30,037 matches
-
cu mențiunea că trebuie să ne gândim la o izgonire primită cu o încredere plină de candoare. Originalitatea profundă a poeziei Denisei Comănescu constă tocmai în acest mod naiv de a accepta maturitatea, într-o generoasă strângere la piept a suferinței. Chiar și în momentele de paroxism ale lucidității, cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are un ton voios și ingenuu și, cel mult, o inofensiva ironie în relatarea dramei sale: "o foarfecă foarte fină a mai tăiat astăzi din
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
am citat frazele finale din prefață lui Călinescu la Istoria literaturii. Lexicul religios fiind în principiu prohibit, poeții vedeau, măi peste tot, înlăturate cuvinte precum cruce, biserica, sfînt, iar pe Dumnezeu scris exclusiv cu litera mică. Nici cuvinte că moarte, suferință, negru, boala nu mergeau totdeauna. Rîma fiind cîteodată necesară, în loc de moarte, cenzorul propunea soarte. Sensul conta mai puțin. A revelă a fost ani buni un cuvînt interzis. Îi era preferat a releva, chiar dacă nu sînt sinonime. Totuși, cînd naționalismul a
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
spițer al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului sînge sau aplicîndu-i cîteva comprese, fie, fără să o știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
ceea ce făcea pacientul să fie mistuit că dor de casă, ci mai curînd că depărtare în timp. De îndată ce s-a produs această modificare de accent, dinspre spațiu spre timp, nostalgia a devenit o maladie a sufletului, un mal interiorizat, dulce suferință pentru care suferindul însuși nu își dorea vindecarea. Dorul nu mai e dor de casă, ci de un loc metaforic, o vîrstă de aur, de regulă copilăria, iar nostalgia e privilegiul absolut al romanticilor. Simbolic, ea e se află în
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
a fost acela de a o fi trădat. Nu-mi intra în cap că "realismul socialist" nu trebuia să reflecte realitatea așa cum este, ci cum ar fi trebuit să fie, conform directivelor Partidului. Nu reușeam să confund optimismul obligatoriu cu suferințele poporului meu. Deși de origine burgheza, "nesănătoasă", în anii stalinismului nu m-au dat afară din Uniune, deoarece tatăl meu murise înainte de războiul împotriva sovieticilor, deci nu eram fiu de trădător. Norocul meu a fost, așadar, moartea tații, săracu^...Dosarul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
pasul, convinși că numai aici pot afla un suport. Pentru ei chipul bun și frumos al poetei, dătător de speranțe, e fascicolul razei spre care se îndreaptă. De dimineață pînă seara, ea se consacră, însoțită de Romulus Rusan, alinării unor suferințe, defrișării unor cărări de depășire a impasului. Ce i se mai pune în cîrcă, în ultima vreme, e și răspunderea pentru turnură pe care au luat-o schimbările la vîrf. Noul Președinte și miniștrii Convenției au dezamăgit și nu puțini
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
iubirii în Occident, ca să folosesc expresia faimoasa a lui Denis de Rougemont, căsătoria și iubirea fac pereche antinomica ; îndrăgostiților le e interzisă pecetluirea pe veci a iubirii lor prin căsătorie din simplul motiv că o asemenea pecete ar spulberă dulcea suferință a căutării, a rîvnirii la interzis, ar anula mecanismul complicat al desiderium-ului. "A dori", care e esența iubirii, trebuie să rămînă, în tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
B. Fundoianu, Geneviève, cu prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi, în lipsa unor informații certe, încă mai sperau că Benjamin Fondane ar putea fi în viață. Document uman cutremurător despre iubire, suferință și credința, aceasta corespondență, poate mai mult decît vastă literatura și cinematografie a Holocaustului, ghidate de reguli artistice, nu poate lăsa pe nimeni netulburat. v La sfîrșitul lui aprilie 1945, listele supraviețuitorilor din lagăre încă nu fuseseră comunicate, demersurile Genevièvei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
