1,359 matches
-
Auta luă cu grijă o astfel de foaie, temîndu-se să n-o rupă, însă foaia nu se rupse, nici măcar nu se îndoi între degete. O ridică și privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nălucă. Bătrânul nu mai vru apă; înțelese că pentru a bea trebuia să-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr mai bogat luă o țeavă străvezie deschisă la un capăt și o umplu cu apă, apoi apăsă un sâmbure din podea și se așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și văzu cum luntrea își încetinește mersul și se oprește apoi, atârnată în văzduh. Vru să strige "Cădem!", dar nu apucă: în aceeași clipă, vâjâind ușor, partea din față a acoperișului lunecă undeva în lături și prin al doilea acoperiș, străveziu de tot, soarele umplu încăperea luntrii. Auta rămase înlemnit. Se uită prin fereastra din podea și, văzând că luntrea nu cade, se mai liniști, totuși încă înspăimîntat că luntrea poate sta în văzduh fără să cadă, fără să zboare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar trebuie să zburăm spre miazănoapte. - Mult? întrebă cârmaciul. - Cu iuțeala voastră nu mai știu în cât timp... Cred că e mai bine să zburăm jos, ca să pot vedea. Luntrea porni lin și coti. Carapacea acoperișului înveli iarăși dedesubtul ei străveziu. Luntrea cobora, și deodată Auta strigă: - Acolo! și arătă cu mâna jos, spre fereastra din podea. Văzuseră fumul însă și străinii. Zburară deasupra unui umăr de munte, căutând loc să se așeze. Când le vorbise de Muntele de Foc, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă, văzură cum tăiau zeii, în marginea lanului unde era pădurea, copaci uriași numai cu o limbă de văpaie străvezie, mulți erau gata să-și piardă cunoștința. Din pădure se aduseră ierburi lungi din care localnicii își făceau poduri peste ape; din ele, măgărarii împletiră frânghii cât piciorul elefantului. După o zi și o noapte de muncă, totul era gata
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă duc. Dacă mă prinde, mă bate. De ce să fiu bătut pentru o sclavă neagră!... Sohmet este prieten cu fratele meu. Atunci Nefert își scoase din deget un inel de aur, împletit ca un șarpe, cu ochi de mărgele verzi străvezii, și i-l întinse rostind gingaș: - Nici dacă-ți dau inelul nu te duci? Ochii băiatului străluciră de lăcomie și uimire. Mâna lui se întinse spre inel, dar Mai-Baka îi dădu peste mână, răstindu-se: - Întâi s-o aduci! Băiatul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țâșni în aer, cei doi străini împreună cu Nefert și cu Auta își priviră cu grijă tovarășii de călătorie. Ntombi își dădu seama cea dintâi că se ridică în aer și când văzu pământul depărtîndu-se dedesubt și vârfurile copacilor sub podeaua străvezie a luntrei, țipă îngrozită, cerând zeilor să aibă milă de ea. Capul acum i se clătina, deși luntrea zbura mai lin decât fulgul în văzduhul nemișcat de vânt. Apoi capul i se lasă într-o parte; și femeia neagră care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
muritori n-au mai fost în cerul zeilor, înainte de moarte? Iată, trupul meu e nevătămat și gura mea laudă pe zei. Sunt mândru că zeii m-au ales tovarăș de drum! Cârmaciul ridicase acum luntrea foarte sus și acoperise podeaua străvezie cu carapacea ei. Zborul era așa de lin, ca și când stăteau în nemișcare. Ascultând cuvintele lui Mai-Baka, Mehituasehet nu mai leșină. - Cum să încuviințez, zise ea, ca eu să mă tem mai rău decât niște robi negri? Tu ești un vrăjitor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-o cobori mai jos. După un răstimp, pământul se putea zări ușor. Cârmaciul trase de un mâner și carapacea se dădu în lături de sub podeaua străvezie. Uitîndu-se în jos și zărind oglinda unei ape largi, Mai-Baka arătă cu mâna într-acolo, îngăimînd: - Ce se vede jos? - Marea Dulce și obârșia râului Hapi, îi răspunse Auta. Ntombi privi din clipa aceea numai în ochii lui Mai-Baka; iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimeni. Oamenii mergeau cu facle aprinse și s-ar fi zărit. Luntrea se urcă din nou sus în văzduh și zbură spre cele două cetăți. La jumătatea drumului se roti în cer și se întoarse. Toate ferestrele luntrei și podeaua străvezie erau acum acoperite de carapacea ei. Uh făcu lumină în luntre. Celălalt străin așeză pe genunchi o cutie cu un ac rotitor în ea. Cutia era legată de peretele luntrei cu un fir subțire, ca o frânghiuță. Străinul mișcă acul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oricât de sus era, lucru care nu i se întîmplase nici pe vânturile cele mai tari. Străinul puse cutia