10,586 matches
-
de nenumărate înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu stăpâni să nu strecoare o ironie nevinovată: - Nu e prea devreme? N-ai împlinit nici 28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
comune : terase, acoperișuri de bloc pentru montarea de antene de către firme puternice; contracte pentru internet, prin cablu și TV, panouri publicitare și altele. În asemenea situații pot apărea numeroase conflicte între asociație și firmele respective care, așa cum s-a spus, strecoară unele clauze abuzive, dar și între asociații și proprietari, care, în principal pot avea ca obiect încheierea acestor contracte fără aprobarea adunării generale; nemulțumirile unor proprietari apropiați de locul de amplasare a instalațiilor de antene, reclamând influența negativă asupra membrilor
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Împingeam cu toată forța și nu mă uitam înapoi. Voi începe o altă viață în alt oraș, nu eram singurul handicapat din lume, puteam inventa o adevărată poveste despre un presupus accident în care îmi pierdusem membrele, eventual aș fi strecurat și o undă de eroism, căci în urma accidentului aș fi salvat pe cineva de la moarte sigură. Îmi plăcea acest gând și credeam în el, dar nu-mi puteam pierde și mâna dreaptă, chiar și așa, cu două degete rămase. Doar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putea să viseze, iar bunica nu o să plece de lângă el, izul naftalinei o ținea acolo, așa că își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima Kristinei, așa cum bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă locul inimii calde să pulseze. Nimeni nu mai mângâiase inima cuiva astfel și el era mândru de asta. Kristina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se succedau spre periferia orașului. Când mă ajută să cobor mâna lui Mircea tremură, poate din cauza coloanei mele mult prea aplecate. Cine știe cu ce ochi mă vor privi când vor ieși singuri pe poartă, când mâna Andreei se va strecura în mâna lui Mircea, iar el o va strânge cu putere și nu-i va mai da drumul niciodată. Sau poate că nici nu vor întoarce capul, din cauza senzației de vomă și a lacrimilor oprite undeva dincolo de epiglotă. Rămasă în spatele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ușile autobuzului închise și nasul meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere că fata o să-și strecoare mâna în buzunarul paltonului negru, el o să-i ducă ghiozdanul până la primul bistrou unde vor sta la o masă și vor mânca toate merele. Bătrânul proaspăt bărbierit socotea că se vor despărți la primul colț, dacă nu în seara asta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai bine să n-o faci. Discută mai întâi cu tata, vezi ce părere are și el. L-ai supăra foarte tare pe Alex. - Nu mai pot eu de supărarea lui! Și așa, nu vezi, în afară de câteva cuvinte în care strecoară ca printr-o sită făcută dintr-o plasă de sârmă ghimpată cuvântul mamă, altceva nu discutăm!? - Mamă, tu nu ai reușit încă să-l lipești pe Alex de sufletul tău. E un om bun! E totuși bărbatul meu, e ca și cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre Pitești. Tot drumul până la destinație, vorbiră despre unele probleme curente ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce se îndepărtează, se tot îndepărtează, până ce, din direcția lor, mai vine o slabă adiere, de zgomot. Apoi, lin, încă mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Licurica. Precupeața îi alese o pungă. Plăti.Se duse acasă. Încercă fiecare fruct. Bună marfă! După încheierea degustării, aproape că nu-și mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut trăi altceva decât o viață otrăvită. Ea venise acum, aici, în camera mea, dăruindu-mi corpul și umbra Sa. Sufletul Ei fragil și trecător, fără legătură cu lumea terestră, se strecurase afară din negrele și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmbunătățit, m-am hotărât să plec aiurea, ca un câine lepros, care știe că trebuie să scape, sau ca păsările care se ascund în momentul morții. Trezit dis-de-dimineață, m-am îmbrăcat, am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de propria mizerie: am rătăcit de-a lungul străzilor, fără țintă, nici nu știam măcar încotro să mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
camera mea, am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că vreo zece-cincisprezece derutați au spus și despre mine acest lucru. Acum văd că e de bine...Ce bine! S-a vorbit mult despre tandemul Romulus & Remus. Dar Titus Livius , zice o cercetătoare cu nume maghiar, crede că s-a strecurat, În marea istorie, o mică greșeală : gemenii au fost crescuți de o femeie de moravuri ușoare, Laurentia. Romanii foloseau termenul de lupa , pentru prostituate. Ergo : lupa = femeie destrăbălată, nu lupoaică!...Nașpa’! Americanii au constatat că umorul crește puterea de concentrare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
găseau pe timpul vizionarului Ceaușescu. Ar trebui să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce-i aici, mă, azil de bătrâni sau urgență?!". O fetișcană fardată cam strident, de ai fi zis că e practicanta unei alte meserii decât aceea de asistentă medicală, se iți zăpăcită-n ușă. Întrebă candidă, în timp ce-și strecura în buzunar telefonul scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi, dragă!", face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aviz de funcționare, cu condiția ca nu cumva istoria noastră națională să fie denigrată. Aceasta nu însemna că era scutită de supervizare și de un aviz favorabil. Au fost cazuri când chiar și într-o piesă ca aceasta, s-au strecurat expresii incomode și la adresa statului de drept sau chiar lucruri aproape obscene. Ferească sfântul! Dar de ce trebuia tocmai ca eu să îndur o asemenea corvoadă inclusă, firește, în orele de muncă patriotică? Ca ce chestie să dramatizez nuvela lui Ivasiuc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că mai aud și un cuvânt ca lumea. De ce? Ei. Am zis și eu o vorbă acolo - a răspuns Hliboceanu, privind înapoi... Eu zic că îi bine să primești mai mulți gologani o dată. Dacă îi iei în fiecare zi, se strecoară printre degete ca nisipul și când ai o nevoie acolo nu prea mai găsești crăițari în fundul pungii... Cam așa-i, Mitruță. Uite și eu - om cumite cum mă socot - tot mă trezesc câte o dată că îmi mai trebuie ceva gologani
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată a mustăciosului, folosirea acestui cuvânt și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar Gioconda se păstra bățoasă precum un sfeșnic printre lumânări, ca și cum din start alesese să fie avocatul Întâmplărilor inexplicabile, pe care trebuia să le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime, dând ghionți bărbaților sau strecurându-se printre șolduri proeminente de cucoane, mai călcând un copil pe picior, mai Împingând un bătrânel, până când a avut suficientă forță să stingă hărmălaia din piață. La Început, toți am crezut că vreunul dintre noi reușise, În sfârșit, să-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]