1,312 matches
-
incandescența jeraticului din șemineul de piatră resuscită în vatră, înălțând un lujer subțire și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales de ce? Nici atunci, la ceasul din urmă care va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere. ― O surpriză plăcută. Funcționează. Apăsă pe un buton și panoul cel greu lunecă lateral pentru a le dezvălui interiorul stației. Departe, în dreapta, o rampă de beton cobora în străfundurile construcției. ― În ce parte, locotenente? întrebă Apone. ― Luați-o pe rampă, ordonă Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la nivelul C. ― Înțeles, răspunse sergentul înainte de a, face un semn trupelor sale. Drake, mergi înainte. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
normali și de Jones. De ce acceptase să meargă în întâmpinarea coșmarurilor sale? Din altruism? Pentru că bănuia de la început care era motivul întreruperii comunicațiilor între Acheron și Pământ? Sau pentru că dorea să recupereze un nenorocit de brevet de ofițer secund? În străfundurile stației de epurare, glasuri frenetice, disperate, se suprapuneau frecvenței unice a emițătoarelor-receptoare personale. Acestea se străduiau să filtreze sunetele și să dea un sens haosului. Ea remarcase glasul lui Hudson, al cărui pragmatism se manifesta din nou, mai puternic, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile filosofiei germane a culturii (O. Spengler), Blaga pornește de la ideea existenței unui inconștient colectiv încuibat în străfundurile absconse ale conștiinței. Acesta nu doar că amprentează cu propria sa pecete stilistică orice manifestare culturală, intelectuală, artistică, religioasă, de doctrină politică etc. a culturii pe care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe când sofiștii greci separaseră, pentru prima oară, planul acustic al cuvintelor de cel al semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a) dedicate victoriei lui Timasarkos din Egina. Bardul caută să fie mai mult plăsmuitor de subiecte decât de stihuri, nota Aristotel în Poetica să. Iar în Antichitatea târzie, Horațiu le recomandă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
dumneavoastră! Prin intermediul Ninei Alexandrovna ați putea acționa; observându-l și, ca să zic așa, urmărindu-l permanent pe Excelența Sa, în sânul propriei familii. Eu, din păcate, nu o cunosc... pe deasupra, și Nikolai Ardalionovici, care vă divinizează, ca să zic așa, din toate străfundurile sufletului lui tânăr, ar putea fi, cred eu, de ajutor... N-nu... Să n-o amestecăm pe Nina Alexandrovna în această tărășenie... Doamne ferește! Nici pe Kolea... De altfel, poate că încă nu te înțeleg, Lebedev. Păi nici nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
considerate ca atare. Nu se pot amesteca” - conchide domnia sa. Cu atât mai mult noi și generațiile care vin avem obligația morală să-l cinstim și să-l venerăm, să ni-l asumăm ca o valoare științifică și morală izvorâtă din străfundurile acestui neam pe care l-a cinstit și Înălțat prin mijloacele științei și credinței sale. Am Încheia scurta noastră evocare prin ceea ce marele nostru chirurg și om de știință Victor Gomoiu, președintele Societății Internaționale de Istoria Medicinii, spunea În Universul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Paulescu le critica În perioada interbelică prin celebra sa formulare a omului modern „mândru, pretențios și stupid”. Și totuși, În plină globalizare, În plină destructurare a identității culturale pe care le trăim astăzi, se ridică o voce care găsește În străfundurile sufletului românesc miracolul frumuseții pe care ni-l prezintă Într-o carte monumentală Întitulată „Despre omul frumos”. Este vorba de maestrul Dan Puric, o adevărată conștiință națională, spirituală și culturală, care creionează cu măiestrie chipul omului frumos din proximitatea noastră
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
își pierde individualitatea, eurile interferează până la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
locuiesc În regat, neamuri diferite, e drept, dar unite deja prin roadele fericirii generale și prin aceeași dragoste de patrie, să aibă toți un singur gând, o singură străduință pentru binele general. Fericiți oameni! fericite state! dacă, Îmblânzindu-se până În străfunduri demența intoleranței religionare și cetățenești, oameni care locuiesc În aceeași patrie, se conduc după aceleași legi, ar fi animați de același suflu de concordie și de aceeași dorință de salvare generală; prin aceasta s-ar face ca și statul să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ale conștiinței, cap.III . Libertatea este considerată ca „ un dat imediat al conștiinței “, ca facultatea inerentă a omului de a se raporta sintetic și spontan la actele pe care le îndeplinește, dând curs pulsațiilor și impulsurilor emoționale care „ țâșnesc “ din „ străfundurile eului “. Pentru că definirea este un act exercitat de inteligența cunoscătoare, iar libertatea este proprie actelor care ne socotesc suveran constrângerile inteligenței, o definire a libertății devine principial imposibilă pentru cei ce o reduc la „ raportul spontan al eului concret cu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