în cele din urmă se va călugări) nu reușea să o atenueze: "Sînt zile cînd trebuie să fac un efort să mai sper. Îmi pare că Dumnezeu se ascunde, că lumina care ma susținea, care-mi dădea cîteodată și în suferință un soi de bucurie, se întuneca s...ț Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică să-și facă mari iluzii și îi sporește suferință. Întîlnind un deportat care pretindea că i-a văzut soțul în martie 1945, balansul deasupra hăului, între așteptare și deznădejde ia amploare: "Nici unul dintre supraviețuitorii de la Flossenburg pe care am reușit să-i găsesc nu a putut, pînă acum, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
nici un gest semnificativ, nici cel mai mic mesaj. Simplă evocare a imaginilor fizice a fost însă de-ajuns ca să-mi devină intolerabila. N-am putut să scap de ea decît strigînd din nou spre Dumnezeu că doream să împart toate suferințele cu soțul meu.s...ț Ce e mai rău e să-mi imaginez singurătatea morală îngrozitoare a sărmanului meu iubit în mijlocul atîtor suferințe și umiliri. Îl aud cum strigă către mine. Nu-i cu putință că Dumnezeu să nu fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
am putut să scap de ea decît strigînd din nou spre Dumnezeu că doream să împart toate suferințele cu soțul meu.s...ț Ce e mai rău e să-mi imaginez singurătatea morală îngrozitoare a sărmanului meu iubit în mijlocul atîtor suferințe și umiliri. Îl aud cum strigă către mine. Nu-i cu putință că Dumnezeu să nu fi înțeles ofranda pe care i-am făcut-o în fiecare zi, a mea pentru el. Nu-i cu putință că aceasta însingurare și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
ființei în genere, prin lectură: "Nici o zi nu poate trece pentru lucrătorul elvețian fără două-trei ore de lectură. Asta face într-un an o mie de ore citite, adică patruzeci de zile pe an. Nobilă deprindere stîrpește patimile de grea suferință ale muncitorimii, din care cîrciuma și risipă salariului săptămînal nu sînt cele mai puțin dramatice pentru echilibrul familiei; cartea și cititul ajuta pe nesimțite la deslușirea din întuneric a vieții, a ființei, a legăturilor reale dintre oameni și interese. Viața
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
cine vrea coboară, / Prin care cine vrea se plimbă, / Scuipând în datini și în limbă. Schimbată crud de minți demente, / În cruce de experimente: Îți bat piroane-n mâini, picioare, / Te stingi și parcă nu te doare. / Ridică-te din suferință / și din cazonă umilință ! / Ridică-te, Basarabie, / Trecută prin foc și sabie, / Bătută ca vita, pe spate, / Cu biciul legii strâmbate, / Cu lanțul poruncitoarelor strigăte: Ridică-te ! Ridică-te ! Ridică-te ! (apud RotIst, V, 604). Rafinatul mesianism, polivalența lirică a
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
de Eminescu, / Pe pământul ce-l iubescu, / Să-l iubești și tu așa, / Hai, puiu, nani-na. («De leagăn» VRF, 20). Asemenea războinicilor-strămoși cu știința de a se face nemuritori, și Grigore Vieru nu se teme de moarte, ci numai de suferința Mamei-Țară: De moarte nu mă tem, / Mă tem de suferința mamei / De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, / Dar cine, cine, dulceo, / Iubi-te-va mai mult? // De moarte nu mă tem, / Dar cum să-mbrace
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
și tu așa, / Hai, puiu, nani-na. («De leagăn» VRF, 20). Asemenea războinicilor-strămoși cu știința de a se face nemuritori, și Grigore Vieru nu se teme de moarte, ci numai de suferința Mamei-Țară: De moarte nu mă tem, / Mă tem de suferința mamei / De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, / Dar cine, cine, dulceo, / Iubi-te-va mai mult? // De moarte nu mă tem, / Dar cum să-mbrace sufletu-mi / Celalt, al bolții trup? / Căci sus e nesfârșit
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
