - Constanța cea îndrăgită de autor - ar fi urmat să fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor străbătute de călăreții nomazi. Zarea de baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
de politețe culturală pe deplin necesare și esențiale pentru configurarea terenului stabil pe care se vor purta discuțiile ulterioare. Dar mai există, în afara datelor generale și a regulilor de abordare, ceva care justifică eschiva lui Paul Cernat. Anume atitudinea care străbate, pagină cu pagină, Cartea de colorat pentru orbi. Cumva defetist, Maria Ellis își lasă în suspensie atuurile și centrele de greutate romanești. Un aer difuz și gratuit, o atmosferă greu supusă determinărilor și mai curând eliptică, o inutilitate de înaltă
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
a agriculturii să ajungă la țăranul pe care voia să-l oblige, prin false argumente și, mai eficient, prin amenințări, să semneze cererea de intrare în G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă). Trebuia să bată întâi la poarta țăranului, apoi să străbată curtea apărată de câine, apoi să dea la o parte, ca pe o perdea, vița de vie de la intrarea în casă, apoi să deschidă ușa principală a casei și să intre în tindă, apoi să-l strige pe capul familiei
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Cosma Indicopleusteus). Observând asemenea chestiuni, Corin Braga propune, practic, corectarea percepției clișeizate a medievalității, dovedind că o ucenicie în atelierele geografilor, călătorilor și cartografilor lumii "vechi" este recompensată prin foloase indubitabile. Fascinantă rămâne bucuria abia disimulată a autorului de a străbate spațiile rezervate ale unei considerabile istoriografii și ale unor depozite arhivistice și de biblioteci cu sentimentul întâlnirii cu terra incognita. Într-adevăr, istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar maniera în care le știe
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
expresie artistică, adică apogeul de armonie sufletească la care poate ajunge cineva. Numai că armonia sufletească nu este decît replica la scară mică a celeilalte armonii: armonia cosmică, căreia grecii îi spuneau și "muzica sferelor". Sintagma aceasta de sorginte pitagoreică străbate întreaga gîndire greacă. Cine intră în contact cu cosmosul nu se poate să nu-i împrumute muzica, furîndu-i ritmul și transmi-țîndu-l mai departe omenirii. Efectul pe care un asemenea om îl va avea asupra publicului va fi unul de încîntare
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
ce poate fi mai nesuferit. Cu verva pe care o are, Vianu Mureșan poate să fie o soluție la paralizia de azi a lexicului academic: el poate aduce o tresărire de viață în cimitirul dărăpănat al perorației filozofice. Iată de ce, străbătînd Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas - o mostră de ireproșabilă și indigestă scorțoșenie universitară - m-am simțit coleg de suferință cu autorul ei. Contemplîndu-i efortul pe care l-a făcut, l-am compătimit cu gîndul la ceea ce ar fi putut
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine. De la nașterea camuflată de tot soiul de obiecte încă necunoscute la explicațiile nu de fiecare dată clare ale vorbelor maturilor încrâncenați, de la sfaturile
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
intensitate care să egaleze ce crede sfântul că trebuie arătat oamenilor. Să pui foc în orice faci și lucrezi. Motto-ul 1-am descoperit în Italia. Asta s-a petrecut în vechiul Vatican San Giovanni in Laterano, pe care îl străbăteam zilnic, adăpostindu-mă în el din cauza arșiței romane. La un moment dat, am văzut acolo un tablou mare al lui Giotto cu Mântuitorul și cu o pasăre plutind într-un văzduh albastru - nuanța lui Giotto - și care părea lipsit de
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
ediții de autor, enumerate mai sus, sunt inițiate în anii 1969-1971, la Editura Minerva, unde merg în paralel edițiile de autor (contemporanii la senectute), sub titlul de Scrieri, și edițiile critice (din clasici), în colecția de Opere. Istoria Scrieri-lor argheziene, străbătând cinci decenii (1962-2006), nu e nici pe departe una simplă sau lineară. O povestește Traian Radu, din punctul său de vedere, în finalul volumului 46 (p. 441-450). O putem urmări din sumarul complet al ediției integrale de Scrieri, adăugat ca
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
ieșind spre cabina lui, se duce să se demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearean, se adună în jurul unei imagini pe care o consider un fel de arhetip. Este vorba de acel spectacol sărbătoresc în care un mare artist
