1,772 matches
-
lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul este, în camera străjuită de nămeți, un prizonier bucuros. Frica de elemente - sentiment dominant în poemele bacoviene - este înlocuită aici cu o scurtă stare de tihnă și desfătare: „Și vino și tu mai aproape; / Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă... zăpada ne-ngroape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a fi un strămoș al fotbalului actual. Practicat în secolul al XV lea în Japonia, sub împărații Tenrei și Engi, cerea, după cum atestă documentele epigrafice, ca loc de desfășurare: „un pătrat cu latura de 14 metri care trebuia să fie străjuit la nord-vest de un brad, la sud-est de o pajiște, la nordest de un cireș, iar la sud-vest de o apă.”. Mingea, umplută cu nisip sau păr de cal, avea 22 de centimetri diametru. Jocul consta dintr-o ceremonioasă trecere
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
cunoscute multiplele jocuri ale schimbului, facilitate de aceeași mare. Europa nu poate fi ruptă de Mediterana, chiar și atunci când vorbim de centrul, de răsăritul ori de nordul ei; marea fiind creatoare de personaje, ne trimite la istoria orașelor care o străjuiesc, la Valencia, Marsilia, Genova, Veneția, Ragusa, la golfurile și strâmtorile ei, adevărate punți de legătură între teritorii, la insulele Sardinia, Corsica, Sicilia, Corfu, Creta, Baleare și multe altele, fiecare separat și toate la un loc însemnând viață, o lume în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dintre cele mai strălucitoare privind drumul parcurs de comunitățile ei în perioada de trecere spre noul timp istoric. Civilizația sa medievalo-modernă poate fi deslușită apropiindu-ne de regiunile Croației, Sloveniei, Ungariei, Banatului, Transilvaniei, nu mai puțin de orașele porturi ce străjuiesc Marea Adriatică, acolo unde Ragusa era un centru privilegiat, făcând legătura între Islam și Creștinătate. Totul concură la originalitatea acestei „zone” de graniță: Catolicismul său este o religie de luptă, confruntată cu lumea ortodoxă care amenință din înălțimea munților și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Adolf Armbruster, „Opera culturală a lui Samuel von Brukenthal”, p. 670. Cetatea Alba Iulia, refăcută de Carol al VI-lea, este o construcție arhitecturală în tipologia acelora ridicate de Habsburgi pe întreg cuprinsul Europei Est-Centrale: ziduri înalte, din cărămidă roșie, străjuite de șanțuri de apărare adânci până la 4-5 metri; porți masive de lemn, având uriașe lanțuri de fier cu ajutorul cărora se închideau pe timpul nopții și care evocă acele intrări triumfale specifice cuceritorilor. Poarta principală - și nu este o întâmplare - are deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pentru jandarmi prin sacrificiul lui Dumitriu trebuie folosit. începe o fugă disperată în acest apus de soare. Citate din „Sfârșitul unei domnii sângeroase” a lui Horia Sima: „Petrașcu a luat în direcția bună, spre nord-est, unde se vedea un deal străjuit de o pădure, în timp ce eu m-am îndreptat spre sud-est apucând spre calea ferată. Văzând că nu-l urmez, Nicolae Petrașcu a făcut un efort disperat să mă ajungă din urmă și m-a târât după el... A fost o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spre noi și ne-au somat să plecăm, să ne întoarcem la gară și acasă. Ne-am răsfirat cu toții, urmăriți îndeaproape de ostași. Într-un moment de neatenție al acestora, eu am părăsit drumul și am intrat în pădurea ce străjuiește o latură a fortului. Am ascuns geamantanele într-o tufă și m-am întors înapoi printre copaci, până la marginea pădurii, fără să fiu văzută. Ceva îmi spunea că poate fi adus Căpitanul. Așadar mi-am scos pantofii și mam cățărat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu un pridvor, cu ușa spre uliță și cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare și dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul ușii, unde se spală dimineața învățătorul, iar după-amiaza, când a isprăvit treburile casei, doamna Herdelea, străjuiește o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veșnic frânghia pe care acuma atârnă niște cămăși femeiești de stambă. În umbra cămășilor, în nisipul fierbinte se scaldă câteva găini păzite de un cucoș mic cu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Moise. Acestea sunt două personaje des‑ prinse din Vechiul Testament, care simbolizează prin Rahela sau Rea viața activă, iar prin Lia, viața contemplativă. Mormântul papei Iuliu al II‑lea, din bazilica sfântul Petru este împodobit deci cu trei statui: capodopera Moise, străjuită de cele două simboluri ilustrate de Rahela și Lia. 3. Pictorul Michelangelo. Începutul, pictură în ulei pe lemn, pe pânză, pe zid - tehnica frescei Michelangelo avea să abordeze în timp tehnica picturii în ulei pe lemn, pe pânză, pe zid
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 98 Palatul Senatorilor este încadrat de palatul nou într‑o parte, și de Palatul Con‑ servatorilor, în cealaltă parte. Latura mică rămâne deschisă având doar o sca‑ ră frumoasă coaxială cu Palatul Senatorilor, străjuită la final de două grupuri statuare, care face legătura cu Piazza Aracoeli, așezată mai jos, în raport cu înălțimea la care se afla piața Capitolină. Forma pieței se pare că a fost impusă de edificii deja existente și mai ales de Palazzo
