1,253 matches
-
tot scriitor și el, poet și umorist, deși nu la fel de tânăr ca însoțitorul său, iar Cristi cu Mamutu’, cum obișnuia să i se zică lui Bildu, colegul său de la Conservator. Au mers la un birt din apropiere, la nici două străduțe distanță, o bodegă numai de-ai locului știută. Un loc numai bun de omorât ficatul și tristețile, fără prețuri piperate, fără figuri și fandoseli ca cele din centru. Sigur, lipsea burghezia, lipseau eleganța, mirosurile exotice, muzica de orice fel, precum și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu iertare, dacă poetul inspira- ție n- are ? — Na, na, na ! Ia, hai, încearcă matale, s-auzim ș’noi ceva literatură pe strada asta uitată de lumină șî de Dumnezeu. Hai, mă, că poți, râde Cristi. — La nea Știrbu pe străduță... — Te bengav ! râde țiganul. Ia, liniște, liniște ! Ja ! și toți sunt numai ochi și urechi. — La Cățelul fără puță, când se-așază noaptea mare, și luna pe cer răsare... Iac-apar niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rețetă proprie, te puteai îmbăta până-ți pierdeai mințile la Trocadero pe Academiei, la Bavaria pe Brătianu sau la Blanduziei pe Strada Doamnei, unde aveau și cornuri cu lapte foarte calde, că-ți și frigeau limba. Iar la fiecare două-trei străduțe, dar numai când vremea era bună, cam din mai până la începutul toamnei, te puteai duce la una dintre grădinile mari de vară, unde comandai fudulii proaspete, mușchiuleți, burtă, servite cu mult piper direct pe funduri de lemn, sau momițe tăvălite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Atlantic, zis și barul artiștilor, fiind frecventat mai ales de scriitori, sau Fu- Chang, decorat în stil oriental, cu măsuțe și scaune joase, cu lămpi cu abajururi și picturi cu însemne chinezești. Dimineața o luai de la capăt, te plimbai pe străduțele aglomerate, unde măcelăriile-ți lăsau gura apă, dar puteai intra să-ți iei repede un sandvici proaspăt, făcut în nici două minute, din chifle cu lapte unse cu unt, câteva felii de șuncă de Praga sau salam mortadela, o felie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru talente. Dacă știi să cânți bine, o să ai un mare viitor, domnișorule Avram, după care îi întinde ultima dată mâna spre a-l saluta. — V-am lăsat, prieteni, e cazul să mă odihnesc, și imediat se face dispărut pe străduța de lângă Cercul Militar, care dădea în Cișmigiu. În fața intrării de la Capșa, cei trei rămăseseră toți ca niște statui. Tânăra și frumoasă interpretă a început după câteva secunde să plângă. Încet, au început să-i curgă lacrimi pe obrajii pudrați, stricându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
expoziții, de plimbări prin marile parcuri și grădini, își va purta pașii pe vestitul Champs-Élysées, va vizita Sorbona pe Rue des Écoles, marele Luvru cu ale sale minunății din întreaga lume, din Antichitate și până atunci, va cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale Parisului interbelic până îi vor amorți mușchii picioarelor, se va îndrăgosti de Gioconda, de antichitățile egiptene și romane, de arta romană și va petrece în cele mai renumite localuri cu prietenii săi și va gusta, cum îi era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rezervare și să cotizezi din belșug pentru o seară cu celebrul Cristian Vasile. Contracte mici, de câteva zile doar, de un weekend sau, dacă era norocos, de câteva săptămâni. A cântat în localuri de cartier sau în cele ascunse pe străduțele lăturalnice ale marilor bulevarde, de care se ferea tot mai des, în pauzele filmelor de la cinematografe, pe Elisabeta sau pe Griviței, a început să pună și ceva bani deoparte, departe de milioanele pe care le câștiga odată, iar de cele mai multe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
actorii pe care îi iubea, povestind vrute și nevrute, și, din când în când, era întrerupt pentru a da un autograf unei femei frumoase sau unei puștoaice, căreia ochii îi sticleau, îndrăgostită pe loc de Cristi. Sau se plimba cu Tourtal pe străduțele din Montmartre și număra pisicile care le tăiau calea. Și ropotele de aplauze continue care îi țiuiau în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și parfumurile franțuzești scumpe ale domnișoa- relor care doreau să-i cucerească inima. Stătea la birou cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca dimensiuni, nici ca Înălțime (nimic mai variabil ca altitudinea Bucureștiului, de la turnuri până la căsuțe aproape una cu pământul). Lângă un bloc cu zece etaje descoperi o casă ca de țară sau o bisericuță, și poate, În spatele blocului, o Întreagă străduță uitată de timp... Îi lipsește Bucureștiului o mare apă curgătoare. În această privință, rivala sa Budapesta (cu care, deși nu seamănă deloc, dată fiind rezonanța apropiată a numelor, se Întâmplă să fie confundat) are o poziție incomparabil mai bună: așezată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca români. Festivitatea a fost scurtă, câteva cuvinte din partea lui Eugen Ionescu de predarea cărților și răspunsul decanului, A. Flich, de primire și mulțumire. Am ieșit din sală, de data aceasta trei la număr și ne-am Îndreptat, pe o străduță În pantă, către „Café de la Préfecture” pentru a putea sta de vorbă. Însă cafeneaua nu servea alcool. Era „un jour sans”, cum se vorbea pe acolo. Era timpul restricțiunilor alimentare cu 150 grame de pâine pe zi. Ieșind din cafenea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se întinde pe un teritoriu imens. Am câteva hărți și prospecte și încerc să mă descurc în labirintul de „străzi”, „străduțe”, „cartiere”, „pavilioane”, „piețe”, „sectoare” hașurate în trei culori: zona de vest - roșu; zona centrală - verde; zona de est - vișiniu. Un adevărat oraș situat în cartierul nou, Kronsberg - la o distanță protectoare de cartierele periferice -, în sud-estul Hanovrei. Cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este sărbătorit în stradă de toți locuitorii, cercetașii defilează, iar magistrala Paul al VI-lea, artera principală, este neagră de lume. Orașul vechi, cu sukul său aparent destinat străinilor, este pentru moment letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
