2,421 matches
-
romani purtând togă îprintre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele vulcanice ale Vezuviului. Pe data de 19 octombrie 1752, niște lucrători descoperă biblioteca lui Philodemos, sub forma a 1 838 de suluri de papirus imposibil de pus în valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel Bătrân, este confirmat Epicur... Și e descoperit Philodemos. Procedeul lui Biaggio permite derularea cu mare atenție a papirusurilor. Partea nescrisă este unsă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bazează pe șase manuscrise sefaradice și pe alte lucrări mai vechi, devenind, cu timpul, o lucrare de referință a editorilor textului biblic. Menahem ben Șelomo ha-Neiri (1249-1306) este autorul tratatului în două volume Qiryat Sefer. Primul volum conține regulile scrierii sulurilor Torei, cu informații despre formele qere/ketiv și formele speciale ale literelor ebraice. Volumul al doilea conține reguli gramaticale referitoare la particularitățile literelor din grupul begadkefat, ori de câte ori urmează după vocale, regulile de citire a lui șeva. Tratatul Hidayat al-Qaria a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a apărut pe materialele consemnate mai sus, copiștii perioadei postexilice dispuneau în mod sigur de materiale mult mai bune. Dintre acestea, cel mai des folosit pentru consemnarea în scris a textelor mai lungi, așa cum erau și textele Vechiului Testament, era sulul de pergament (rps tlygm) pe care textul se scria în coloane (twdld), fiecare coloană având 30-55 de litere pe rând. Nu se știe cu siguranță când a apărut papirusul pentru prima dată; era folosit probabil în timpul lui David, la redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un strat de pergament era împăturit și despăturit de mai multe ori, rândul scris care se afla pe pliu devenea cu timpul ilizibil; acesta este motivul pentru care, mai târziu, mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi înfășurat. Aceste materiale puteau de asemenea cădea pradă diferitelor microorganisme sau molii care aduceau mari daune textelor copiate. Apoi, ne putem imagina cum dispărea cerneala de pe pergamente dacă erau expuse la soare mai mult timp, sau cum
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în fâșii subțiri, după care se formau două straturi de fâșii încrucișate așezate unele peste altele, fixate prin presare și cu ajutorul unui clei. În acest fel se confecționau „foile de scris”, care puteau fi prinse unele de altele, formând un sul. Înălțimea sulului depindea de lungimea fâșiilor de tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
subțiri, după care se formau două straturi de fâșii încrucișate așezate unele peste altele, fixate prin presare și cu ajutorul unui clei. În acest fel se confecționau „foile de scris”, care puteau fi prinse unele de altele, formând un sul. Înălțimea sulului depindea de lungimea fâșiilor de tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem spune cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
etape foarte dificile 2 privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări: a materialelor de scris (de la tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr. 10,7; Ps. 39,11). Se scria mult mai ușor pe un sul de papirus decât pe o tăbliță de lut
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr. 10,7; Ps. 39,11). Se scria mult mai ușor pe un sul de papirus decât pe o tăbliță de lut. Cu trecerea timpului însă, papirusul nu a mai fost atât de căutat, mai ales în regiunile mai umede; de fapt, aproape toate papirusurile păstrate provin numai din Egipt și din regiunea Mării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de lut. Cu trecerea timpului însă, papirusul nu a mai fost atât de căutat, mai ales în regiunile mai umede; de fapt, aproape toate papirusurile păstrate provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
umede; de fapt, aproape toate papirusurile păstrate provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor își
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
consta în „tăierea și lipirea foilor de papirus unele de altele” (pros allela kollon te kai aphairon). În cursul redactării textului, dacă socotea că este cazul, autorul putea să adauge, să îndepărteze sau să insereze anumite pagini. La început, un sul conținea în general textul complet al unei singure lucrări; deși atunci când se pregătea sau se cumpăra un sul se ținea cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cursul redactării textului, dacă socotea că este cazul, autorul putea să adauge, să îndepărteze sau să insereze anumite pagini. La început, un sul conținea în general textul complet al unei singure lucrări; deși atunci când se pregătea sau se cumpăra un sul se ținea cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea era scrisă în întregime 1. În general, manuscrisele de la Marea Moartă prezintă textul fiecărei cărți scris pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