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală prin deducerea tulburării mintale a pacientului. Crima și pedeapsa străjuiesc, în acolada întregului, nu doar traseul cauzalității narative (ordinea logică a consecințelor decurgînd din trama inițială), nu doar evoluția subiectului vinovăției, ci și un supliciu interior, atașat dezbaterii morale în care personajele abia se inițiază. Ambele romane, s-o spunem
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sat, în jurul mărețului paltin. Pentru început, toți îl numeau satul La Paltin, iar mai târziu i s-a spus Păltinata, așa cum îl știm și azi”. 13. “Ochiul Huitòrii” “Pe malul stâng al Trotușului se află un teren numit Huitoarea. Este străjuit în partea de răsărit de un perete stâncos, în care este o scobitură numită Ochiul Huitòrii. I s-a zis Huitoarea, pentru că atunci când vântul bate puternic, în pâraiele din preajmă se aude un vuiet puternic, numit de cei de aici
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Ștefan cel Mare, trecea odinioară pe lângă Grota Urieșilor. Acolo, pe o movilă înaltă, într-un loc anume, o fost tare demult un beci cu porți mari, care se zice că era ferecat să rămână închis pe veci. Acel loc era străjuit de doi fagi urieși, cum nu se mai văzuseră până atunci. Pe aceștia mână de om nu i-a putut doborî la pământ niciodată. Se vede că și ei erau ferecați! Acele porți, spune povestea, erau cu o lacată, și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
I încă nu avem niciun mormânt descoperit. Având în vedere că nici pentru Noua II nu avem doar un singur punct în care s-au descoperit cele 17 morminte, considerăm că este posibil ca pe marea suprafață a terenului care străjuiește, de pe înalta terasă a Siretului, mai multe așezări din această epocă, să se afle grupuri de morminte, poate identice ca rit, care să corespundă tuturor etapelor sau culturilor epocii bronzului. Să nu uităm că la 1 km. nord de așezarea
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-a mai rămas românilor. Dar acum, spre seară, în Biserica Albă străjuiește doar o candelă aprinsă. Dincolo, în colțul ei de lângă Palat, Biserica Crețulescu este și ea scufundată în tăcere. Mi-e drag acest lăcaș de o grație fragilă. Cu ani în urmă am trăit emoția (din fericire trecătoare) a unei amenințări
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mutată astfel încât blocurile de la colțul nou, al Căii Moșilor cu Bulevardul Republicii, să o ascundă bine privirilor. Soarele apusese când urcam dealul Patriarhiei. De sus se putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru civic. În lumina care mai străjuia peste oraș se întrezărea colina golașă de pe care au fost rase zidurile de bătrână mânăstire ale Arhivelor Statului. Bucureștiul comunismului și-a îngropat adânc vechile clopotnițe. Unde e Biserica Antim? Dar turlele care se înălțau spre miazăzi ale mânăstirii Văcărești
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
formalismele... Sigur, cum doriți. Dar mă bucur enorm că... Sîntem prieteni vechi, domnule avocat, între noi s-a topit gheața de mult. Da, sigur, dar tot simt nevoia să... cum să spun? Schimb discuția spre enigmatica și bătrîna casă ce străjuiește o bucățică din strada Sărăriei. Am îngrijit bătrîna și mi-a lăsat-o mie. Trebuie s-o refac, dar nu mă îndur. Ca să nu-i stric șarmul... Deschide ușa de la intrare. Scîrțîie, așa cum îi stă bine unei uși vechi. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă bucur că respect legea chiar și pe aici. În jurămîntul meu am spus că voi respecta legea, n-am specificat și țara în care o voi face. Autostrada mîngîie marea cît este ea de mare, iar în stînga este străjuită de dealuri cu vile cochete, cu răni provocate de incendii, cu oleandri care au toate culorile și nuanțele mînuite de pictori mai trăsniți. Te miri cum de un popor de zece milioane de locuitori, din care jumătate locuiesc în Atena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capitanes Generales". Construit în perioada 1776-1791, este considerat cel mai important edificiu colonial din Havana, fiind, pentru 176 de ani, centrul administrativ al Havanei, astăzi adăpostind "Museo de la Ciudad" Muzeul orașului. În Patioul edificiului, înconjurat de o vegetație luxuriantă și străjuit de doi palmieri imperiali, se află o statuie a Amiralului, datată 1862. Unul din principalele puncte de interes ale Havanei este "Cimitirul Columb", care atrage anual circa 200.000 de vizitatori. Inaugurat oficial la 30 octombrie 1871, a fost declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
las dos juramos: Patria o muerte. Venceremos! "Cuba este marea noastră patrie, România patria de adopcion și pentru amândouă jurăm: Patria sau moartea. Vom învinge! Liniștiți în toate privințele și aflați și în paza "poetului nepereche" Mihai Eminescu, care ne străjuia de pe soclul din fața Ambasadei, ne-am văzut de ale noastre sub cerul de obicei blând și senin al frumoasei Havana. După plina de adevăr zicala franceză "savoir c'est prevoir", am început totuși să mă documentez asupra uraganelor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră pe la casele lor, ei, la propunerea lui Stelian, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în prezența unei mari mulțimi de rude și de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormântării. După douăzeci și șase de ani, în același loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început și de sfârșit ale vieții. Iar Alicei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]