deoparte, și începu să numere, lovind cu degetul în marginea scaunului său. Apoi îi spuse lui Uh să desfacă de pe podeaua străvezie carapacea și să coboare în fața porților orășelului Țoar. Zburând încă spre Țoar, Auta văzu în partea unde știa că au fost cele două cetăți o ciupercă uriașă de fum negru și cerul brăzdat de dungi încrucișate de lumină albă, ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că în asemenea contexte este de așteptat să nu se spună adevărul referitor la identitatea fiecăruia, încît nimeni nu este de fapt păcălit; orice intenție de a induce în eroare, în cazul în care există, este în mod sigur foarte străvezie. O altă problemă apare atunci cînd comunitatea nu este omogenă sau cînd vin în vizită turiști străini. Dacă nu există aceeași percepție a sincerității sau minciunii, vor apărea acuzații de rea intenție și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pădurile și râurile, furtunile și vijeliile, glasul profund, plin de gândire și de sentiment al naturii din țara ta, glas care se exprimă atât de limpede în cântecele naționale, în melodiile populare, prin versurile poeților naționali. Dar în adâncurile luminoase, străvezii ale limbii populare se oglindește nu numai natura țării, ci și toată istoria vieții spirituale a poporului. Generațiile poporului se succed, însă rezultatele vieții fiecărei generații rămân în limbă ca moștenire pentru urmași. Limba este legătura cea mai vie, cea
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru, când am gustat și eu un singur picioruț, de la un camarad italian. Avea o carne străvezie ca gelatina și mi a fost greață trei zile; încolo, era bună.“ Scoicile se mai mâncau și de nevoie, în perioadele de foamete: chiar relativ recent, adică în primăvara anului 1947, populația comunei Mălușteni din județul Covurlui a supraviețuit numai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența explică cel mai bine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu le folosesc după moarte?94 La fel, prezența cheilor de interpretare în textul propriu-zis, departe de a constitui un "ajutor", echivalează, de fapt, cu o deposedare a receptorului de plăcerea decodării și atrage impresia ca parabola propusă este destul de străvezie. Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-și vânt în ea de pe o trambulină construită expres și coborându-se apoi în mâini, cu o iuțeală vertiginoasă, pe o scară mobilă de lemn, la capătul căreia își rezuma rezultatul observărilor sale în afară."81 Deși nu atât de străvezie, ca în relația extraconjugală a lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personal. Moore și Gibbons (desenatorul) nu mai au încredere în super-eroi, pentru că eroul este cineva plasat deasupra umanității, iar credința în eroi creează oameni care confundă interesele societății cu propriile lor viziuni politice. A avea încredere în Watchmen ("Gardieni" trimitere străvezie la exponenții "Noii Drepte" anglo-saxone în deceniul al nouălea, Reagan și Thatcher), echivalează cu declinarea responsabilității asupra propriei vieți, deoarece acești lideri pot distruge lumea în efortul de păstrare a ei. Bradford Wright, op. cit., p. 275. Tehnicile postmoderne întrebuințate la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aș putea eu arăta cuiva care are doar câteva zile la dispoziție pentru a "cunoaște" Bucureștiul? Cum să-i explic că Bucureștiul înseamnă și felul cum tremură, vara, lumina pe tabla încinsă de căldură a acoperișurilor? Sau o ploaie devenind străvezie în Piața Universității? Există orașele în care trăim și cele care ne găzduiesc temporar. Pe acestea le vom vedea aproape totdeauna din stradă. De partea cealaltă, nu există de obicei decât coridoarele impersonale ale hotelurilor. Mă uit la autobuzele care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii, unele verzui, altele crem, dar cele mai multe de cenușă grea și transparentă, în marele hol rece. M-am dus la closet și am privit ca în transă șuvoiul subțire de urină galbenă, care difuza lent în bazinetul de porțelan. în aerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
diforme, ir axe fără gramatică... Iar acum, dimineața, cu mintea ceva mai limpede, încerc să pătrund iarăși în sfera aceea, în chistul acela hidatic numit Budila, încerc să mă apropii iarăși de himeră, de insuportabil, cum se apropie o insectă străvezie de coaja becului fierbinte și orbitor. Discoteca din seara zilei a doua se confundă în amintirea mea cu toate cele care au urmat, dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]