5,627 matches
-
mult din lumina revărsată a primăverii, pe care pictorița Ioana Duță își semnează delicat numele. Un aer parfumat în care subzistă o pasiune pentru forma discretă și nobilă, o foarte hotărîtă identificare, liniștea și echilibrul olimpic al învingătorului, decorează galeriile sui generis ale etajului I. Ioana este artistul învingător care intră în ritmul sufletesc al primăverii cu o frumoasă voință de perspectivă și se integrează firesc în existența cetății, dînd un farmec aparte locului, confirmînd organicitatea cu evoluția artistică, firească artelor
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
Mâna s-o întinzi de poți. Își dau hainele din spate, Pentru omul în necaz, Crivățul pe ei,,nu-i bate" Și nu fac din asta caz. Nu le e frică de dihănii, De nămeți amețitori, Nu îi sperie urcușul, Suie ne-nfricați spre nori. Viață dau dacă se poate, Cu gândul la Dumnezeu, Cerul să le facă parte, Să îi ferească de rău. Colțul pâinii și-l împart, Dacă e necazul greu, Mulțam, ei n-au așteptat, Au gândul la
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de raze ce se zbenguiesc în șuvițele de soare ale frumoaselor Fecioare dace. • Fiecare șoaptă de Râu legănată-n suspinul Sălciile duioase se alină în surâsurile Fecioarelor danubiene, suind ca un regal recital în inimile lor doldora de dor și străluciri. • Fiecare adiere de Vânt se prinde ca o horă în gândurile lor de mătase, despletindu-le cosițele îngemănate în cașmirul de vise sperate. • Fiecare freamăt smerit din amvonul
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
care sunt rădăcini și vârfuri ale identității folclorice dintr-o zonă nord-vestică românească, fără nici o îndoială, autonomă ca tradiție și cultură. Această autonomie este clăditoare a rangului de „țară”: Țara Oașului! Folclorul oșenesc este, prin urmare, o „constituție” interculturală care suie un spațiu folcloric la principiul de țară și o comunitate regională la faimă de neam, neamul oșenilor, cu danțurile, țâpuriturile și portul, întipărite ca blazon artistic sufletesc. Arhaismul etnic oșenesc, întocmai ca vechimea vinului, catifelează vocile interpreților autentici și de
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
luminițe pentru a fi văzută și noapte, iar ochii sunt dotați cu fascicole multicolore de laser. Fascinați de minunăția Merlionului, mulți poeți, precum Alvin Pang, Vernon Chang, Koh Buck Song (și alții...), i-au dedicat poeme, iar scriitoarea Gwee Li Sui's a scris o nuvelă cu titlul „Mith of Stone” (Mitul pietrei), care are ca subiect povestea faimosului leu de mare. Am mai aflat că singaporezii sunt puși pe glume. Văzând că Merilonul scoate apă pe gură... folosesc în limbajul
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
GOLGOTA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului De-o viață eu tot urc Golgota, Călcând pe poale redingota; Îmi curge sângele din pulpă Și mă întreb de am vreo culpă. Tot sui și vârful e în ceață; Abia-l văd dis-de-dimineață. La prânz sunt mistuit de sete Și vrea Morgana să mă-mbete. Adorm, spre seară, din picioare, Cu o creang ă , -n bra ț e, de măslin; În coast-o suliță mă
DE-O VIAŢĂ EU TOT URC GOLGOTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350205_a_351534]
-
neamului lipsiți de cea mai fină urmă de demnitate umană - este o formă veritabilă de antidemocrație statală, de care Uniunea Europeană trebuie să ia act imediat și să se pronunțe în mod hotărât cât mai rapid, atâta vreme cât ea, Uniunea, ca „entitate sui generis” marcantă (Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene), cu personalitate juridică emergentă (bazată pe cei trei piloni reprezentativi ai săi prevăzuți prin Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992, tratat ce a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 1993
VOTUL POPULAR DIN 29 IULIE = ZVASTICA DE PE FUNDUL PONEIULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350175_a_351504]
-
de făuritorul de «obade»"(p.39) sau, în alt context, pur aforistic: "Liliputan = un hipopotam în miniatură și având culoarea liliacului." (p.102); În plină eră comunistă Marin Preda scria despre acea orânduire că ar fi șansa pitecantropului de a sui pe scena istoriei. Acum, democratizarea internetului, speculată comercial, cu involuția serviciilor web la furnizarea lor în pachete [...], pare a face același lucru - reducând proporțiile, dar extinzând fenomenul la scară mondială." (p.103) Don Quijote și Mircea Băduț au în comun refugiul
