105,057 matches
-
frază ego- protocolară drept secretă parolă pentru declanșarea sau închiderea vreunei ofensive în ambele cazuri ca adversarul să nu cunoască adevăratele noastre intenții mai ales - de ce am încetat asaltul în această întâmplare în care piere sau supraviețuiește doar un singur suflet Remarca mă retrag din fiece răsplată ce mi s-a cuvenit toate să rămână celor ce au mai multă nevoie de ele bineînțeles că important este ceea ce se retrage în afara imperativelor metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
a altarului, poc, poc... bate cineva. Ies din transa mea, proptesc ochii pe ușă, mă duc pe două cărări s-o deschid, și pe cine văd? Didina, nevasta popii Alexandru, fata popii Panait, care dă buzna în altar și cu sufletul la gură spune: ŤAlexandre, dă-mi bani de piață, e un șalău de 7 kilograme și nu-mi ajung banii.ť Părintele Alexandru i-a dat banii Didinei, lăsând pentru un timp la o parte trupul și sângele Domnului..." Mihai
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu și Brătescu-Voinești, citați în aceeași înșiruire cu Goga, Sadoveanu și Rebreanu. Să reținem ca pe o curiozitate că în 1922, pentru Lovinescu, "cei patru pilaștri ai expresiei artistice a sufletului românesc" sunt Eminescu, Creangă, Coșbuc și Caragiale (ibidem, p. 216). S-ar mai putea culege din critica lui E. Lovinescu și alte referințe incidentale la Slavici (însă nici una pozitivă!), dar tot nu am ajunge decât la o singură concluzie. Lovinescu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
-o dușcă direct din sticlă (în direct și la televiziune!...), cu un gest de mare popularitate marinărească scăldată în șampanie. Momentul, ornat cu funcția de șef al statului, a fost potrivit pentru a fi pus în rama de aur din sufletul întregului electorat aflat în plin proces de euforizare. ...Prietenul Haralampy, încălzit cu vreo două pălinci, după ce a învârtit-o la o "periniță" pe soacră-sa, confundând-o cu o vecină, a fost gata-gata să dea în delirium tremens de fericire
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
furnicăturile produse de vederea miraculoasă a propriei sale semnături în formă tipărită, drumurile părinților cu publicația sub braț pe la toți vecinii și rudele din cartier, felicitările interminabile care îi dăduseră pentru o clipă sentimentul că întreaga lume literară aștepta cu sufletul la gură și este încă sub farmecul apariției articolului său de debut. Urmează unu-două decenii în care, în articolele altora, numele respectivului scriitor apare însoțit de epitetul "tînăr", iar despre creația sa se spune că este încărcată de promisiuni
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
pe ai căror copii i-a văzut în scutece - au încărunțit, iar unii dintre ei au devenit bunici. Nu mai înțelege nimic din această glumă proastă a destinului - privindu-se în oglindă ar putea spune că arată încă acceptabil, în sufletul său se simte neschimbat, nu s-a petrecut nimic fundamental -, deschide buletinul și înțelege cu stupoare că scrierea vîrstei sale începe cu cifra cinci. Începe să priceapă că imaginea sa în ochii celor din jur este alta decît cea pe
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
după 1990, relatarea primei excursii în străinătate (în Franța, în toamna anului 1990), un scurt fragment dintr-o proiectată, dar mereu amînată enciclopedie a lumii românești văzute prin opera lui I.L. Caragiale și, în final, o serie de editoriale, dragi sufletului său, apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
României în război, ani de declin și prefigurare a marasmului din ce în ce mai amenințător. Efervescența culturală a deceniului patru rămăsese în urmă, iar vitalitatea acelui interval (1930-1938) nu mai putea fi egalată. Dar generațiile doritoare de afirmare nu pot aștepta. Inițiatorul și sufletul noii grupări este Vintilă Horia. La numărul 1, din ianuarie 1939, "Meșterul Manole" se recomandă ca o revistă lunară de literatură, avându-i ca redactori pe Ovid Caledoniu, Vintilă Horia și Miron Suru. Grupul revistei, destul de numeros, este și el
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
a lui Gabriel Liiceanu. (îmi amintesc în sumară retrospectivă doar de alte două-trei titluri, între care Jurnalul lui Julien Green). însuși Liiceanu se referă la acel tip de lectură care se lipește într-un fel deosebit de tine, se contopește cu sufletul și mintea ta și te stimulează pe mai departe, atunci cînd afirmă că nu există idei care să poată pătrunde în lume neajutate de un impuls afectiv, ba mai mult, că lecturile bazate pe o intensitate specială a experienței personale
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată în prezentul imediat ceea ce sufletul și mintea, posesoare ale trecutului, refuză să dezvăluie și să vindece. Împăcarea cu sine și cu lumea se produce abia în urma unei noi întâmplări văzute. Fratele mai mic își vede cumnata preacurvind cu un sclav negru și se înseninează, pentru că
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-o idealizare a actului critic, neconcordante, la urma urmei, cu condiționările realului? "Dinspre partea sa, a sufletului său, E. Lovinescu ar fi preferat să amîne încă, să aștepte, să mai vadă ce se întîmplă, decît să opteze pentru atitudinea integral Ťmodernistăť". Criticul nu s-a grăbit și dinspre partea sufletului nimic nu-l impulsiona să se grăbească
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
