26,711 matches
-
am ancorat-o pe de o parte la plasa existentă, iar inferior la ligamentul Cooper, bilateral;în 8 cazuri (1,89%) am amplasat proteza properitoneal, retrofascial și am ancorat-o la mușchii drepți abdominali. Am amplasat tuburile de dren sub stratul de grăsime. Nu am avut complicații intra sau postoperatorii. în 6 cazuri (1,42%) am amplasat proteza intraperitoneal, pe cale laparoscopică. Avantajul major al procedeului laparoscopic a constat în lipsa oricăror complicații postoperatorii imediate (hematoame, seroame) și la distanță (infecții, recidivă). Recuperarea
Revista Medicală Română by Iustina Gabriela Pusel () [Corola-journal/Journalistic/92276_a_92771]
-
encefalopatie și, foarte rar, cerebelită acută. Prezentăm cazul unei paciente diagnosticate cu cerebelită bilaterală asociată cu gastroenterită cu rotavirus. Rotavirusul face parte din familia Reoviridae, un virus non-anvelopă, ARN dublu-catenar, cu materialul genomic inclus într-o capsidă triplu-stratifi cată, fiecare strat conținând proteine diferite, importante în antigenitate și infecțiozitate. Infecția cu rotavirus este principala cauză de gastroenterită acută la sugari și copiii mici și se estimează că provoacă peste 146.000 de internări pe an la copiii mai mici de 5
Revista Medicală Română by Luminiţa Marin () [Corola-journal/Journalistic/92284_a_92779]
-
bag supozitorul. L-am luat din mîna asistentei și... - domnișoara Florychka se opri anume, pentru a crea cîteva momente suplimentare de suspans. — Și? Întrebă Smith fără nici o curiozitate, perspectiva de a se culca cu secretara colonelului părîndu-i-se din ce În ce mai Îndepărtată. — Sub stratul de unguent era ascuns un microfon! Cred că era un microfon, se corectă ea. — De ce crezi asta? — Fiindcă era ceva tare. — Poate era o grenadă. Nu ai verificat? — N-am avut timp. Am luat celălalt supozitor, de la infirmieră, și i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pretutindeni. De aceea, merită cu prisosință toate felicitările, spuse. Nu termină bine de vorbit, că secretara, trăgîndu-i cu Îndemînare pantalonii În jos, Îi dezveli fundul imens și depărtă, atît cît se putea, cele două fese moi, Împovărate de prea multe straturi adipoase. — Vă rog, vă rog, scepticismul dumneavoastră nu e justificat! protestă Împăratul. — Dacă nu sunt indiscret, persoanele care au fost În Rai s-au Întors cu vreun mesaj de acolo? Abia acum Împăratul oftă, Într-un mod care-i trăda
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe jos. După Încă o oră de mers, părăsiră cărarea și Începură să urce o coastă abruptă, printre copaci. Înaintau anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care a dat peste toți cei care de-a lungul istoriei au devenit celebri peste noapte, își dă seama, blestemul lor. Era o o prostie să dea înapoi tocmai acum, hîrrrșșșt, hîrrrșșșt, în sfîrșit obrazul îi este complet curățat de stratul de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în cutia de plastic, șă-și răsfețe epiderma cu apa de colonie parfumată. — Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un motiv să te refuze, nu spuneai că nu-l mai interesează nimic? Cu atît mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tutun este atît de Înghețată Încît pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și nu-mi place asta. Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să se scurgă spre organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
