2,376 matches
-
cultive la cititori, mai ales la cei din Valea Timocului, conștiința națională, dragostea față de limba și literatura română și față de cultura românească în general. Textele publicate aici sunt scrise atât cu caractere latine, cât și cu caractere chirilice și reflectă strădaniile modeste, dar temerare ale inițiatorilor de a da caracter național românesc culturii locale. I.M.
NADEJDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288347_a_289676]
-
n-am să pot să fac” se desfășoară în culise, spectatorul luând cunoștință de el din două relatări contradictorii: după opinia uneia dintre odraslele lui Spirache, Traian, părere împărtășită unanim de familie, cuvântarea este un dezastru, spulberând definitiv întreaga lor strădanie, pe când agentul electoral dă un verdict de politician profesionist: „O lovitură, o bombă căzută în tabăra dușmanului tocmai la momentul oportun”. De fapt, prestația electorală a lui Spirache este în perfect acord cu structura lui. Dacă politicii i se acordă
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
transpunând în românește piese ale unor dramaturgi iluștri, dar versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele originale. Strădania i-a adus totuși o anume dexteritate în versificare și în construcția conflictelor, ceea ce, împreună cu familiarizarea sa cu trecutul românesc, cu graiul vechilor pravile, al cronicilor și al baladelor populare, i-a determinat opțiunea pentru drama istorică în versuri. Prima
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
profesor de fizică și matematică la „Sf. Sava” și inspector, apoi director la Eforia Școalelor. În 1832, folosind și experiența sa apuseană, redactează un regulament al școlilor, care reprezintă cea dintâi încercare de organizare a învățământului în Țara Românească. Pentru strădania sa neobosită a fost recompensat în câteva rânduri, fiind făcut mare comis (1834), mare clucer (1841), agă (1851). A ocupat numeroase funcții administrative, iar din 1841 face parte din Obșteasca Adunare. În anul 1848 P., care fusese membru și în
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
este reafirmat caracterul proteic, îi sunt relevate elasticitatea și fluiditatea poeticii, iar aceste însușiri sunt analizate în diacronie, cu ilustrări proeminente sau cu deosebire pertinente tocmai în ce privește reformularea canonului. Pluralitatea și mobilitatea formelor romanului nu îl descurajează pe autor de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se profilează - remarcă eseistul - „atât înnoirile impuse sistemului epic de către un creator, cât și gradul de coincidență dintre resursele care îi determină ficțiunea și
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu este, de fapt, aceea a unui poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care își injecta literatura în vene ca pe un drog, de a fi critic și istoric literar. [...] Ion Negoițescu a trăit solitar și neînțeles în societatea românească. Avea o existență estetizată, incompatibilă cu grosolănia forțată la care fuseseră
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
prin a reconstitui genealogia familiei, lămurind fantazările heraldice ale cărturarului legate de ascendența sa princiară. Preocuparea majoră este de a dovedi că formația enciclopedică a lui B.P. Hasdeu, amploarea și diversitatea spiritualității și a creativității sale își au sorgintea în strădaniile literare ale bunicului Tadeu Hâjdeu și îndeosebi ale tatălui său, Alexandru Hâjdeu. B.P. Hasdeu este prezentat în imensul său laborator de creație, în confruntările politice, în izbucnirile pamfletare și satirice, ca acuzat de pornografie în procesul de presă provocat de
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese fabule, Beci [Viena
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
Evangheliei” în Lugoj, și Archirie, protopop al Hunedoarei - au folosit un text maghiar, orientându-se și după versiunile slavonă și latină ale Bibliei. Textul cuprins în Palia de la Orăștie este un foarte prețios document lingvistic al epocii, important și prin strădania traducătorilor de a unifica limba, înlăturând particularitățile regionale. Se demonstrează totodată posibilitățile limbii române, capacitatea acesteia de a fi o limbă de cultură. Apărută la scurt timp după tipăriturile coresiene, cartea aduce o nouă contribuție la formarea limbii literare. Ediții