insereze anumite pagini. La început, un sul conținea în general textul complet al unei singure lucrări; deși atunci când se pregătea sau se cumpăra un sul se ținea cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea era scrisă în întregime 1. În general, manuscrisele de la Marea Moartă prezintă textul fiecărei cărți scris pe un sul diferit; sulurile puteau avea și lungimi foarte mari, cum este cel care conține textul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
început, un sul conținea în general textul complet al unei singure lucrări; deși atunci când se pregătea sau se cumpăra un sul se ținea cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea era scrisă în întregime 1. În general, manuscrisele de la Marea Moartă prezintă textul fiecărei cărți scris pe un sul diferit; sulurile puteau avea și lungimi foarte mari, cum este cel care conține textul cărții profetului Isaia. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se ținea cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea era scrisă în întregime 1. În general, manuscrisele de la Marea Moartă prezintă textul fiecărei cărți scris pe un sul diferit; sulurile puteau avea și lungimi foarte mari, cum este cel care conține textul cărții profetului Isaia. În același timp, alte cărți erau atât de mici încât puteau fi scrise mai multe într-un singur sul, așa cum este cazul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cont de lungimea lucrării care urma să fie copiată, dacă aceasta depășea lungimea sulului, se întrebuințau alte suluri, până când lucrarea era scrisă în întregime 1. În general, manuscrisele de la Marea Moartă prezintă textul fiecărei cărți scris pe un sul diferit; sulurile puteau avea și lungimi foarte mari, cum este cel care conține textul cărții profetului Isaia. În același timp, alte cărți erau atât de mici încât puteau fi scrise mai multe într-un singur sul, așa cum este cazul celor cinci cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cărți scris pe un sul diferit; sulurile puteau avea și lungimi foarte mari, cum este cel care conține textul cărții profetului Isaia. În același timp, alte cărți erau atât de mici încât puteau fi scrise mai multe într-un singur sul, așa cum este cazul celor cinci cărți care compun colecția Megillot. În schimb, Pentateuhul era prea lung pentru a fi copiat într-un singur sul; de obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
timp, alte cărți erau atât de mici încât puteau fi scrise mai multe într-un singur sul, așa cum este cazul celor cinci cărți care compun colecția Megillot. În schimb, Pentateuhul era prea lung pentru a fi copiat într-un singur sul; de obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne ale Bibliei conțin ansamblul cărților care formează canonul biblic, această prezentare ajutând la o mai bună înțelegere a ideii de unitate a canonului Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mici încât puteau fi scrise mai multe într-un singur sul, așa cum este cazul celor cinci cărți care compun colecția Megillot. În schimb, Pentateuhul era prea lung pentru a fi copiat într-un singur sul; de obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne ale Bibliei conțin ansamblul cărților care formează canonul biblic, această prezentare ajutând la o mai bună înțelegere a ideii de unitate a canonului Vechiului Testament. Sulurile aveau un mare dezavantaj
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne ale Bibliei conțin ansamblul cărților care formează canonul biblic, această prezentare ajutând la o mai bună înțelegere a ideii de unitate a canonului Vechiului Testament. Sulurile aveau un mare dezavantaj: nu puteau fi scrise decât pe o singură parte; pe lângă aceasta, întrebuințarea lor necesita folosirea ambelor mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul conținând un text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
canonului Vechiului Testament. Sulurile aveau un mare dezavantaj: nu puteau fi scrise decât pe o singură parte; pe lângă aceasta, întrebuințarea lor necesita folosirea ambelor mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
singură parte; pe lângă aceasta, întrebuințarea lor necesita folosirea ambelor mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pavel se folosea de un termen latin întrucât se referea la o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament. Codexul, având aproximativ forma unei cărți moderne, prezenta câteva avantaje față de sul: costa mai puțin, nu era atât de pretențios
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]