am mai ținut În mână o asemenea carte. Doamne, chiar În ziua de Crăciun! -Credeam că o să găsim În pachet fripturi de porcușori omorâți În somn, cozonac umplut cu migdale și câteva bancnote mototolite. Antoniu se ridică cu greu din cauza straturilor de haine cu care e Îmbrăcat, de pe unul din scaunele din șandrama, carcasa unui fost televizor și pune cartea pe locul unde doarme, cu mare grijă. Frigul intră În maghernița mizeră prin zecile de crăpături, făcând din interiorul ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de rugină, dar locuitorii s-au obișnuit cu ea. O mai fierb când au posibilitatea, o mai lasă să se limpezească, În fine, n-au Încotro și trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am spus că a dispărut. Am venit acasă și nu mai era. L-am căutat peste tot, zile În șir, am fost și la poliție, am cotrobăit prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul și ninsoarea deasă care cade În valuri, de mai bine de două ore. Stratul de zăpadă În care picioarele se afundă până mai sus de glezne, Îi Îngreunează respirația și mersul. De o săptămână n-a mai ieșit din bârlog, și-a gospodărit proviziile cum s-a priceput și a tremurat de frig sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se pare și măsurători, dar nimeni nu poate spune cu precizie când se va Întâmpla evacuarea. Antoniu a trecut de calea ferată și acum se Îndreaptă spre linia de centură pe care două buldozere uriașe Încearcă să o curețe de stratul gros de zăpadă. Ajunge În stația de autobuz și, În așteptarea mașinii care-l va duce În locul de cerșit se adăpostește sub copertina minusculă care-l apără de ninsoare. Însfârșit, după aproximativ un sfert de oră, autobuzul sosește În stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de autori cu litera A din bibliotecă: Aristotel, Ariosto, Alain, Asimov, Sf. Augustin, Agârbiceanu, Alecsandri, a văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o inocentă și trăiește, sunt aproape convins, în apartamentul ei cam misterios din Chelsea, unde nu mă invită decât rareori, într-o permanentă aventură amoroasă. La Oxford ningea tare și probabil că ningea de ceva vreme căci se așternuse un strat destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat că se îmbrăcase în întregime în negru, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Îmi pare atât de rău, Martin! — Și mie, am spus. Îmi place pălăriuța ta, Rosemary. E nouă? — Dragul meu Martin, nu juca teatru cu mine, zise Rosemary. Mergeam cu mașina pe strada St. Giles. Zăpada cădea constant din cerul roșiatic. Stratul alb accentua negrul auster al platanilor golași și făcea ca fațadele galbene înalte ale caselor din epoca georgiană să capete străluciri de teracotă. — Aproape că nu-mi vine să cred, spuse Rosemary. Să vă despărțiți voi, tu și Antonia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că o voi uimi și o voi răplăti iubind-o și mai mult. Dumnezeu mi-e martor că o merita din plin. M-am ridicat și am început să adun felicitările de Crăciun de pe pian. Pianul era acoperit cu un strat gros de praf. Evacuarea începuse. — Mi se pare atât de ciudat și de emoționant să mă aflu aici! spuse Georgie. Începuse să se plimbe din nou prin salon. Nici nu pot să spun cum este. Parcă retrospectiv aș intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
partea cealaltă, dar îi vedeam picăturile de apă formate pe părul scurt și negru care arăta ca o bonetă ponosită împodobită cu pietre prețioase. Gheața de pe pavaj era acum mai groasă și mai dură iar picioarele noastre nu mai spărgeau stratul cristalin. În cele din urmă, ușor și fără efort, am început să patinăm. Mâna ei era acum mai caldă și am început să ne mișcăm, mai întâi încet, apoi mai repede, pe întinderea de gheață nesfârșită, care părea gălbuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fii doctor. Gândiți-vă numai la Hauptstein. Chiar dacă nu are diplomă de medic, oamenii cred În teoriile lui despre posibilitatea de dezvoltare. De parcă ar trebui să manifestăm un respect științific față de cineva care pretinde că fustele și caftanele aparțin straturilor inferioare ale societății. În loc să clarifice punctul său de vedere, Karp Își scoase ochelarii și se aplecă Înainte, cu degetele apăsându-și pleoapele. Cum aveți de gând să rezolvați treaba cu poliția? Poliția? Ei erau cei dornici să vorbească cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]