1,313 matches
-
am ieșit din rând, am început să zgâlțâi ușa și să lovesc cu picioarele în ea. El a revenit foarte calm, și în momentul acela un val de proteste s-a auzit în mulțimea care stătea la coadă. Dar, spre stupoarea mea, nu erau adresate vânzătorului, ci mie. De ce? N-am înțeles în primele clipe. Pe urmă mi-am dat seama că aveam în spatele meu un șir de cetățeni care, prin nu știu ce mister, refuzau să ia cunoștință cu realitatea în care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne dăm seama
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
într-o discuție, a început deodată să-i spună adversarului său niște adevăruri care nu se anunțau câtuși de puțin plăcute. Am așteptat curios să-l văd pe celălalt cum reacționează, ce mai poate zice. A fost o clipă de stupoare, apoi el a întins palma în lături, i-a acoperit celuilalt gura și i-a răspuns cu dispreț: "fără adevăruri". Adică eu nu agreez sportul ăsta, nu mă interesează nici să-l practic și nici să-i las pe alții
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vigilență și pe cultul ei față de valori, ridicat adesea sus, până la dispariția oricărui relief viu a unui om de cultură sau scriitor și transformarea lui în icoană, apare intoleranța extremă, întîi în idei și apoi în fapte în fața căreia, cu stupoare, vedem cum cedează chiar și marele creator, deși o analiză a momentului respectiv ne dovedește că adesea nu erau de pierdut decât oarecari poziții sociale de favoare, dorite cu patimă și care patimă trebuia ferm suprimată. Iată ceea ce nu se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
SLABĂ, N-AR FI PUTUT GARANTA CE FĂCEA O FEMEIE ÎN NOAPTEA DINAINTEA JOCURILOR. Care ți-e numele mic? îl întrebă Marin. \ David. LA FEL MĂ NUMESC ȘI EU. AM FOST BOTEZAT CU NUMELE DUMNEAVOASTRĂ. MARIN AVU UN MOMENT DE STUPOARE. RĂSCOLI PRINTRE AMINTIRILE PE CARE LE AVEA DESPRE PRIMELE JOCURI DE ÎMPERECHERE. I SE OFERISERĂ NUMEROASE FEMEI. DEȘI PE ATUNCI AVEA DOAR ȘAPTESPREZECE ANI ȘI ERA CONSIDERAT INAPT DIN PUNCT DE VEDERE LEGAL, EXISTAU DESTULE MIJLOACE PRIN CARE UN TÂNĂR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Rim. Lina avea acum remușcări că se plânsese cândva de el. Sta 146 subt noul regim, temătoare ca de o minune si cu un fel de jenă, efectul nou al mulțumirii. Prezența Siei era pentru Lina un motiv permanent de stupoare și satisfacție. Bunăvoința lui Rim pentru vărul Lică era un fenomen, ce răspînclea în toate simțurile un fel de paralizie similară cu ceea ce ar fi pentru alții fericirea. Un fel de mister lăuntric așternea pe fața ei urâtă un surâs
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ziuă îi înviora pe toți... * * * La întorcătura de a doua zi lipseau de la masă nu mai puțin de patru persoane: o precomă diabetică, un accident vascular minor, o insuficiență renală și o luxație severă de gleznă. Sărbătoriții au aflat cu stupoare că ambulanțele au circulat încă de pe la șase dimineața transportând victimele la spital. Păcat că am pierdut un alto, o soprană și doi tenori... Dar ne descurcăm și fără ei... Să sperăm că se vor însănătoși cât mai repede cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zona capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-au încheiat problema. Sînt niște diletanți ai morții. Chiar nu vezi ce te chinuie?” Las să curgă timp peste întrebarea sa, să i se descarce sensul. Apoi, chinuit, îi răspund: „-Nu, Doctore. În clipa asta nu văd nimic. E stupoare în fața lipsei astea de sens. Viitorul e acum, înțelegi? Gata mort. I-a înțepenit cadavrul. Singura senzație palpabilă e un plîns interior. Ceva acid care doare cumplit de-a lungul meu. De fapt, nici nu urăsc nimic dar fără asta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură. V. tînăr, mă dor teribilismele mele încît mă întreb cum de-a avut răbdare lumea să mă suporte atît? Revăd o conversație cu tînărul Doctor și realizez cu stupoare că știam de mult adevărul. Ca acum, văd cum prietenul, în camera sa de gardă, scrie preocupat în fișe. „-Doctore,”-îl întreb-„ți-a venit vreodată ideea să-i spui unui pacient:-Gata! Cască bine ochii și consumă-ți repede
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în care nimeni nu mai respiră. Nici eu. Deschide ochii. Încet. Se uită la Sophia, și zâmbetul îi crește încet pe față și apoi rostește într-o șoaptă ușor timbrată hai că am jucat-o bine pe-asta. Iau Oscaru. Stupoarea mărește ochii Sophiei. Ia uite. Zici că o să-i iasă din orbite. Apoi amândoi încep să râdă ca niște retarzi. Iar el are un râs de măgar. Chiar seamănă. Când nu se controlează și râde din toată inima, râsul lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai cercetez baia, am pus lampa pe masă și m-am trântit în pat, adormind pe loc. Când m-am trezit era aproape de prânz. M-am dus repede la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai amintit? Știi dumneata? ― Da, don' profesor! ― Ei bine, spune? Și am dat un răspuns în genul acelora pe care le obișnuia Chiorul: ― Hidra de apa dulce merge cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau tot timpul încoace și încolo sâcâite cu creionul de băieții curioși. Ba, unul chiar și-a oferit brațul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
depărtare. Steluța îmbrăcase frumos cei doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
încordați de așteptare... Nu, nu vrea ca relația ei cu Alex să fie una de felul celor din telenovele, ci una teribilă, serioasă, deplină, când îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu stupoare la ea, ei îi vine să se spânzure de durere, acum se uită la el de departe, stă de vorbă cu alții în timp ce ea arde de nerăbdare să întoarcă capul spre ea, să-i adreseze măcar un zâmbet, se va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine!... Pe când Zoe, cu o schimă permanentă de extaziată stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridicat de aur curat, ce presupunem că-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma meteorologică, pentru măsurarea umidității din atmosferă, numite higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are importanță cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața intrării, unde alte persoane, mai obișnuite, îmbrăcate cu haine din zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și ia haina. — Mă duc să rezolv câteva probleme birocratice. Își luă geanta de piele neagră, rigidă ca un sicriu. L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu. — De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]