1,728 matches
-
tematica se diversifică, ajungând cu timpul să contrabalanseze temele-standard ale „angajării” în actualitate, așa încât ceea ce e mai valoros într-un volum precum Cu timpul meu (1958; Premiul „G. Coșbuc” al Academiei RPR) constă, paradoxal, în evocări ale trecutului (satul copilăriei, străbunii, propria adolescență). Dar încă din Cântecele pământului natal (1956) se anunțau tematica și, deopotrivă, limbajul cărților maturității lirice a poetului, prin evocarea orizontului autohton, de dimensiuni arhetipale, prin frazarea simplă și francă, de factură clasică. G. Călinescu remarca această simplitate
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
din priviri gândurile. Ne uitam unul la altul în tăcere, înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul și viitorul său, iar eu mă uitam la viitorul și trecutul meu, pentru că el era străbunul meu și nepotul meu, iar eu eram nepotul și străbunul său. Mi-am luat rămas bun de la el fără cuvinte, numai cu ochii și gândurile pe care le putea ghici. M-am întors cu spatele și am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul și viitorul său, iar eu mă uitam la viitorul și trecutul meu, pentru că el era străbunul meu și nepotul meu, iar eu eram nepotul și străbunul său. Mi-am luat rămas bun de la el fără cuvinte, numai cu ochii și gândurile pe care le putea ghici. M-am întors cu spatele și am început să mă îndepărtez de el hotărât, lăsându-l acolo, în tronul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste templu. — De ce s au așezat pe lavițe lângă vatră? — Nu sunt lavițe, o corectează bătrâna, ci mese sfinte. Nu avem voie să le mutăm din loc decât cu aprobarea și participarea Marelui Pontif. Îi surâde copilei cu îngăduință. — Din străbuni ne-a rămas obiceiul să-i aducem Zeiței drept jertfă mâncăruri pe talgere curate. O lasă să admire în voie mesele din bronz bogat ornamentate cu plăci de aur, argint și fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca Vesta să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-un joc, inundând fața adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi imaginea ta adevărată? murmură descurajat. Cea de acum, lascivă și destinsă, sau cea pe care i-o impun educația și moravurile rigide moștenite din străbuni? Își lasă degetele să alunece lin prin părul ei bogat, în timp ce suspină nefericit. Sanctitatea căminului nu este aproape niciodată compatibilă cu fericirea conjugală. Se întoarce mânios pe-o parte, cu spatele la ea. Austeritatea! Aceasta e trăsătura ei definitorie, care i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - Niște mișei! Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată. El însuși iubea valea aceea, dar asta nu însemna că uitase vreo clipă de pământul îmbibat de sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se lase păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si, padre. — Sunteți fericiți că v-ați lepădat de credințele greșite ale străbunilor voștri și că ați ascultat învățăturile Dumnezeului celui adevărat? Da, padre. Velasco îl întrebă mai departe tălmăcind pe rând întrebările sale și răspunsurile mai marelui. Ce ați învățat voi de la acei padres care vin pe aici? Da, padre. Să citim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ne așteptaseră pitiți în spatele stâncilor. Când ne-am apropiat, au început să arunce peste noi plasele pline cu pietre. Auzisem și eu că indienii aruncă pietre înfășurate în plase. Cu astfel de arme s-au luptat când au venit străbunii noștri să cucerească Nueva España. Eu mă străduiam disperat să-mi liniștesc calul, iar japonezii, la porunca tăioasă a lui Tanaka încercau să se ascundă în umbra cactușilor. Unul mai puțin iute de picior se prăbuși la pământ. Era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că le întorc spatele neamului și strămoșilor mei... — Și eu la fel. Nu vreau să mă lepăd de credința străbunilor mei. Dar în inima mea nici nu mă lepăd. Și apoi, nu mi-aș necinsti mai mult strămoșii dacă n-aș lua înapoi pământurile primite de la ei? Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuia să mintă mai departe ca să-i prelungească fie și cu o zi viața șubredă a unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la străbuni. În zilele când nu mai putea îndura să stea față în față cu unchiul său, samuraiul se amesteca printre țărani și își punea trupul la muncă de dimineață până seara fără să se gândească la nimic. Căra până i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
colină Și-ncet coboară liniștea deplină, Țăranii se întorc spre casă în tăcere, Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă trezește din singurătate Eu trist privesc copacii cei bătrâni Sădiți pe vremuri de străbuni. Doar colo liniștit în vale S-aude susur de izvoare. Alene eu pășesc în nopțile de vară, Scăpat de arșița caniculară.
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]
-
există următoarea rânduială: își vând copiii pentru a fi duși peste hotare". Na, că după ce ne-a ridicat la început în slavă, ne-a bușit de ne-am dat duhul pentru câteva milenii și jumătate. Iată cum, din lăudător al străbunilor, Herodot devine primul „denigrator” al neamului nostru și al evoluției noastre de veacuri dinspre of, direct spre aoleu. Oare în slujba căror agenturi străine o fi lucrat sus-zisul Herodot? N-o să se știe niciodată fiindcă dosarul lui s-a pierdut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să se-ncheie brusc povestea Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc În altă parte, nu la Brodina și nici În satele din jur. Da, satul Îmbătrânise. Se făcuse mai mic, mai bicisnic. Bătrânii uitaseră limba Învățată de la străbuni. Uitaseră obiceiurile. Uitaseră până și rugăciunile și rânduielile bisericești. Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să-l boteze. Preotul Fadei abia dacă se mai putea ridica din pat, așa că slujeau doar dascălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea. Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tablou sau de film - aveau ceva tulburător pentru că realitatea lor se lăsa numai sugerată, iar jocul acela de lumini, umbre și penumbre cobora până-n somn, atât de adânc că nu știu nici acum dacă era în somnul meu sau al străbunilor, până la geneze și dincolo, în tulburătoarea lume dintâi. Apoi șoldurile, pulpele ei, picioarele desculțe, cel drept atârnând cu talpa goală pe blana de urs aflată peste covorul persan, moale și caldă. Și toată ființa ei tulburătoare, pe jumătate vederii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venise aici să-și joace destinul la zaruri: la început a câștigat, apoi zarurile i-au fost împotrivă, a pierdut și a atras în destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni în Imperiul Roman. Așa gândeam. Femeile acelea, câteva, și bărbatul așezați pe scaunele înșirate lângă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decât zestrea ta. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand, o, vizirule, este acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pavia Tolosa: Toulouse Treveri: Treviri Tuder: Todi Tusculum: Tusculo Urbinum: Urbino Vercellae: Vercelli Verona: Verona Vicetia: Vicenza Vienna: Vienne Pentru termenii latini, tehnici și rari facem trimitere la glosarul din finalul volumului. PARTEA ÎNTÂI 1 — Julius Caesar ia învățat pe străbunii noștri să învingă... Iar noi vom continua să învingem! tună un glas, acoperind strigătele și trosnetul focului ce devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nostru care își va aduce aportul la stabilitatea euroatlantică care vom trăi în curând momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc pentru tradiționala sarma și nelipsita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să creadă că spiritul bunicului străbate codrii seculari în tovărășia străbunilor, în acel colț al Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea aduce
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]