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Mircea Băduț de restaurare a omului, de restitutio in integrum a lui, cu nota de autoironie și de umor aferent ("Hai să nu «nașpim» chiar toată viața atunci când avem un moment mai jalnic!"- p.150) este o dovadă de altruism 'sui generis'. Referință Bibliografică: Florin-Corneliu Popovici, despre DonQuijotisme AntropoLexice / Mircea Băduț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mircea Băduț : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
bați porumbul, șobolanii pleacă singuri că nu mai au ce mânca. Și dacă vrei, pot să-ți dau eu gratuit, una sau două pisicuțe harnice și simpatice foc pe deasupra. Acum se scarpină el în cap. - Doar nu vrei să te sui pe Gurgui și să strigi: Doamne, Tu ai făcut șobolanii, dar eu sunt Ilie de la sculărie și Ți-i omor. -Hai domnu' Sebastian, nu mai râde de mine, chiar dacă ai dreptate. Îi duc otrava înapoi și cer să-mi dea
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înălțarea în vitralii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin
ÎNĂLŢAREA ÎN VITRALII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361889_a_363218]
-
cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă!... Minunate sunt cele două poeme ale iubirii cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”: ... Te văd ca o umbră de-argint strălucită/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,/ Suind, palid suflet, a norilor schele/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele [ ... ] Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială: De ce-ai murit, înger cu fața cea pală?/ Și totuși, țarină frumoasă și moartă,/ De racla ta reazim eu
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
Cel Preaînalt și să nu te înalți peste fire; zidire a lui Dumnezeu fiind, să nu te lepezi de Cel ce te-a zidit. Ajutor primind de la Dumnezeu, nu întoarce spatele Dătătorului cel Bun. La înălțime de viață te-ai suit, dar El ți-a dat-o. Ai săvârșit vreo faptă bună, dar El ți-a ajutat, lucrând cu tine împreună. Mărturisește pe Cel ce te-a ridicat pe tine. Om ești, să nu-ți treci marginea firii. Cunoaște-ți ce
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
rădăcina unei spânzurători / în crângul în care primăvara vine devreme / credeam că ești tu când te-ai aplecat deasupra / patului meu / dar era singură noaptea / un gând incurabil de trist / o noapte copilăros de singură / foamea de tine mi se suie în piept / atât de obosite îmi sunt migrările / încât un clopot singur bate mângâietor de rece / ca un pescăruș mă voi opri într-un / port cenușiu / în care nu s-a întâmplat încă nici flux nici reflux” (singură noaptea). Conștient
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
din turlele grădinii, urcă dangăt către lună. În pridvorul plin de floare, maica stareță primește tot soborul de măicuțe ce vecernia dorește Și-n altarul ce-aromește de lumină și tămâie, taica popa lin grăiește despre lumi ce-n ceruri suie. Îi răspund cu glas subțire cor de maici, de îngeri vii, și-ascultând cânt de slăvire rostul vieții atunci îl știi. Se coboară-ncet spre tine harul de la Duhul Sfânt, primenit de glas de îngeri și de cer și de
VECERNIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365842_a_367171]
-
se ducea doar odată pe lună la ele însă, soția lui și-a găsit pe cineva el a aflat totul, a băut puțin, a făcut scandal a lovito pe ea, și în văzul ei, al copiilor al vecinilor, s-a suit pe un stâlp înalt de beton pentru energie electrică și s-a spânzurat. Nimeni nu a putut să facă ceva, era ca o fiara când se enervă nu-l putea opri nimeni, urlă vocifera, izbea în stânga și în dreapta. Să spânzurat
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
Centrului Cultural M.I.R.A., București. OAMENI DE NISIP, Editura Amurg sentimental, 2006, roman-trilogie. Vol. 1 „Jurământul văduvei”, Vol. 2 „Târguiala”, Vol. 3 „Lacrimi pe vatră”. Lansarea a avut loc în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române, București. GRĂDINA CARE S-A SUIT LA CER, Editura Florile Dalbe, 2007, proză scurtă. Lansarea a avut loc în Sala Marin Preda, a Centrului Cultural M.I.R.A., București. CUVINTE DE MĂTASE, Editura Semănătorul (online), 2009, cronică literară, exegeze, portrete, omagii. TOVARĂȘI DE ULTIMĂ ZI, Editura Dacoromână, 2010
