8,296 matches
-
direcție În care poți merge este În sus. Adică, mai rău de-atât nu poate fi, nu? Mi-am tamponat ochii cu batista lui Lauren. Printre lacrimi, am reușit cumva să râd. — Nu fi obsedată de chestia asta, că o să strici totul. Lunile de miere sunt supraevaluate. Prea multă presiune. Sunt ca zilele de naștere. Se așteaptă de la tine să te trezești În fiecare dimineață entuziasmată, să te simți Îndrăgostită nebunește și plutind În al nouălea cer În fiecare clipă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aibă loc acolo În noaptea aia. —O, sigur că da! Am râs. Poate că totul era În regulă. —Și În legătură cu cealaltă problemă... Sabbia Rosa... frumos magazin... —Mi-ai luat ceva? l-am Întrebat entuziasmată. —Draga mea, n-aș putea să stric surpriza... — Îmi pare rău, iubitule. —Pentru ce? Cum de mă putusem Îndoi de Hunter? Să meargă așa la Sabbia Rosa, după doar o aluzie strecurată Într-un email, era comportamentul unui soț exemplar. Toată Încurcătura asta era, În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar că o să vorbească ea cu Christopher În locul meu, acum că el nu vrea să vorbească deloc cu mine. Îmi este un sprijin de nădejde. Ah, am spus, cam fără entuziasm. Totuși, nici măcar menționarea numelui Sophiei nu putea să Îmi strice buna dispoziție În ziua aceea. — Hei, trebuie să vorbesc ceva cu tine, spuse Lauren, pe neașteptate, trăgându-mă deoparte. —Ce e? —E vorba de Monterey. Nu mai știu nimic de el. Au trecut două săptămâni și nici un semn de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată să aibă o confruntare cu soțul ei decât dacă deține dovezi imbatabile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Princess Letizia nu mi-a ridicat moralul, mi s-a plâns Într-o seară, pe un ton plin de deznădejde, pe când ne aflam la un cocktail de Crăciun Într-o Încăpere plină de rochii cusute cu mărgeluțe. Louis mi-a stricat Crăciunul anul ăsta. Nu o să-mi revin niciodată. Cred, zău așa, că din cauza stresului m-am ales cu o boală incurabilă, poate poliomielită. Poți să-mi mai aduci un pahar cu șampanie? Pentru o fată bolnavă de poliomielită, refacerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bine din nou. Oare nu ar trebui să asculți mai Întâi și versiunea lui Hunter? Cred că a venit timpul să ai o discuție cu el. Fă asta diseară, zise Lauren. Uneori, soții Își recunosc vina și spun adevărul. „O să stric lucrurile diseară“, mă gândeam vinovată când am ajuns acasă, după pedichiură. Hunter făcuse rezervări ca să mergem să o vedem pe Eartha Kitt la Café Carlyle cu săptămâni Înainte. Când Îmi propusese acest lucru, m-am gândit că suna bine: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ea. Ea zice că toți tipii sunt morți după ea, mai ales cei Însurați. De fapt, am auzit că la un moment dat chiar a fost spitalizată pentru asta. Colierul Îți era de la Început destinat ție. —Vai, Milton, am stricat totul, i-am spus, simțindu-mă descurajată. Ce-o să fac? — Ce-ar fi să mai iei o trufă? — N-o să-ți vină să crezi unde sunt! Era ora 4 A.M. În aceeași noapte. Lauren, cât se poate de vioaie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mult prea târziu. Se cunoscuseră deja la Moscova. Tare Îmi e că Giles și cu mine am tot țesut intrigi luni Întregi până În momentul acela, zise Hunter. Dacă ea ar fi venit cu noi În seara aceea, ne-ar fi stricat planurile. Asta este adevărat, chicoti Lauren. S-au purtat absolut teribil cu noi! Se Îndreptă spre scara În spirală din mijlocul punții. — Haideți să urcăm pe puntea superioară. Cel mai fabulos hamac din lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sylvie, Hunter este cel mai bun soț din lume, după al meu, desigur. Nu ar trebui să te superi pe el, zise Lauren. Tot timpul el a știut exact ce se Întâmpla, dar nu a scos o vorbă, ca să nu strice lucrurile pentru nimeni. Sunt o prietenă mult mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut să Înțeleg de ce atunci când te-ai căsătorit din senin el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am aplecat peste marginea vasului, cercetând, În tăcere, adâncimile albastre. Deodată, Lauren arătă spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă fac o săritură de la prova? Chiar atunci, botul unui delfin lovi cu putere apa când ieși la suprafață să respire. La fel de brusc, dispăru În depărtare. —Vai, a plecat, zise Lauren. Ți-am povestit despre Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sau păturile din avioanele companiei? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. — Ai sunat deja în legătură cu asta? zice Henderson. Îi zic că poate n-ar strica să tacă din gură și să sune el. — Tu ești domnul Fapte Diverse, zice. Ia vezi, zice, că aici nu suntem la pușcărie și nici eu nu sunt curva ta. Chestia asta mă omoară. Nu te faci reporter pentru că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e plină de oameni străluciți care au vrut să repare lucrurile și n-au reușit decât să le strice și mai rău. Eu vreau să ard ceaslovul. Îi spun ce mi-a spus Mona. Că m-a vrăjit ca să mă transforme în sclavul ei nemuritor, care s-o iubească de-a pururi. — Mona minte, zice Helen. Dar eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine. Și eu zic: Du-te, Helen. Cară-te dracului de-aici. N-am nevoie de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea doar ca să-mi justific relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă la nouă douăzeci, cînd pleacă mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au crăpat două trasee în Zona Întîi... Sigur?! Aud atîția! face Cornea un gest în jur -, să nu zici că n-ai spus asta: lucrezi în Zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
I-a mai lasă-mă și tu! i-o întoarce soția, încercînd să-l hrănească pe copil. Dacă nu papi, te bat șoptește copilului. Ce, crezi c-am să-ți cînt, ca bunic-ta? Stați la ea o săptămînă și strică ce fac eu într-un an. De ce i-ai dus la ea? întreabă soțul. Dacă tot i-am dus, trebuia să-i fi lăsat pînă la Crăciun măcar. N-am făcut copii ca să-i dau altora să-i crească. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului de la instalația de cercetare. Auzi, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață, șase bărbați solizi îmbrăcați în smoching i-au dat pe ușă afară. Pe drum, în mașina lui Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât de obicei. Ceilalți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el, el... descoperise chestia aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în scenă de el și de Bull. Dar, așa cum am observat și mai devreme, simțul ironiei devenise atât de pronunțat la Alan încât orice element îl putea stimula. Cu toate acestea, ziua fusese dominată de imaginea lui Bull, care îi stricase și distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan. În definitiv, avea și el mândria lui, nu? E o mare diferență între a i-o trage bucuros unei asistente care chițăie de plăcere într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doua zi, prietenul său i-a adus mai multe delicatese. Fan Zhongyan n-a mai putut să-l refuze. Peste câteva zile, prietenul a venit din nou în vizită. Și surpriză! A observat că delicatesele, precum puiul și peștele, erau stricate. Fan nici măcar nu se atinsese de ele. Foarte supărat, i-a spus acestuia: "Ascultă, mai suntem sau nu prieteni, dacă nu accepți din partea mea nici măcar ceva de mâncare?'' Fan i-a răspuns cu un zâmbet larg pe față: "Greșești, frate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]