1,146 matches
-
dimineață cu șoferul ambasadei încercând să monteze la noua sa bicicletă o tăbliță cu însemnul "CD". Spre supărarea progeniturii, i-am tăiat-o scurt și încercarea de încălcare a "privilegiilor" diplomatice, de care ar fi râs tot Berlinul, a fost "sugrumată în fașă". Pentru talentele mele organizatorice am fost ales șef al grupei sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea în curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care Calaf găsește răspuns la ultima dintre enigmele cu care Turandot reușea să-i distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi centimetri de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe loc de el. Concentrarea lui Gwyneth În repetiții ne-a tăiat tuturor respirația. Dar tenorul Încă nu apăruse. Domingo era „indisponibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mâine are o Înregistrare cu Solti la Hamburg, care va dura câteva zile, dar săptămâna viitoare sigur e aici.“ Între timp, regizorul de culise era fericit să stea cu partitura În brațe și să fie În pericol de a fi sugrumat de Gwyneth pe post de Calaf, În absența lui Placido. Când marele tenor și-a făcut În fine apariția printre noi, muncind cu totală dăruire, a Învățat În trei zile toate mișcările stilizate și și-a Însușit ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu pumnalul împlântat în spate, Petru s-a prăvălit peste ucigaș, să-l sugrume, dar, l-a podidit sângele pe gură și s-a prăbușit, acolo, lângă ușă. De te uiți bine, se vede încă o pată cenușie. Nimeni nu s-a-ncumetat s-o șteargă. Sângele închegat era blăstămat cu moarte... Blăstămul l-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohotește Isaia. Atâta i-a fost! A venit apa și la moara noastră! Cu vârf și îndesat o să plătească pentru toate umilințele noastre! Cu vârf și îndesat! Noroc de turci!... Amin... Ne-a hrăpit drepturile noastre din moși-strămoși! spune Isaia sugrumat de revoltă. Până și "dreptul primei nopți" ni l-a hrăpit cu pravila! Vă amintiți? Mai an, a tăiat un boier din Târgul Ieșilor, cum că și-ar fi luat după datina statornicită din vechime dreptul boierului, ca el să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele-n dinți "Ce-i?!?! Cine?!?! Unde-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care în cele din urmă vine, ea se va restaura în toată suveranitatea ei. Lucrul acesta l-a spus și repetat Iorga de nenumărate ori în cursul anilor, iar în ultimul său an de viață, când atâtea țări au fost sugrumate de o putere cotropitoare care-și alungase propria ei cultură, el l-a proclamat printr-un tir continuu de scurte articole tunătoare, ca de pildă acesta, intitulat Indestructibilul, pe care-l reproducem aici în întregime : „Ce înfățișare calmă au ținuturile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În fiecare an, În prima decadă a lunii mai. CAPITOLUL IV 1992 Basarabia - mica Românie Idealul unirii pământurilor românești de la răsărit a animat generații În șir populația de pe ambele maluri ale Prutului. Afirmarea adevărului istoric, astăzi, nu mai poate fi sugrumată. Astăzi sunt dezvăluite argumentele imperialilor privind răpirea din 1812, Înțelegerea Sovieto hitleristă din 1940 și crunta politică de deznaționalizare care i-a urmat. La Chișinău În primele luni ale anului 1989 s-au declanșat acțiuni care au zdruncinat bazele juridice
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
care nici o Închipuire nu o poate plăsmui. Bisericile, ruga călugărilor și sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici au rezistat vremurilor de barbarie și au Încurajat umanitatea În fața răului, a pornirilor de distrugere și dezumanizare când creștinitatea răsăriteană era sugrumată de cuceritorii otomani și de alții. În acele vremuri obștea monahală și lăcașurile ortodoxe erau sprijinite de creștinii de la Dunăre și Carpați. În anul 1985 fiind Înpreajma preotului Scarlat Porcescu, Consilier la Mitropolia Moldovei care vizita orașul Atena și Întreprindea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mocirlă atotcuprinzătoare din care să nu mai scoată nimeni capul. Uneltele lui sunt cei care au avut atribuții explicite de mocirlire, adică ceea ce numim azi poliție politică, dar și suma uriașă de lași și mediocri care au pupat mâna care sugruma demnitatea umană în fiecare seamăn. Comunismul nu avea deadline. Nici unul dintre noi nu știa în anii ’80 că mai avem un deceniu și coșmarul se termină. Pur și simplu am trăit, unii mai demn, alții mai laș, unii onest, alții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ale spațiului public s-au redus la două. Locul unei specializării în producție l-a luat megalomania industrială. Consumul a început să fie normat din 1979. Minimele repere individuale s-au topit în anonimat. Minima libertate de exprimare a fost sugrumată sub cenzură. Am moștenit o societate ruinată moral, politic, economic, cultural. Cu această ruină în și lângă noi am intrat în șocul unei lumi față de care nu puteam să avem altă empatie decât cea din surse livrești și radiofonice. Mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a Marii Revoluții, la braț cu autocratul de pe malurile Nevei. Pentru prima dată după 1870, Franța se simțea puternică drept urmare a sprijinului ce venea din partea unui aliat, vecin cu Germania, care deja, în 1875, printr-un "Quos ego"13 oportun, sugrumase în fașă veleitatea unui război dorit de Berlin împotriva Franței, care se ridica prea repede. Provocările frecvente de dincolo de Rhin cum a fost, în 1887, răpirea comisarului Schnaebelé la frontiera cu Alsacia duseseră la crearea în întreaga Franță a unui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decît de niște simpli soldați sau gradați... Mărturisesc că atunci cînd am luat cuvîntul în fața celor 350 de cruci majoritatea fără nume, ci doar cu mențiunea "Aici odihnește un soldat român mort, prizonier, pentru patria sa" aveam glasul atît de sugrumat încît îmi era, la început, greu să vorbesc pentru a exprima sentimentele de pietate față de acești morți și de indignare față de călăii lor, iar pe măsură ce vorbeam, în jurul meu lacrimile de pe obrajii ascultătorilor traduceau emoția ce mă sugruma. Generalul Berthelot, care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