PREZENTARE GENERALĂ de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365858_a_367187]
-
-n urma ei, Mi-a obosit lumina pe obadă, Trasul pe roată încă nu știu ce-i! La Vidra Iancu se va naște iar, Pe când se coc cireșele amărui, De va fi vremea scrisă-n calendar Spre Târgul de pe Munte să mă sui; E prea târziu de-acum de „târguit” Și fata de atunci e măritată, Ziua de azi e-aproape de-asfințit, Ziua de mâine în curând se-arată... Vederea mea nicicând să nu te doară, Atâtea bucurii mai am sub pleoape
ZIUA DE AZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365921_a_367250]
-
Acasa > Poezie > Familie > MUCENICI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1221 din 05 mai 2014 Toate Articolele Autorului primăvara asta are ochii de miel purtat pe umerii tatei în vinerea mare când mă suiam eu la spovedania otăvii în podul din care aflasem dintr-un vis îngerii casei vorbesc nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind decât în zilele când mieii plâng și la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roșii ca bujorii din
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
niște muște ce bâzâiau între pereții albi... „Și astea sunt purtători, așa zicea ăla la aparat”. Ațâțat, înșfăcă un prosop și începu o vânătoare turbată în spațiul strâmt al băii. Câteva muște se refugiaseră deasupra rezervorului de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ștergarul și, poc, alunecă în cadă cât era de lung. Se ridică după un timp, amețit și icnind se privi atent în oglindă, pe frunte avea o rană sângerândă. Ieși în goană din apartament urmărit de privirea
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
protosinghel scrie minunate „doine și lăcrimioare” în „dulcele stil clasic” și „haiku” autentic autohton, poeme apolinice, limpezi și curate precum lacrima luminii din care izvodesc dulci miresme duhovnicești, prinos de tămâie scumpă de trandafir japonez. Plin de hâr sfânt „Poetul suie la voi/cu harfa pe umăr.../lăudând pe Dumnezeu...” (Lăudând pe Dumnezeu, Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Părintele protosingel și-a început cu mulți ani în urmă ucenicia monahala în singurătate absolută la temperatura înghețului într-o
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri, se aseamănă atât de bine cu limbajul poetic, părintele traduce și pune pe versuri cântecul păsărilor, imaginile minunate
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
în toate învierile, în toate înălțările. În inimă bat necontenit, bat mereu gândurile ca niște insule plutitoare pe verdele mării albastre, de sub cerul tâmplei, se slobod spre o altă chemare a acestui frumos pământ, ca într-un joc necontenit ce suie la cer și zboară de pe creanga verde pe ramura albastră a trăirii creștine depline. Semne ale unor jertfe sfinte, de dincolo de cer se înalță, ard ca niște Icoane frumoase în naosul sufletului meu. În Viile inimilor jertfelnice, încărcate de rod
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
spun că-i efemeră clipa, Că n-are sens, de n-ai trasat o țintă Și vrei să zbori dar frântă ți-e aripa. Îți mulțumesc, o, Tată pentru graiul, Prin care noi, putem vorbi de Tine, Pentru cântări ce suie către stele Și pentru tot ce-ai investit în mine. Pentru câmpii cu lanuri aurite, Izvoare reci, păduri și cer senin Și pentru nori ce dau ploaie la vreme Și pentru râs dar și pentru suspin. Îți mulțumesc că m-
ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365510_a_366839]
-
un vero abbraccio, E che mi accarezzino i capelli, Leggermente... Eccomi! Sono una piccina, E îl babbo dice alla mamma: "Guardala! Sembra uno stelo! " I suoi occhi verdi sotto gli occhiali Mi guardano, sorridendo dolcemente Ed io quasi tocco le sue grandi orecchie Che nell' infanzia tentavo spesso Di avvicinare alla sua testa, mă invano... O, Dio, fà che io possa ancoră sentire La sua voce che affascinava E trascinava la folla! E la mamma, nel sogno sussurrerà melodie E mi
A VISA CU OCHII DESCHIŞI (POEZIE TRILINGVĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365523_a_366852]