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
onomastică). Debutul editorial, întârziat de statutul de „suspect” politic al autorului, este reprezentat de volumul Poezii (1970), singura lui carte publicată în timpul vieții. A colaborat cu versuri la „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, a tradus - proză și versuri - din limba rusă. Prin strădania lui George Astaloș e prezent în antologii în limba franceză, tipărite în Franța și în România - Éthique et esthétique (1996), Spectre lyrique (1999) -, tot el editând, sub titlul Scurtă despărțire (2000), și integrala liricii lui P. Asemănător cu Tudor George
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
și Petre Abrudan. După alungarea trupelor de ocupație germano-ungare, P. a fost redactor responsabil al săptămânalului „Înfrățirea” din Târgu Mureș (1944-1945). Revine la Cluj și încearcă să-și termine studiile de medicină (fără succes, în cele din urmă). Participă la strădania de a se înființa o nouă revistă literară, colaborează la câteva publicații efemere, interzise de cenzură: „Abecedar literar”, „Veac 20”, „Antologia primăverii”, lucrează ca redactor la „România liberă” și la „Lupta Ardealului”, scrie în „Lumea”, „Contemporanul”, „Revista literară”. Angajat la
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât lucrarea poate iniția în substanța discuțiilor ce se poartă, din Antichitate până în timpurile mai noi, într-un sector central al esteticii. Ce caracterizează tot ceea ce esteticianul a încredințat tiparului este strădania, convenabilă în acea perioadă, dar caducă în timp, de a demonstra validitatea punctului de vedere marxist în fiecare problemă supusă examenului critic. Alt studiu, Gusturile între da și nu (1968), se întemeiază pe teza că, oricât de variate, „gusturile se
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
condiție socială, de aceeași vârstă, în împrejurări asemănătoare, în franceză? Fiecare cuvânt are evoluția lui, o moștenire care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P. publicând traduceri din literatura română și într-o serie
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
K. de a se apropia ca traducător de literatura română datează din perioada interbelică (cel dintâi proiect mai vast a rămas nerealizat, în ciuda unor eforturi repetate de a transpune în germană proza lui M. Blecher). Abia după mutarea la București strădaniile sale izbutesc, K. devenind, cu timpul, unul dintre cei mai activi propagatori ai literaturii române pentru cititorii germani. Numeroase pagini transpuse de el au apărut în „Rumänische Rundschau”, revistă destinată difuzării scrisului românesc mai ales în străinătate. Lista poeților abordați
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
asupra umanității este imposibil de atins printr-o excludere a semenilor - vetus Adam - din propriul destin. Pentru a nu împrăștia sau vlăgui puterile sufletești ale omului, cunoașterea istorică situată la nivel orizontal trebuie dublată, când nu suspendată vertical, de continua strădanie de a dobândi „mintea lui Hristos”. Așa cum fără o perspectivă christologică lectura Scripturilor vechi este dificilă, dacă nu cumva o pricină de sminteală, peregrinarea prin jungla istoriei nu este scutită de riscul vătămării lăuntrice. Pregătiți, precum Tertulian Romanul (160-235) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul Emilianos descrie treptele vieții monastice în cadența lor mistagogică. Parcursul ascendent al vieții fiecărui creștin cunoaște în monahism o pantă mult mai abruptă. Întreaga strădanie a monahului este de a recâștiga harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta e metafora centrală în scrierile profeților din Vechiul Testament și o figură recurentă în scrierile pauline. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
operațiuni sînt, de asemenea, curățate cu grijă și puse la locurile lor. Capacul cel mare e frecat și așezat din nou peste cazane; nici un butoi nu se mai vede acum; toate, palancurile sînt depozitate în tainițe nevăzute; iar cînd, prin strădaniile combinate și simultane ale aproape întregului echipaj, această curățenie generală e dusă la bun sfîrșit, oamenii purced la propria lor spălare, se primenesc din cap pînă-n picioare și, în cele din urmă, ies pe puntea imaculată, strălucind ei înșiși de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