glasul atît de sugrumat încît îmi era, la început, greu să vorbesc pentru a exprima sentimentele de pietate față de acești morți și de indignare față de călăii lor, iar pe măsură ce vorbeam, în jurul meu lacrimile de pe obrajii ascultătorilor traduceau emoția ce mă sugruma. Generalul Berthelot, care ne însoțea, ne-a dus, trecînd prin cîmpul de luptă de la 1870, pînă la Metz, al cărui guvernator era, și unde ne-a făcut onoarea unei petreceri încheiate printr-o retragere cu torțe. Clădirea guvernatorului era rearanjată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
n-au nici un fel de noimă. întîi, pentru că rostitorul lor e mai degrabă un pragmatic al grătarului decît un idealist al gîndirii. Să zicem, însă, că, într-un moment tensionat, în care cravatele roșii ale listei FIFA puteau fi oricînd sugrumate de existențialismul absolut al președinților de cluburi, cîteva fraze din Rousseau, Confucius sau Nietzsche puteau detensiona atmosfera. În sensul că beligeranții consumau celule nervoase pentru înțelegerea panseurilor și nu le mai rămîneau sinapse pentru a-și acuza adversarii direcți. „Răul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în munți". Evenimentele vieții au ca osie crearea poemului, prin care, cu "jertfe grandioase", "neajutat de nimeni", poetul a "cucerit" viața. Când ar fi cazul să salveze o existență, poetul ar renunța "în fine" la artă, pentru care și-a sugrumat iubirea, renunțare care este un sacrificiu teribil, făcut însă odată pentru o femeie posedată "din tălpi și până-n creștet". Tristeța poetului e factice și erotica fanfaronă, și din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, de osmoză între spiritual și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
americanus) sunt atrăgătoare prin petulanță. Relații asupra călătoriilor sale, în stil oral, a scris Ion Petrovici. Remarcabile sunt puținele Note din Grecia ale filologului Al. Rosetti, primul mare editor român totdeodată în sensul cult al cuvântului. Ele sunt niște telegrame sugrumate de emoție, niște strigăte de entuziasm. Asupra războiului de întregire Gh. I. Brătianu a dat câteva File rupte din cartea războiului, în care un moment anecdotic e tocmai acela care va forma tema din Catastrofa lui Liviu Rebreanu. PROZA DOCUMENTARĂ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari”) Cântecul este treaptă ce înalță puterile omenești. Nu sugruma în tine acest fericit dar și tezaur. El te însoțește oriunde, în bucurii și dureri și biruie cele mai îngrozitoare chinuri. În cântecele tale, însă, adu-ți aminte și de Hristos. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC Omului, tânăr sau bătrân, sărac sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Păsări în văzduh Brâncuși spunea: . Complacerea în soluții mediocre este opusă perfecționismului și - totodată deosebit de dăunătoare creativității. Este proprie diletantismului și superficialismului. 6. Slaba încredere în sine sau descurajarea Travaliul creației este dificil, iar slaba încredere în sine sau descurajarea sugrumă actul creator. Cel mai mult au de suferit, din acest motiv, indivizii cu temperament melancolic. Aceștia trebuiesc permanent încurajați și stimulați pentru activarea energiei creatoare. Sentimentele de incompetență sau ineficiență duc la apariția unei stări depresive, care este nefastă creației
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de a retrăi, într-un prezent imaginar, trecutul pierdut: „Jocul părea fără sfârșit/ aerul în nemișcare/ o navă transparentă/ este orașul străin/ în zbor planat ne purta.// Cu eșarfa dăruită de tine/ cândva într-o gară/ astăzi, alte mâini mă sugrumă/ și nu mă pot întoarce/ în vremea jocului tău” (Menuet). Și textele din Hesperara propun formula unei proze poetice cu tramă ambiguă, pseudonarativă, care amestecă realul și imaginarul în încercarea de a transforma o scriitură diaristico-autobiografică într-una romanescă, mai
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
arate în pimniță ceva. Servitoarea mergea în urmă. Când fiica doamnei Orăscu ajunse jos, cei doi unguri se repeziră asupra ei și o prinseră de mâini și de picioare, iar Rosa îi aruncă după gât o frânghie cu care o sugrumă. Apoi servitoarea se duse iarăși sus și chemă grabnic pe doamna Orăscu, spunându-i că domnișoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse în gura pimniței, își văzu fiica întinsă jos moartă. Se întoarse repede înapoi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noi la realități vechi: „în secolul al XII-lea s-au așezat pe teritoriul patriei unii oameni ai muncii de alte naționalități” (adică, explică ea: cavalerii teutoni!), frază debitată, cică, la Congresul al III-lea al Culturii. *Cu o voce sugrumată de emoție, Ioan Petru Culianu a vorbit la timpul trecut (BBC, 4 decembrie 1987) despre Constantin Noica. Am luat (forma mea de omagiu) prima sa carte care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]