cu condiționările realului? "Dinspre partea sa, a sufletului său, E. Lovinescu ar fi preferat să amîne încă, să aștepte, să mai vadă ce se întîmplă, decît să opteze pentru atitudinea integral Ťmodernistăť". Criticul nu s-a grăbit și dinspre partea sufletului nimic nu-l impulsiona să se grăbească, să tranșeze, menținîndu-se mai cu voie bună în Ťeclectismulť inițial, ce-i reprezenta mai exact formula sufletească și deprinderea naturală a omului de cultură nepărtinitor-tolerant". Observație ce se leagă de o altă trăsătură
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
ei trecuți între timp în lumea de dincolo: Nichita Stănescu, în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu, Cezar Baltag. O lume care încerca să ignore realitatea politică a zilei, a unor frumoși nebuni cu libertatea în suflet, dintr-o vreme în care locuințele sordide, sticlele de votcă, discuțiile nocturne, poezia și tinerețea păreau veșnice. Boema lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd scriitorii se întîlneau la "Cireșica" sau la "Mon Jardin", vinul era ieftin
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru, puteam să-mi trag sufletul, pe jumătate țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din oraș. "- Mergem la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o agendă încărcată", îmi răspunse acesta. Ne oprim
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
În amalgamul a două tradiții, constrânse să funcționeze împreună, una mitologie (Venus este Afrodita!), cealaltă istorie literară, două femei se înfruntă: zeița păgână și Elisabeth. în fapt, ele reprezintă un conflict pe care stă tot teatrul wagnerian: "lupta trupului cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul voluptății răvășitoare pentru omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
de altfel, singurele care ocrotesc și hrănesc muzica de tip cult). De data aceasta însă creațiile sonore par a sta sub semnul pasiunii, ca sevă învietoare a afectivității ori ca presentiment al dragostei și al infinitului după care tânjește orice suflet sensibil. 15. Muzica epocilor melancolice se impune prin eleganța și eficacitatea soluțiilor, dar și prin tempoul desfășurărilor și al modulațiilor întru precipitarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor și, în final, a scopului. Totala depășire a dificultăților de finalizare sau de modelare
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
un viciu, aidoma celui ce nu știe să se servească, nu are idee de a se servi de ceea ce posedă; cu alte cuvinte, este imbecilitate. Întotdeauna însă e comică (ori grotescă) pentru că ajunge cu capul sus, în afara propriului trup și suflet, stând în același timp cu picioarele îngropate în tina iluziilor deșarte. 20. Generații consecutive de melomani și muzicieni au fost educate în spiritul paradigmei sonore de tip melancolic. Întreaga societate umană a gravitat în jurul unor trasee brăzdate pe un solid
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră e că mai toți autorii români ce cochetează cu lumea ideilor și a speculației filozofice au o uscăciune sufletească ce face ca fiecare gînd pe care îl rostesc sau îl pun pe pagină să sufere de
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
cuvînt, noi nu mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe că Platon nu era un adept al scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior (tăblițe, papirusuri) nu pot însufleți deloc gîndirea celui care citește un text. Un asemenea scris pe un suport exterior este precum scrisul pe apă, varianta opusă adevăratului scris, scrisul în suflet, care presupune o aprindere, în interiorul omului, a flăcării gîndirii vii. Numai că o asemenea gîndire se face în mod oral, prin vorbire și ascultare, și nu prin scris. Ceea ce înseamnă că, pentru a-i scrie unui semen în suflet trebuie
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
în suflet, care presupune o aprindere, în interiorul omului, a flăcării gîndirii vii. Numai că o asemenea gîndire se face în mod oral, prin vorbire și ascultare, și nu prin scris. Ceea ce înseamnă că, pentru a-i scrie unui semen în suflet trebuie să-i vorbești, nu să-i scrii. Și atunci, scrisul, fixare inertă a unor imagini moarte, neputînd aprinde nici o flacără a gîndirii vii, trebuie să fie respins. Ceea ce Platon spune, în privința scrisului, despre imaginile vii și cele moarte poate
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pesimiști în privința viitorului civilizației noastre, dar nici din cale-afară de optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul final (în care, una dintre ferestrele deschise lasă să se vadă nu peisajul de afară, ci magma timpului care curge
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
lăcrimând! sărăcia României sta-n poalele unei fuste țipătoare, de gitana părăsita... Învârtindu-se În jurul focului, blestemat! și eu ma-nchin, Îmi vine să leșin, Îl strig pe Vlad, si pe Ștefan... Îi chem, jelind, pe sfinți... și-mi rup sufletul, secătuit, Într-o țară Încuiata, demult! 24 ianuarie 2008, 20:48 VOLENS, NOLENS! fiecare cu traista lui... el are ceapă și brânză, eu, mandarine și măsline, tu, flori de câmp și vise... viața are și ea... traista ei! făină de
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
ochii mei sunt plini de Lumină, pentru că am Învățat cel mai simplu mister... sunt copilul Domnului, creat după chipul și asemănarea Să! și anii au trecut, ca să mai Învăț ceva! iubirea este expresia cea mai Înaltă a tuturor sentimentelor, iar sufletul este adevăratul nostru Eu! și-atunci mi-am intitulat prima carte... Anahata! așa au urmat și celelalte: Nsoromma, Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]