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
cât și conducătorii lor pregătesc "lovitura de stat" împotriva lui Răzvan Patriciu. Gardienii, care pot fi ușor identificați în puterea cea mai importantă a globului la ora actuală, se infiltrează în această stranie localitate prin Grația Morrinson, biolog, cameraman, care străbate ținutul încercând să afle cât mai multe informații. Dar, dincolo de acest prim strat, se ascunde o luptă surdă între Diavol (Grigore Plagamat) și Înger (Miru Rozeta). Altfel spus, suntem pregătiți pentru cel de al doilea volum, Rhizoma. Acum, acțiunea este
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin asemenea întraripări voios-melancolice ale fanteziei străbate neîndoios un reflex esenian.(va urma)
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
de care omului îi era/ tot mai puțin frică" (13 aprilie 2006). Cu toate că - să precizăm - mentalitatea presocraticilor nu se subsuma ateismului, substanțelor primordiale atribuindu-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Aș vreau să fiu și să rămân o stea,/ Să pot, din depărtate galaxii,/ Cu raza mea, mereu să te mângâi./.../ Și-n cartea ta, de ani și glorii grea,/ O clipă de istorie m-aș vrea,/ Prin vreme să străbat nemuritor,/ Că n-am rămas acestui timp dator./ Mă vreau și-o picătură de rubin,/ Pe care s-o ridic și s-o închin,/ Pătruns de cel mai omenesc fior,/ Pentru al țării mele viitor." (Nicușor Constantinescu); Avea un fizic
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
este întrebarea exclusivă a Reginei din basmul Fraților Grimm, ci dezvăluie o obsesie veche de când lumea și perpetuează căutarea unui model de frumusețe absolută. Formulă riscantă, trebuie să recunoaștem, pentru că fiecare epocă îl are pe al său. Câte regine nu străbat lumea în care trăim? Și dacă personajul din Albă-ca-Zăpada este mereu nemulțumit de răspunsul Oglinzii - "Frumoasă ești crăiasă, ca ziua luminoasă / Dar Albă-ca-Zăpada e mult mai frumoasă" - femeile-regine de azi știu că frumusețea și trupul nu mai sunt doar o
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
cel de toate zilele cere aceleași îngrijiri, este supus bătrâneții și morții, este amenințat de boală, fără ca distincția masculin / feminin să mai conteze. Anatomia, ritmurile, morfologia, necesitățile pot fi diferite, dar corpul, ca argument al ființei, rămâne același. Corpul uman străbate istoria secolului XX de la un capăt la altul. Mai mult decât oricând preocuparea pentru corp / corpuri este manifestă, deschisă, clamată, invocată. Frontiera între normalitate 1 și exagerare corporală este din ce în ce mai subțire. Tabuurile și transgresarea lor coexistă într-un mod aiuritor
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Hans Moravec, optimist incurabil, crede și afirmă că robotica este viitorul de aur al omenirii. Omul, creatură slabă și perisabilă, cu o medie de viață modestă, va fi înlocuit de mașină, fidelă, fiabilă, rezistentă și eternă. Un vânt de science-fiction străbate aceste rânduri. Și totuși, există laboratoare de cercetare și echipe de lucru. Organismul cibernetic (cyborg) există, orice persoană care poartă un stimulator cardiac poate să se considere o combinație între organic și mașină. Și lista continuă: artere de plastic, organe
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
măsură, față de ceea ce a urmat. Scriitorii amintiți au asimilat lecția înaintașilor, a șaizeciștilor, printre alții, și și-au scris opera onest, fără a-i atribui sarcini polemice. Poezia nu e, cum reducționist se crede uneori, un domeniu marcat de fracturi, străbătut de mari conflagrații, în care tot ce e nou proscrie tradiția și o ia, adamic, de la capăt." Evident, o astfel de față ascunsă, tenebroasă, greu asimilabilă modei, a generației '80 există și nici un studiu serios nu o poate neglija. Cu
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
în amînare,/ iar noi le auzim bănuindu-le numai/ că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse limbi naționale. Cu întîrziere de patru secole, procesul se verifică în tînăra poezie românească. Tradiția sonetului petrarchist, după ce străbătuse mai multe secole de poezie italiană, înregistrează o neașteptată resurgență în secolul al XVIII-lea. Asachi a descoperit, probabil concomitent, poezia lui Petrarca și pe aceea a petrarchizanților tardivi; noua întruchipare a Donnei Laura avea să ia chipul tinerei Bianca
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]