colierele de perle și bijuteriile de familie ca să-și cumpere apoi de-ale gurii sau un bilet de avion, când s-au decis să ia calea exilului. Firma revinde cele achiziționate unor angrosiști, iar amintirile personale ajung la Bombay. Pe străduțele Betleemului, oraș majoritar musulman dacă socotim și suburbiile, dar în al cărui consiliu municipal sunt șapte membri creștini față de cinci ai Hamas-ului (proporția decretată de Yasser Arafat), trec din când în când mercedesuri. Naosul bisericii Nașterii Domnului, cu colonadele sale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
izbucniri dezacordate, puțin propice reculegerii. Ochii își au și ei partea lor. Dacă urci pe calea Tel-Avivului, nu ai aceeași vedere generală ca atunci când pătrunzi în ansamblul camaieu prin labirintul lipsit de armonie al suburbiilor. Odată pătruns în incintă, încâlceala străduțelor și îngrămădirea de clădiri te obligă să urci pe vreo terasă mai înaltă pentru o eventuală priveliște cuprinzătoare. Aluziile culturale, religioase domină în asemenea măsură aluviunile istoriei, contrastul dintre consistența memoriei stocate în spațiile inaccesibile și modestia a ceea ce vezi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Lui nu știau. (Luca, II, 41-43) Acest oraș de sus pe care-l am sub ochii mei, Isus nu l-a văzut niciodată. Dacă cetatea rămâne închisă pentru mașini așa cum era interzisă trăsurilor pe vremea cavalerilor, dacă și-a păstrat străduțele, scările și ferestrele puține, acum ea nu mai este fortificată de natură, ci închisă între zidurile înălțate de turci în secolul al XVI-lea. Golgota, odinioară exterioară orașului, a ajuns astăzi în centrul lui, și acolo se află și Mormântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în zonă. Nemusulmanilor le era în continuare interzis să cumpere terenuri și să clădească ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un orășel care se trezește la viață, aflat chiar în pragul revirimentului. Găsește aici "străduțe în pantă, curățele și pustii", dar și ceva inospitalier și fals în acest Lourdes oriental deja binișor frecventat. "Spoit, furniruit, lăcuit, pare anume făcut pentru publicitate, pentru exploatare, pentru atragerea clientelei". Acordurile inițiale de violoncel sunt imediat urmate, după cum se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri. Este oare drapelul unui stat sau al unui credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un copac de rădăcinile lui, pe când un israelian își poate trage seva din afară prin decret. Și și-au adus aminte discipolii Lui că este scris: Râvna casei Tale Mă mistuie. (Ioan, II, 17) Institutul Templului, strada Mirga Vlada, o străduță din cartierul evreiesc din orașul vechi. Aici se află un mic muzeu privat, pe două etaje. El reconstituie minuțios viața cotidiană și accesoriile templului lui Solomon din jurul incintei Templului, "prezența lui Dumnezeu și inima națiunii": lopata din argint pur, harfa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case" (Matei, X, 26-27). Certuri de familie. Confruntări până și în comunitatea grecească. Cu bărbile vâlvoi, cu fețele posomorâte, cu mantii negre (rossanul cu mâneci largi), mai mulți călugări patrulează pe străduțele patriarhiei ortodoxe grecești din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul negru (Rififi chez les popes) și în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mantii negre (rossanul cu mâneci largi), mai mulți călugări patrulează pe străduțele patriarhiei ortodoxe grecești din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul negru (Rififi chez les popes) și în care, dincolo de zidurile sumbre, se joacă în secret o partidă politico-economică mai apropiată de Cu mâinile pe oraș decât de Dialogul carmelitelor. Patriarhul decăzut din funcție, Irineu, și noul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care nu ar simți-o ca fiindu-i adresată? Același scenariu, aceeași distribuție. Pumnalul a fost folosit pentru prima oară de ucigașii plătiți, reluat apoi de hașișinii** care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși și romano-catolicii reprezentați de franciscani. Siriacii occidentali s-au ales doar cu o minusculă capelă undeva pe o străduță laterală. Abisinienii au fost nevoiți să se cațere pe acoperiș, expuși tuturor intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar sfidătoare în zdrențele lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unei cazărmi de batalion disciplinar. Aeroportul din Quito mi s-a părut cochet. Era așezat în oraș, dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]