mântuiți 68. Chipul Domnului deși inspiră omului teamă din cauza păcatului său, totuși el este motivul celei mai mari fericiri: Domnul vorbea cu Moise față în față, cum un om vorbește cu altul 69. Moise se ruga neîncetat lui Dumnezeu; din străfundul ființei sale, spunea: arată‑mi gloria ta. Cu privire la această sete nestinsă a lui Moise, sfântului Grigore din Nissa se întreba: cum, omul, căru‑ ia prin atâtea teofanii Dumnezeu i s‑a făcut atât de clar vizibil, cere de la Domnul să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pe baza cărora a fost construit Corbul. Pentru a-și apăra vanitatea împotriva unor eventuale acuzații că povestirile lui de groaza ar fi imitații literare, Poe a afirmat că ororile descrise în acestea proveneau nu din literatura germană, ci din străfundurile sufletului ; n-a vrut să recunoască însă că ar fi fost luate din propriul lui suflet, și de aceea a pretins că ar fi un expert literar, meșter în manipularea sufletelor altora. La Poe este extraordinar de categorică demarcația între
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
au o finalitate europeană, sunt destinate informării Europei, scoaterii noastre din obscuritate și uitare. Încercările de istorie, gramatică și lexicologie românească ale lui Ion Budai Deleanu sunt consacrate acestei limbi puțin cunoscute până acum în Europa, îndepărtată și ascunsă în străfundul Europei; la fel purcederea românilor și începutul și alcătuirea limbii românești, puțin până acum cunoscute la ceilalți europeni. petru Maior recomandă adoptarea ortografiei italiene fiindcă este cunoscută în întreaga Europă. Astfel de exemple sunt numeroase. Amintim doar câteva texte foarte
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
amintirile, în timp ce coboram în sat și revedeam locurile. Sătenii ne dădeau, ca dintotdeauna, „bună ziua!”, chiar dacă nu aveau habar cine suntem. Le răspundeam, și, cum cunoaștem regula satelor, dădeam noi binețe, înainte de a o face ei. Cine i-a învățat? Din străfund de vreme, un strat moral al bunei cuviințe... Am fost așteptați cu o căldură specială, așa am simțit-o noi, de primarul satului Victor Popa, de domnu’ profesor Bucureșteanu, de familia Grigorescu, de vechile cunoștințe, adunate la noul Cămin cultural
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Spuneam că lumea e absurdă, dar mă grăbeam. Tot ceea ce se poate spune este că lumea nu-i în ea însăși rațională. Absurda însă este confruntarea între acest irațional și această nemărginită dorință de claritate a cărei chemare răsună în străfundurile omului! Absurdul ține atât de om, cât și de lume. Pentru moment, el este singura lor legătură. Îi înlănțuie unul de celălalt cum numai ura o poate face. E singurul lucru pe care-l pot desluși limpede în acest univers
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vorba aici de o problemă de aritmetică, de mai mult sau de mai puțin. Cuceritorii pot cel mai mult. Dar nu pot mai mult decât omul însuși, când vrea. De aceea, ei nu părăsesc niciodată creuzetul uman, cufundându-se în străfundurile cele mai fierbinți ale revoluțiilor. Ei află aici creatura mutilată, dar întâlnesc și singurele valori pe care le iubesc și le admiră: omul și tăcerea lui. E sărăcia și totodată bogăția lor. Pentru ei nu există decât un singur lux
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
start, care nu are interese proprii, afaceri private, sentimente, legături personale, proprietăți, nu are nici măcar nume. în el, totul este absorbit de un singur interes care le exclude pe toate celelalte, de un singur gând, de o pasiune: revoluția. în străfundurile ființei sale, nu numai în cuvinte, ci și în acte, a rupt orice legătură cu ordinea publică și cu întreaga lume civilizată, cu toate legile, conveniențele, convențiile sociale și regulile morale ale acestei lumi. Revoluționarul îi este un dușman de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
separă de ceilalți muncitori. Ei alcătuiesc o parte a elitei, alături de grupul responsabililor de partid, în număr din ce în ce mai mare. Pe aceste baze, apare o nouă societate. La vârful ei se găsește elita birocrației*, nomenclatura, secondată de diverse elite profesionale; în străfundul societății se întinde masa exclușilor, compusă din „oameni ai trecutului” și alți „indivizi periculoși social”, surghiuniți în imensul Gulag*, iar mai târziu, plasați sub controlul permanent al poliției politice*. între cele două, o vastă masă înglobează salariații din industrie și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezvoltat la maximum dorința de dominație totală prin intermediul monopolurilor sale politice, economice și culturale și prin teroare - la un totalitarism de mică intensitate, în care această dorință este atenuată. După cum subliniază Claude Lefort, nu e zdruncinată serios „matricea simbolică” din străfundul comunismului sovietic, care cere ca societatea să fie în continuare concepută după modelul fantasmatic al unui corp unic, omogen, transparent pentru el însuși, și ca, în aceeași mișcare, să fie negată orice legitimitate expresiilor politice sau culturale de autonomie, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o filogeneză imaginară a umanității și face din sacrificiu, văzut ca ucidere a victimelor, un mecanism fondator al ordinii sociale. În opinia lui, omul este o ființă a dorinței, dorință al cărei obiect este desemnat Întotdeauna de un terț. În străfundurile naturii umane este Înscrisă această dorință mimetică, Înțeleasă ca o forță de imitare care ne Împinge să ne dorim ceea ce alții Își doresc deja. De unde o violență originară pentru Însușirea a ceea ce este rar și a celuilalt În ființa și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]