glob al soarelui părea o suveică neobosită care țesea verdeața. O, harnicule țesător! nevăzutule țesător! oprește-te o clipă, un singur cuvînt vreau să-ți spun: unde va ajunge țesătura ta? Ce palat e menită să împodobească? de ce toate aceste strădanii fără istov? Răspunde, țesătorule! oprește-ți mîna puțin! un singur cuvînt vreau să-ți spun! Dar nu, suveica aleargă, motivele zboară pe urzeală, covorul se desfășoară la nesfîrșit, ca apa unui pîrîu. Divinul țesător țese, făcînd atîta gălăgie cu războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scăpăra fulgerul, pentru a vedea ce pagube mai suferise încîlceala de parîme din greement; în vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
săptămânale, Revista pentru reforma socială sunt numai câteva exemple din lista menționată anterior. La Facultatea de Drept din București s-au înființat în anul 1931 și institute de drept penal și de drept public, precum și o bibliotecă, în 1906, prin strădania decanului Valerian Ursianu, îmbogățită permanent prin donațiile unor valoroși juriști și profesori ai acestei facultăți. Curriculumul liceal cuprindea, din perspectiva predării științelor juridice în clasa a IV-a, disciplina „Dreptul și instrucția publică”. 1.7. Învățământul juridic contemporantc "1.7
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
rămâne cuprinsă În definiția artei de Cernâșevski: cunoașterea și reproducerea vieții materiale. De la Dușmănie la Bijuterii de familie și de la aceasta la Nopțile de Iunie scriitorul a urmat o evoluție continuu ascendentă. Proza sa dovedește că Petru Dumitriu face o strădanie permanentă de a scruta realitatea Înconjurătoare cu ajutorul Învățăturii Partidului clasei muncitoare. Acolo unde a știut să aplice În mod creator această Învățătură la faptele și oamenii pe care i-a observat, reușita artistică a fost vizibilă. Acolo unde s-au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de clasă a semnalat lipsa de vigilență a numitei reviste, ci și Contemporanul cu referire la o recenzie a lui Radu Petrescu, a cărui semnătură, din 1949 Încoace, apare pentru prima dată. Redactorul Contemporanului, Eugen Luca, citește cu ochi răi strădania analitică a lui Radu Petrescu, răstălmăcind totul În voie, Începând cu inventarea unor termeni inexistenți În text (de exemplu cuvântul mobilizatoric) și terminând cu concluzia din titlu: Domnului recenzent nu-i place poezia nouă. Adevărul este că ieșirea violentă a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În toiul celor mai aprige lipsuri, la redresarea economică a țării. (Ă). Valoarea deosebită a conținutului politic al romanului Oțel și pâine cere atât din partea oamenilor muncii cât și a criticii literare o analiză cât se poate de atentă, cu strădania de a păstra aceeași principialitate. (Ă). În această direcție, lucrul cel mai necesar care trebuie să-l facă scriitorul este să lepede atitudinea de neîncredere pe care o manifestă față de muncitorii hunedoreni. Romanul lasă impresia cu totul nejustificată, că În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
întotdeauna condiționat, anume fericirea”10. Într-o notă de subsol a scrierii despre religie, Kant afirmă: „Ca ființă rațională finită, omul nu poate să renunțe la țelul său natural care este fericirea. Dar el devine demn de fericire doar prin strădania sa neîncetată de a respecta legea morală”11. Este un punct de vedere care a fost reafirmat într-un articol publicat în același an (1793), din care am citat câteva pasaje semnificative în studiul anterior 12. Iar în Prefața la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
insistența infinită a lui Kant de a-și duce până la capăt cercetările astfel încât rezultatele lor să fie cât mai durabile, precum și indiferența lui uluitoare față de atracțiile celebrității. Cea din urmă nu a fost atât expresia unei firi fericite, cât a strădaniei sale constante de a-și reprima vanitatea, de a smulge din sine, după modelul înțelepților stoici, orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]