1,199 matches
-
pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a vieții, alunecare în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-mi spuneți! Cuvintele nu redau nici pe departe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
apar niște gropițe uimitoare când zâmbește, închei eu, zâmbind fericită numai gândindu-mă la Ben Williams. ― Și te place? întreabă Sophie, cu blândețe, ocrotitoare, nu vrea să mă rănească spunându-mi că știe că mint, așa că îmi va cânta în strună. Vacă proastă. ― Nu, spun eu plictisită. Adică, mă place, dar nu-i place de mine. Îi place de Geraldine, dar ei nu-i place de el. ― Ei bine, poate că situația se va schimba. Vreau să zic, cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am nevoie de o mână sigură. Ha ha! Am privit cu jind spre ușă. — Dar când încep, nu mai pot să mă opresc. înțelegi ce vreau să spun? Am dat din cap înfricoșată. Era mai bine să-i cânt în strună. Te rog să nu-mi faci nici un rău. — Și, de la un anumit punct încolo, realizez că nici nu mai pot să mă îmbăt. înțelegi ce vreau să spun? Omul n-avea nevoie de nici un fel de confirmare din partea mea. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Linia de demarcație era foarte subțire. Era bine, dar nu prea bine. Apoi am făcut ce făceam de fiecare dată când ajungeam în apartamentul lui Luke. Mă prefăceam că alunec pe o baltă de testosteron. Luke mi-a cântat în strună râzând. După aceea, Brigit și cu mine ne-am mai prostit nițel, dând din mâini de parcă eram niște mori de vânt și țipând: Aveți grijă, mai e o baltă acolo! — Doamne, a spus Brigit aruncând o privire prin apartamentul înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să ucidă, dar ordonase fără să clipească moartea acestora, mai ales că nu era nevoie să-și murdărească el mâinile cu sânge. Boris se ocupase de toate treburile murdare. Chiar dacă reușise să își recupereze pierderea și afacerile cu armament mergeau strună, se gândise că trebuia totuși să se reprofileze. De când americanii își băgaseră nasul în Irak, în Afganistan și mai apoi în tot Orientul Mijlociu, simțea că nu se mai află în siguranță. Unde mai pui că și Rusia începuse să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aranjamente se făceau cu băieții deștepți. E drept că totul se punea la cale cu mai multă discreție decât în altă parte, dar, în principiu, nu era mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă ea. De atunci ai intrat în viața mea. Când o invitasem la vals? În care seară? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca să nu-i spulber o iluzie la care poate ținea, i-am bătut în strună: ― O da... cine poate să uite seara aceea! ― Și cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza, nesuferitule! ― Ce voiai să fac? Se ținea scad de mine... A! Acum îmi aminteam, mi se trăsese o pânză de pe ochi. Mihaela nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar nu așa ― la infinit. Ce să vezi? S-a supărat foc moșneagul și, nici una nici alta, ne pretindea să ne mutăm dacă nu ne place, că el nu ține chiriași mofturoși. N-am avut încotro: i-am bătut în strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
larg și a trimis priviri să adulmece spinarea mării. Nu pricepeam ce vrea să facă. ― Dorule, vino să-ți arăt ceva. ― Ce-i draga mea? ― Uite, acolo departe, sânt corăbiile mele. Le vezi? ― Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la biserică... ... Am coborât veseli, împăcați, și am zburdat pe străzi bucurîndu-ne de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o sabie scurtă, dar Genemon se mulțumi doar să râdă: — Nu e nevoie să-mi acordați favoruri deosebite. Frânghiile nu fură dezlegate și i se tăie capul. Se apropia sfârșitul Lunii a Șasea. — Construcția Castelului Osaka ar trebui să meargă strună, spuse într-o zi Hideyoshi. Ia să aruncăm noi o privire. Când sosi, oamenii însărcinați cu proiectul începură să-i explice tot ceea ce se realizase până în acel moment. Mlaștina de la Naniwa era astupată cu pământ, iar pe toată lungimea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gând să o lase baltă cu vaginele alea. Publicul era receptiv (dacă ar fi auzit acest epitet, sigur ar fi apreciat subînțelesul). Funcționarii palizi și prietenele lor de la contabilitate își găseau inspirația în glumele cu pizde. I-au cântat în strună lui Razza Rob până când le-au dat lacrimile de râs și la subsuoara cămășilor de nailon li se vedeau pete mari de transpirație, un semn de eliberare. Deși fan al comediei ușoare, Bull era la fel de susceptibil la presiunile exercitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg strună, când viața mea se desfășoară pe atâtea planuri, fiind așa de înfloritoare, vocea subțire de la capătul liniei reprezintă pur și simplu zvonul străzii, bolboroseli, vocea pământenilor anonimi - ultimii sosiți, experții în încheierea plutonului - al căror sens e imposibil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
S-a apucat să scrie poezii - spune, cu compasiune, deținătorul informației. Explicație De ce au copacii ramuri? Pentru a le folosi când stau la o șuetă, asemeni actorului clujean Rabă, și pentru a se prinde în horă când Natura interpretează, pe strune de vânt, „Arta fugii” de J.S. Bach. Catrene cu tâlc Fără deosebire Indiferent dacă ai fost gestionar, Șofer sau cadru universitar, După o tembelă și o nedreaptă legiuire, La pensie nu-i nici o deosebire. Divertisment parlamentar Pe marele ecran ce
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
intens! Începutul lecturii unei cărți seamănă mult cu momentul când mergi într-o vizită undeva... Atenție, „în vizită” nu se merge oricum, vezi cum te pregătești!... Când câte unul ajunge mare mahăr, se găsesc nenumărați „cântăreți” care-i lălăiesc în „strună”! Când însă mahărul coboară cu labele pe pământ, „înălțimea” sa se mulțumește cu câte-un țambal ori cobză... Cartea este ogorul în care scriitorul seamănă stări sufletești de tot felul, ca cititorul să aibă ce culege... Gândul omului e fratele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am fosta casă mamă, Căutând lângă cărare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le frecăm ridichea!... dispuse prim-vicele raional și Tarbacea, scoțând în grabă un carnet și-un plaivaz, se apucă să înșiruie sârguincios pe hârtie un pomelnic întreg de nume. Formarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor și inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să i se opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceva mai bine cu privință la ce crezi despre crima pe care ești chemat să o judeci. Dante nu Îi răspunse de Îndată. Se Întreba de unde atâta interes. Poate simplă curiozitate, poate umbra vinovăției. Se hotărî să Îi cânte În strună. — Nu erau multe indicii, la locul morții. Nimic altceva În afară de ceea ce v-am povestit. — Cu adevărat, nimic altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine și cântecul tău, îți caut chipul pe apă și nor Și-n zborul de șoim ce cade în hău. Te caut pe gâtul viorii Ce plânge pe strune și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și piere-n descânt de cărbuni. Pe neștiute, trupul se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi este Bunul Iisus. Sfârșit! De ce mințim c-a fost frumos Când totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]