rosturile opoziției, a ăntrebat odată, pe un trimis occidental, daca România e cedata sovietelor pentru a ști cum să-și organzieze politică, a primit, tot cinic, un răspuns liniștitor negativ, având drept consecință acel dezastru an vieți omenești și nesfârșite suferințe. Dar să revin la pasionanta ediție a lui Dinu C. Giurescu. Totul a pornit de la declarația Conferinței celor trei mari de la Potsdam (iulie-august 1945), ăn timpul desfășurării căreia laburiștii au câștigat alegerile an Anglia, Churchil trebuind să o părăsească an
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
pentru distracție. Fetele au dansat din buric și s-au bronzat laolaltă cu băieții, insă nimănui nu i-a trecut prin minte să pună mîna pe mistrie, pe bidinea și pensula, pentru a drege, cît de cît, "obrazul" caminelor în suferință (ceea ce ar fi fost remarcabil, avîndu-se în vedere impasul financiar prin care trece țară - deci iată și istoria predată "pe viu")! Și mai sînt cîteva lucruri demne de-a fi știute, puse în practică: a nu se confundă tinerețea cu
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
-i mașină fără viață.� (...)" Sau iată-l pe I.D.Bălan în postura de exeget al lui Victor Tulbure: "Ca pe-o peliculă de film, în care vibrează un puternic lirism, poetul rememorează, în momentele ei esențiale, istoria de lupte și suferințe a strămoșilor, trași pe roata la Belgrad, fremătând în clocot revoluționar la Izlaz, uciși în noua sute șapte sau împușcați în treizeci și trei. Corelația dintre trecutul eroic și prezentul socialist ne apare astfel organică și firească. (...) Partidului, ca împlinitor al unui
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
de cedri și de pîni"...) cîteva imagini pregnante cu George în alte roluri; sau ideea de a o filma pe Leopoldina Bălănuța de la distanță, din spate, într-o cabina de montaj, vorbind, cu un glas ars de iubire și de suferință, despre George, ca despre "un adevărat rege al unui regat de abur"... Se spune ca, după un actor, oricît de mare, "nu rămîne nimic". Privești această casetă cu sentimentul recunoscător că după George Constantin a rămas, totuși, CEVA. Magistre fără
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de spirit stranii, dureri abstracte, suferințe ale creierului, bătăi ale inimii, imagini ale timpului, viziuni ale sentimentelor, ideilor și mai ales ale poeziei an sine, himerica și golita de orice referințe personale, intime ori sentimentale din viața poetului. Volumul este un labirint al textului ingenios construit
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca prințului Hamlet, o ănchisoare fără ieșire stăpânita de un anotimp al cruzimii, ai sfârteca sângeros, mortal și jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei profunde suferințe fără pricina aparentă, a unei dezolări fără leac, ăn versuri făcându-și loc deja din când an când scene de cruzime și tortură ce vor deveni spre sfârșitul vieții atroce, insuportabile. Sado-masochismul acestor viziuni sângeroase, de omoruri an chinuri, schingiuiri
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Cand cuțitul care a tăiat cartonul sau lemnul se apropie de carnea vie, aerul e înfiorat de o emoție uriașă. Chirurgul începe să tremure și se îngrozește de ce vede. Aceasta e literatura zilei: o groaza crescândă, o călătorie în adâncul suferinței, un miez al crispării. De aici provine și succesul de care se poate bucura acest tip de literatură. De aici vecinătatea cu gazetăria. Dar e această o împlinire? Nu este doar un drum nedus până la capăt? Nu de abia din
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
să devină transfigurat e absolut obligatorie nu atât intervenția cât adăugarea unui element misterios prin care autorul dar și receptorul simt că nu-și mai aparțin și se împărtășesc din duhul ce singur e în măsură să absoarbă sângele și suferința prin filtrul spiritual al ideii de jertfă. Degeaba orașele și câmpiile patriei sunt înțesate de mutilați și disperați pe care unii refuză să-i vadă iar alții, văzându-i prea mult și-au "unilateralizat" văzul, dacă aceasta îmbelșugata vărsare de
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]