26,448 matches
-
el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei este o "carte", iar gura este "ușa" acestei cărți tăcute care, într-un fel sau altul, va deveni vorbitoare. Durerea fizică distruge limbajul, făcându-l pe cel chinuit să regreseze la
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține unei alte lumi. Un fost supliciat a făcut o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al treilea; tortura descrie "lungul
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține unei alte lumi. Un fost supliciat a făcut o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al treilea; tortura descrie "lungul urlet al făpturii
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
vibreze trupul supliciatului său. Prin lovirea alternativă a urechilor (după tehnica "telefonul"), un bâzâit interior face să vibreze capul victimei: sonoritatea se desfășoară, în acest caz, între zidurile trupului, și nu în afara lui. În supliciu se nasc scâncete, răsuflări speriate, sunete animalice, vorbe în răspăr, jumătăți de cuvinte, bolboroseli, vorbe înecate în gât, bufnituri: toate acestea alcătuiesc o sonoritate variată, întrucât fiecare parte atinsă violent sună altfel, iar semnul auditiv respectiv traumatizează. Atunci când victimele erau forțate să cânte ore întregi (chiar
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
reține el din victima sa? Supliciatorii ajung, uneori, la un asemenea "profesionalism" al producerii durerii, încât sunt capabili să distingă, după urlet, în ce etapă a torturii este victima, chiar dacă nu se află în celula de supliciu, judecând doar după sunetele scoase de cel chinuit. Pentru că urletul, țipătul, geamătul, scâncetul alcătuiesc o fișă psihologică și fizică a schingiuitului, în care torționarul este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care o are supliciatorul. Nu
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Constantinescu Pregătirea complexă într-o facultate de artă nu mai este de mult o vorbă în vînt sau, dimpotrivă, o prețiozitate. Orizonturile se deschid, interferează, se populează prin lectură, cultură, tipuri de experiențe, prin imagini, prin spații, oameni, povești, culori, sunete, gesturi, modele. Sau cam așa ar trebui să fie. Problema este, de fapt, una singură. Flexibilitatea celor care îi învață pe ceilalți, a profesorilor, cu alte cuvinte. Curiozitatea și prospețimea studenților se întreține și prin seducția modelului, prin știința cu
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
au vorbit apropo de ei ca de "cinema du look", care se traduce simplificat prin imagine = mesaj. 2. Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există însă o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica impune și semnalizează ca un girofar
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Se vede că muzica savantă a fost mai tot timpul obsedată de foc, ca și cum l-ar fi purtat mereu cu ea însăși. Iar focul întreținut și calculat mistuie cel mai profund. Ca să nu mai vorbim de acei corifei ai artei sunetelor care au ținut o făclie într-o mînă și un cuțit în cealaltă, ba încă mai și cîntau niște psalmi, pentru a putea acoperi țipetele celor înjunghiați. Pădurea este o minunată orchestră. Literatura muzicală savantă este o pădure în care
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
pămînt, și de ce nu, în pînza freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
i-a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor la ceasul înserării argintat/ de sunetele clopotului bisericii romano-catolice/ clipe lungi petrecute în etajul cărților/ o sonată de Telemann eventual o sonată/ de Mozart (cu Clara Haskil la pian)// ce ți-ai putea dori mai mult bătrînețe?" (p. 488) Publicarea acestei foarte consistente antologii din lirica
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
F. Scott Fitzgerald. Afirmarea jazzului ca expresie muzicală specifică unui loc - Statele Unite - și unui timp - prima treime a secolului XX - aruncă, în credința lui Mihaiu, o nouă lumină, retroproiectată, asupra operei scriitorului, îndemnând la reevaluarea acesteia. În subcapitolul Unghi inversat: sunete ale Epocii Jazzului, autorul abordează perioada din punct de vedere muzical, arătând cum rapidele schimbări de mentalitate din anii 1920 au fost acompaniate de mutații în peisajul sonor. Virgil Mihaiu consideră că stilul lui Fitzgerald anticipează fuziunea dintre procesul compunerii
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film. Ca să fiu și mai clară, aș relua analogia cu poezia din cronica precedentă, pentru că în acest caz coeziunea dintre elemente e un fapt general acceptat: imaginați-vă, în locul Oscarului pentru cel mai bun
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
puternice tendințe spre ritmul ternar, grupul de trei elemente fiind propriu tuturor procedeelor poetice folosite de autor, indiferent că este vorba de nivelul fonetic, morfologic sau sintactic. Cum nivelul fonetic este extrem de bine conturat în scrierile mateine, iar grija pentru sunete, pentru muzicalitate în general este bine cunoscută, trebuie amintit faptul că el era și un rafinat meloman (între notele lui abundă mențiuni de tipul: "Audiție la Asociația Muzicală" sau "Asociația Muzicală se întrunește la noi", "Concert - Atheneu", Mesa încoronării de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
