2,316 matches
-
grup larg de nume sau de forme asemănătoare (Mojna, Muschna, Muzsna, Mussen, Mwsna, Moson, Mosin, Musin etc.) atestate începînd cu secolul al XIV-lea: sl. mŭchŭ, „mușchi“ (plantă). Aceste nume se încadrează într-o serie lungă de toponime constituite cu sufixul slav -na (Bozna, Crasna, Gladna, Radna, Rodna, Zlatna etc.), care împînzesc teritoriul romînesc. Descendența sufixului este adjectivală (sl. -inu) sau substantivală (sl. -ina). Paralelele din teritoriile slave (Mostița, Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază. În Moșna, ierul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Musin etc.) atestate începînd cu secolul al XIV-lea: sl. mŭchŭ, „mușchi“ (plantă). Aceste nume se încadrează într-o serie lungă de toponime constituite cu sufixul slav -na (Bozna, Crasna, Gladna, Radna, Rodna, Zlatna etc.), care împînzesc teritoriul romînesc. Descendența sufixului este adjectivală (sl. -inu) sau substantivală (sl. -ina). Paralelele din teritoriile slave (Mostița, Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază. În Moșna, ierul mare (transcris ŭ, u, w, o) a devenit o (ca în Bozna < *Bușina < sl. buzu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz de omonimie între toponime cu geneze diferite (cum se întîmplă, de exemplu, cu numele Cozia), mai ales că diferența este localizată numai în rădăcină, nu și în sufix, care este același. Mureș Este numele unuia dintre rîurile importante ale Romîniei, care izvorăște din Masivul Hășmașul Mare, are o lungime de 761 km și se varsă în Tisa. Rîul dă numele județului Mureș cu reședința la Tîrgu-Mureș (magh. Marosvásárhely
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
firească, fără implicarea filierei slave, din moment ce fenomenul este înregistrat și în albaneză și în daco-moesiana de la sudul Dunării (Naissus > Niș). Formele atestate în antichitate fac posibilă, de altfel, existența unei variante Márisi, în care finala -si ar putea fi un sufix cu sensul „apă, gîrlă“. Fazele evoluției ar fi Marisi > Mureș > Murăș. De altfel, transcrierea în greacă sau latină a toponimelor antice a fost aproximativă, cu oscilații și ezitări, dovadă că fiecare nume are variante multiple: Maris, Marisia, Moreses, Moros (pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav na „la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu referire la viiturile dezastruoase, uneori, ale pîraielor mici (cum e Valea Caselor din zonă) umflate de ploi torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel, a fost compus cu formantul Dorf, „sat“). Așadar, creat de slavi, preluat de romîni și transmis maghiarilor și sașilor, fiecare aducînd adaptări și corecții, Năsăudul are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în județul Hunedoara). Numele maghiar al municipiului este Szászváros, „orașul săsesc“. Cele mai vechi atestări au forma Város, Waras, numele romînesc fiind atestat abia în 1581. Emil Petrovici a propus ca etimon magh. *Varosd, *Varasd (< magh. város, „oraș cu cetate“ + sufixul local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat fonetic în finală (-iște este tot un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat abia în 1581. Emil Petrovici a propus ca etimon magh. *Varosd, *Varasd (< magh. város, „oraș cu cetate“ + sufixul local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat fonetic în finală (-iște este tot un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Prahova. În Serbia există un nume de loc foarte asemănător, Pra(h)ovo. Ca și multe alte toponime din zonă (Breaza, Cîmpina, Doftana, Drajna, Slănic, Predeal etc.), numele provine dintr-o rădăcină slavă de sud prah, „praf“, urmată de sufixul slav frecvent în toponimie -ova (Bucova, Craiova, Sadova, Glogova, Brabova). Sensul ar putea fi, după unii, metaforic, trimițînd la apa care, căzînd de la înălțime, se „prăfuiește“, adică se împrăștie în stropi mărunți ca firele de praf. Din punctul acesta de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
necontenit“ sunt mult mai plauzibile ca baze ale numelui brodnic. Putna Am ales acest nume pentru rezonanța istorică și culturală a mînăstirii omonime și a zonei în care este așezată, dar mai ales pentru „mănunchiul“ consistent de toponime formate cu sufixul na care împînzesc, e drept în proporții inegale de la o regiune la alta, întreg teritoriul țării. În Dicționarul geografic al Romîniei (publicat în 2008-2009) numele apare de opt ori și desemnează patru sate (din județele Bacău, Caraș-Severin, Suceava, Vrancea), trei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Întunecoasă) și două rezervații naturale (în județul Vrancea). Forme identice sau foarte asemănătoare se regăsesc în toponimia diferitelor țări de limbă slavă, ceea ce ne indică o sursă etimologică slavă. Într-adevăr, este general acceptată baza apelativă slavă put, „drum“, cu sufixul -în (sensul fiind „vale cu drum“ pe ea). Geograful Ion Conea, care a fost un cercetător avizat al numelor de locuri, insistă asupra importanței economice a văilor și rîurilor însoțite de drumuri comerciale (nu întîmplător, în apropierea lor au fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
arterele de circulație moderne (cum este cel care leagă sud-vestul Moldovei de Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul plin de izvoare“. Selectăm, din lista lungă a toponimelor terminate în -na
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de rășinar) este geneza toponimului Rășinari prin conversiunea onimizantă a termenului popular „profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte, izvor, fîntînă, vîrf, sat etc.). Accentul oficial pe prima silabă indică etimologia slavă, în timp ce accentul popular pe sufix arată că e vorba de o formă romînească (dacă nu e vorba, într-un sens sau altul, de o adaptare sau o analogie cu alte nume). Însușirea de a fi „rece“ a fost folosită și de alte populații pentru denumirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rothna-Bànya. Popular, numele se rostește și Rogna, Rocna, iar locuitorii, rodneni, rogneni, rocneni. Transformarea d > g > c este frecventă (cf. Zlat na > Zlacna > Zlagna, Lopatna > Lopacna > Lopagna, Sătmar > Săcmar). Etimonul este, fără îndoială, sl. rŭdŭni > rudna (< ruda, „metal“, „pămînt roșu“ + sufixul na), forma germană, Rodenau, fiind o etimologie populară, care o apropie de apelativul Roden, „desțelenire“. Slavul Ruda este prezent, în formă simplă, compusă ori derivată, în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cum s-a întîmplat în cazul limbilor neolatine occidentale, ci continuă limba romană (lingua romana), cum se numea latina populară, singura care se folosea în aceste părți, pentru că limba de cultură și a religiei era greaca, apoi slava. Merită menționat sufixul autohton -esc (și derivatul său -ește), cu care au fost formate derivatele implicate în disocierea romînilor de celelalte populații din zonă, romînesc și romînește (din nou ne deosebim de romanitatea occidentală, unde s-a folosit sufixul latin literar -ice, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apoi slava. Merită menționat sufixul autohton -esc (și derivatul său -ește), cu care au fost formate derivatele implicate în disocierea romînilor de celelalte populații din zonă, romînesc și romînește (din nou ne deosebim de romanitatea occidentală, unde s-a folosit sufixul latin literar -ice, iar derivatele au alunecat semantic spre alte domenii decît cele privind originea etnică: „roman“ ca specie literară, „romantic“ ca viziune literar-culturală, „romanță“ ca specie muzical poetică). Faptul că, pe lîngă înțelesul etnic, au apărut și sensurile „iobag
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]