3,677 matches
-
de clorofilă Din iaduri vechi de lut și de argilă. Când m-am culcat aseară, era tristă Și fără leac tristețea, disperarea... Dar un Întâietor care există Doar pentru cei ce nu-și pun întrebarea Dacă există, mi-a redat suflarea... MARIANA PACHIS - magic sand art https://www.youtube.com/watch?v=Tw8d8Jh8zjs Referință Bibliografică: Sosise primăvara / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
î-mi taie-n suflet o brazdă vie, Le-aș călca în picioare, cît mai adânc în glie. Aș vrea să le leapăd, să le sting din minte, Dar ele se reântorc mereu, în alte veșminte. Durerea mă apasă adânc, suflarea mi-o oprește Mintea se revoltă, din răzbunare sufletul îl biciuește. Înghit în sec speranța, sperând să mai rămână Blestem pământul, și păcatele pe care mi le țin în mână. Dragostea se zbate din răsputeri, în mlaștini de îndoială Inima
OARE CÂND Î-MI VA VENI RÂNDUL..? de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369421_a_370750]
-
poezie, dar nu e nici pe departe o joacă, ci trăire intensă, voința, multă muncă și pricepere. Unii oameni au fost milostiviți cu zestrea talentului nativ și pentru acești aleși ai sorții curgerea scrisului are o așezare luminoasă, ca o suflare dumnezeiasca, cu o cursivitate aparte, muzicală. Pentru alții în schimb, arta scrisului se capătă cu anii. Bogăția cuvântul deține straturi de adâncime ce merita explorate. Nu reiterez concepte care au fost scrise de oameni cu scriere înaltă, însă am convingerea
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
să boteze pe om, oferind o curățire nu cu apă ci cu foc. Ar fi vorba deci de o curățire a cugetului. Iar cel arătat de Ioan era Iisus din Nazaret. Și într-adevăr, învățătura acestui Iisus Emanuel are o suflare de foc iluștrilor, căci auzindu-o, nu numai că arde în cugetul nostru vechile noastre convingeri, ci îmbracă parcă pe cel care primește cuvântul său cu un veșmânt nou și sfânt. Nerva ridică însă mâna oprindu-l prin aceasta pe
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VINEREA PLÂNGERII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VINEREA PLÂNGERII Azi plânge cerul și pământul, Și plâng creștinii-ntr-o suflare, Căci azi s-a îngropat Cuvântul, A lumii, sfântă Lumânare. Bătut, scuipat și plin de răni, El a urcat Golgota în lumină, Și a zâmbit spre toți fără mustrări, Și nimănui nu i-a purtat pricină. Să împlinească legea a
VINEREA PLÂNGERII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370705_a_372034]
-
trestie, perete subțire, perete subțire, gard de trestie, ascultă, perete subțire, ia aminte! Omule din Șuruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, dărâmă-ți casa, fă-ți o corabie, lasă bogățiile, cată să-ți scapi viața, disprețuiește bunurile pământești, păstrează-ți vie suflarea vieții, și încarcă în corabie orice sămânță de viață!...” și incredibila privire a Terei din spațiu, dintr-un obiect mai greu decât aerul, avion sau navă cosmică, la care omenirea n-a acces decât hăt încoace. Deși descrierea zborului nu
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
ca o femeie apucată de durerile facerii. - Partea cea mai înaltă a cerului, dincolo de atmosfera pământească S-a liniștit marea, a tăcut vântul năprasnic și a încetat potopul. Când am vrut să cercetez vremea, se așternuse tăcerea, și din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz. Am îngenuncheat atunci, și, prosternat, m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
tatăl, spuse viteazului Nergal: - "Deschide acum borta care duce în Infern, ca să iasă duhul lui Enkidu din Infern! și să poată sta de vorbă cu fratele lui!" Viteazul Nergal deschise borta care duce în Infern, duhul lui Enkidu, ca o suflare, țâșni din Infern. Ghilgameș și cu el începură să vorbească: - „Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene, spune-mi care-i legea lumii subpământene pe care o cunoști!" - "Nu, nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune: Dacă
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
2016. De la primul om de la care pornește organizarea unui astfel de spectacol, care a fost Gabi Popescu, la ultimul spectator care a plecat din sală, acesta din urmă ar scăpa din rațiunea normalului să-l știm cine a fost, toată suflarea a palpitat în comuniunea iubirii, ca la un cadou al vieții împărțit cu prietenii. Da, maestre Ion Caramitru! Toți spectatorii aceia erau din Bacău. În acea seară de iarnă, și dumneavoastră erați din Bacău, și Medeea, și Florin Georgescu, și
ION CARAMITRU. DIN NECUPRINS, ÎNTR-O SINGURĂ STRÂNGERE LA PIEPT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370790_a_372119]
-
i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet viu, plăpând, Suflarea cea din urmă Și-un ultim gând trimis prin gând Când viața i se curmă, Al mulțumirii dor nestins Ce-n jertfă o mânase: Prin moartea-i crudă, înadins, Pe cerb ea îl salvase... Din al pădurii adăpost Privind de pe
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
