7,161 matches
-
INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii. Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere aminte, strângând boabele de lacrimi ale ... Citește mai mult Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii.Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă ... Citește mai mult Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici) Referință Bibliografică: TEMPI PASSATI / Vavila Popovici : Confluențe Literare
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
este urmarea, firească, a lipsei de competiție: religiile au existat și s-au întărit, totdeauna, prin amenințarea uneia de către alta. Pentru a da și mai multă culoare spectacolului, Magistratul a apelat și la pitici: sunt peste o sută în Stațiune; strămoșii lor s-au stabilit aici cu două secole în urmă. Există Trupa de călăreți pe lupi albi „Ariel” și Barul „Liliput”, Cafeneaua „Gnomilor” și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea, deocamdată, se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
altul, dintr-o urbe în alta, tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a ucis pe unchiul Abel. Sunt agresat, pândit! Aseară, când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili, existau peisaje superbe și curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care nu ar fi fost în stare nici cea mai experimentată călăuză a beduinilor. Avionete ușoare străbăteau într-o oră distanța pe care el ar fi străbătut-o într-o săptămână, și tot ce învățase din experiența de generații a strămoșilor săi încăpea în patru pagini ale oricăreia din miile de cărți aflate la îndemâna oricărui tânăr european. La târgul din Al-Raia cumpăra din când în când cărți vechi pe care le citea și recitea cu nesaț; și cu cât citea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sărac și condamnat să dispară asemenea uneia din acele specii amenințate ce pier zilnic din cauza civilizației, dar poți fi sigur că în ziua în care vom dispărea din acest deșert o vom face respectându-ne pe noi înșine și legile strămoșilor noștri. Din ce-mi spui înțeleg că nu pot conta pe ajutorul tău. — Ai înțeles bine. Îmi pare rău, deoarece, după cum îți dai seama, rezolvarea acestui dezagreabil incident va fi destul de complicată. — Și se va complica, preciză interlocutorul său, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a sosit momentul să învățăm de la ei. Nu-mi place lumea aceea - murmură anevoie Gacel. — Nici mie... - recunoscu fratele său. Dar este clar că lumea în care ne-a venit rândul să trăim n-are nici o legătură cu cea a strămoșilor noștri, care rătăceau la voia întâmplării, păstorind și luptând, dar liberi și independenți ca niște stăpâni incontestabili ai deșertului. Noi suntem obligați să ne ascundem într-un ungher mizerabil - și nici măcar aici nu suntem lăsați să trăim în pace. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din ele se transmit din gură-n gură. Mama știe multe, dar tu nu prea ești atent la ce spune. Ți-ar fi de folos dacă le-ai asculta și ai încerca să pătrunzi tâlcul lor ascuns, pentru că generații de strămoși de-ai noștri s-au străduit să ni le transmită, lăsându-ne astfel drept moștenire ceea ce este cu adevărat important când suntem obligați să trăim în deșert: experiența care ne ajută să nu ne lăsăm doborâți de soare, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl repezi răspicat doamna Palade, soția directorului, în clipa când bietul Moș Crăciun veni să-și ridice banii. Vino poimâine. - Bine, dar... - Te-ai mai înnegrit la față, remarcă deodată femeia. Și nasul, parcă... nu mi-ai spus, ai avut strămoși turci? Abdulah se sperie. Înseamnă că se vedea? Fiindu-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le cereau ajutorul, invocându-le sau divinizându-le, neînțelegând că ajutorul era de fapt înăuntrul lor. Acolo trebuiau să caute. Gagii, atât prin înspăimântătoarele personalități pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fără asemănare a morții. Aș fi vrut să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând născut, iar făptura mea pregătită să intre în abatorul vieții să încremenească pe veci în camera de așteptare a celor ce urmează să vină pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au făcut pe bunicul meu să maghiarizeze numele fiului, Încă minor. Foarte multe detalii din cronica de familie rămîn Însă nelămurite: În 1944, tatăl meu, precum și celelalte rude vor fi trimiși la Auschwitz, de unde nu s-au mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș aminti un erou legendar muntenegrean, care s-a alfabetizat la vîrsta de cincizeci de ani, adăugînd gloriei sale războinice și pe cea a condeiului, dar și pe „amazoana“ ce a retezat capul unui tiran otoman, din răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce-a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și-atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]