rezervat lui Denise pare scris prin ochii unei femei, mai exact ai unei femei îndrăgostite de o altă femeie (și de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen intră cu subtilitate prin amănunte percutante în universul femeii îndrăgostite: "Uneori, sunetul acestui glas șRobin, iubita eiț o topea atât de brusc, că stomacul i se strângea și ea se apleca, chircindu-se; în ceasurile care urmau, nu mai exista nimic pe lume decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
de statură artistică europeană îndelung și intens pregătit. Regizorul Graham Vick visa de ani buni să realizeze o montare a Oedipe-ului enescian; este motivul pentru care, în baza înțelegerii dintre regizor și dirijor, construcția spectacolului nu a exclus nici măcar un sunet al partiturii originale; așa cum au procedat în alte ocazii alți regizori ai operei enesciene. Ne-a fost relatat faptul potrivit căruia apropierea membrilor orchestrei față de spiritul muzicii enesciene s-a produs treptat, dar sigur, în final aderența fiind totală și
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
urmă ale veacului trecut, perpetuîndu-se și astăzi cînd, alături de cele mai neaoșe ori, dimpotrivă, mai altoite forme de modalism, tonalism sau serialism, și-a făcut simțită prezența și sistemul spectral, cel ce a instaurat nostalgia pentru recuperarea naturalității și intimității sunetului, precum și șansa muzicii culte de a ieși din criza ei de autoritate și chiar de identitate, criză în care a intrat tocmai datorită coabitărilor circumstanțiale ori fortuite. Pentru cel ce scrutează sistemul modal în întreaga lui imensitate, priveliștea este dominată
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre alții, de Dimitrie Cuclin). Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un centru sonor denumit tonică. La rîndul lui, serialismul, fie el dodecafonic sau tronsonal, fie integral sau defectiv, nu a tolerat nici un fel de sugestii care ar fi putut să se insinueze sub presiunea
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
regizorul/co-scenaristul: scenele de război. Sunt nu doar avizate din punct de vedere istoric, ci și echilibrate, concise, nu abuzează de violență, au chiar un miez dur într-o coajă agreabilă: un ceas care cîntă, iar melodia e întreruptă de sunetul glonțului care găurește mîna soldatului. O logodnă foarte lungă e un film pacifist, dar nu-și atinge scopul aruncându-ți războiul ca pe un pumn în față, ci presărându-l cu mici gingășii și tandrețuri, momente de poezie pe care
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Exil Sunt ca un mort care umblă neînscris în vreun registru necunoscut în această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită. Șters deja din timp nu mă ocup cu nimic. Nici cu vântul nici cu timpul nici cu sunetul nu pot să trăiesc printre oameni. Eu, cu limba germană a acestui nor care mă-nconjoară și e casa mea, sunt gonită din toate idioamele. Oh cum se întunecă! Ropotul ploii lovește deja chiar de la primii stropi. Apoi transportă morții
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
e nimic nici scorțos, nici împietrit în gestica și vocabularul lui. Cântă cu o voce caldă cântece luate de la rădăcină, nestricate, alese și lăsate în culoarea și forma inițială. Prin el, cântecele cele bune și neînlocuibile, nici doar într-un sunet, nici doar într-un vers, renasc și trăiesc. Dar cine le va purta mai departe când într-o zi Nelu Ploieșteanu va fi doar o amintire? El este azi un artist excepțional, dar va fi evaluat egal cu valoarea lui
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
când ajunge la lună sentimentul din care ochiul privit în trofee împarte prăzile nopții trecute sau ce ar vrea să fie inclus în viitoare etape tu vezi că nimic nu ne mai ajunge vrem totul stins în fantezii practicabile din sunetul lor un dans nou sa apară iubiții de rând să-l poată dansa în palate toți răsfățații iubirii să învețe cum să se poarte de vor în istoria dansului să încapă mișcările lor elegante de AZED Anghel Zamfir Dan Referință
FETIŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382738_a_384067]
-
cum petrece... Mi te-ai ascuns în pleoape, Iar inima-mi bate nebună. La fiecare șoaptă pe strune, Te simt tot mai aproape... Cântec de suflet cu zbucium, Trup fremătând de dorință, Ard, imaginând a ta ființă Chemându-mă-n sunet de bucium... Să ne iubim uitând de amaruri, Cu mângâieri să te răsfăț, Să-ți dăruiesc al meu dezmăț, În focul nopții tu să-mi zgândări jarul... Unde te-ai dus, iubire? Ce rai sau iad te-a contopit? Mi-
CÂNTEC DE SUFLET de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382768_a_384097]
-
niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă ușile pe care cu neascultate le-am închis și să mă învrednicesc a mă împărtăși de pomul vieții și al bucuriei cu care mai înainte întru tine m-am desfătat“. (Imn
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
cu tine, Ești purtat ca frunza-n vânt! Bucurați-vă de viață, De căldură și frumos, Dar nu neglijați povața, "Căutați-L pe Cristos!" Căci trăirea e ca floarea, Se deschide într-o zi, Când veni-va înserarea Ca un sunet va pieri. Când priviți cu drag natura, Învățați din cursul ei Și-ascultați apoi Scriptura, "Să n-aveți alți dumnezei!" Tot ce-i pe pământ se trece, Flori, copaci, păsări și om, Când cocorii au să plece, Să dai roade
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar sunetul de ape cristaline Mai plange-n dor de fabrici și uzine În codrii,întunecați ,păduri virgine Aur și argint ieșea din mine Ce s-a ales, românule ,de tine? . Vapoare mari,pluteau ,pe ape line Duceau petrol ,duceau și grâne
CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382802_a_384131]