reci. Pe lângă cruci cobor ușor pe trepte; mormintele îmi par că au crescut în nopți de vis cu fiece perete, că sunt atât de nerecunoscut! Un iz de flori cu ceară și tămâie străbate de sub cripte, din adânc, ca o suflare caldă ce mângâie pe cei plecați devreme, fără rând. Se mișcă-n jur coroane pe morminte; himere picur’ lacrimi care ard; în mine se nasc patimi și ispite, dar mor în iarba care crește-n iad. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică
PE LÂNGĂ CRUCI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369722_a_371051]
-
naștere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut și face rugăciunea de punere a numelui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minții și a gândurilor; la gură, pentru sfințirea cuvântului și a suflării și la piept, pentru ferirea inimii de poftele și patimile trupești; apoi îi citește o rugăciune pentru punerea numelui. În timpul din urmă, preoții împreunează această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului. Datina/obiceiul de
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
respiro io muoio e pensando a te sorrido, nel dolore atroce della morte. LUMINI ȘI UMBRE Și dintr-o dată îți dai seama E ca un fulger care te lovește în carne și oase Arde esență ta și te lasă fără suflare Totul are un sfârșit și un început ... Reconstruind, Trăiești sau mori Cine stie... LUCI E OMBRE E all'improvviso comprendi È come un fulmine che ți colpisce nella carne Brucia la tua essenza e ți lascia senza fiato Tutto ha
LUMINI ŞI UMBRE / LUCI E OMBRE (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368088_a_369417]
-
ca un firicel pe sub pleoapa întredeschisă, neștiind încă dacă să-i împresoare trupul vlăguit sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Referință Bibliografică: Arsita impovararii / Lilioara Macovei
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
zare întunecată, așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
PĂMÂNTUL NU SE VÂND Pământul sacru nu se vinde! Mi-a spus plângând, când a plecat Iubitul meu și drag părinte. Și nici icoana, nu-i de dat! Eu le-am primit de la străbuni, Mi-a spus la ultima-i suflare. Și îți doresc să ai fii buni Și fără gând de înstrăinare. Când vei pleca în neființă, Să păstrezi sacru legământ, Să le spui ultimă dorință: Glia și sfinții nu se vând! Așa, din ceruri și mormânt, Vedea-vom doar
POEME DE CRĂCIUN de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370126_a_371455]
-
te doară un sublim Ce e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte ... Citește mai mult Îți spun a nu știu câta oarăIubirea... nu știe să doară,Și dacă vei simți dureri vreodatăNu-i de la ea, ci de la vrajba minții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
mai 2017. Hai, spune-mi, de ce lovești, În inima ce....te iubește? De ce oare.....o strivești? Sub pasul tău, ea stă, jelește.. Nu te gândești că poate-o doare? Nu te gândești că-n al meu piept, ...... Își dă ultima suflare, Iubindu-te, suflet nedrept? Nu te gândești, c-a ei bătaie, Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie, Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine, Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
mai mult Hai, spune-mi, de ce lovești,În inima ce....te iubește?De ce oare.....o strivești? Sub pasul tău, ea stă, jelește.. Nu te gândești că poate-o doare?Nu te gândești că-n al meu piept,......Își dă ultima suflare,Iubindu-te, suflet nedrept?Nu te gândești, c-a ei bătaie,Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie,Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine,Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
1938... VI. DUPĂ AMIAZĂ, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015. Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol? Cine spânzură de cer Cu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate; Mare doliu în cetate - Au murit o mie poate De tot bate și mai bate. De tot bate și mai bate. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din noiembrie - decembrie 1938 Citește mai mult Cine oare a muritîn orașul’ncremenit,În orașul necăjit?Bate clopotul a golCine e de-acum sobol? Cine spânzură de cerCu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate;Mare doliu în cetate -Au murit o mie poateDe tot bate și mai bate.De tot bate și mai bate.( Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
mai calic ... ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 DUPĂ AMIAZĂ Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol? Cine spânzură de cer Cu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate; Mare doliu în cetate - Au murit o mie poate De tot bate și mai bate. De tot bate și mai bate. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) -------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
au transmis că o vor ține în post, până va ajunge chiar ea, ȉnsăși, schelet adevărat, în vestita “Paradă a scheletelor“ ce o organiza! Ba chiar veșnic! Doar există directori și inspectori care și-au dat de mult timp ultima suflare și în funcția lor, cu numele lor, funcționează alte persoane, fără nicio problemă. Va putea în acest fel să-și aducă Diavola toate preferatele, nu numai căteva dintre ele, cum a reușit pănă ȉn prezent - foste îngrijitoare și femei de
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]