2,656 matches
-
Dar nu m-a ascultat și, când a continuat să-și lege șireturile, și-a descoperit partea din spate a pulpei, ridicând genunchiul. Asta pentru că tonul meu nu fusese destul de convingător. Și prin acest act de dezgolire a piciorului - nu supărată, ci cu o aplecare resemnată a capului - a retras acele grade vitale de căldură ale îndrăgostitului. Ca să o posed din nou mi-am dat seama că ar fi trebuit să trec printr-un mare număr de teste și poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dar apoi a intervenit obișnuita activitate zilnică și în halul în care eram de hărțuit și incapabil să mă descurc, parcă aș fi bătut din picior sau aș fi dansat la o viteză de două ori mai mare; un vals supărat și mohorât în care partenerii care se strâng cu disperare în brațe vor de fapt să se istovească unul pe altul; sau un step sau tarantella dansată de unul singur într-o fervoare a nebuniei; sau legănarea mai pleoștită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
însuși sicriul pe cap se dădea deoparte de pe drum - și la fel și întreb cortegiul, inclusiv muzicanții - și cu ochii lui, asemeni unui lapte de întuneric, și cele câteva firișoare de mustață mongolă lipite pe umflătura sălbatică a gurii, aproape supărat, chiar ostil, urmărea cu privirea vulturul care trecea pe lângă el. Și se auzea aceeași șoaptă, „Mira, mira, mira - el águila, el águila!“ Așa treceam pe lângă pietrele albe și pe lângă zidurile ce se cojeau în arșiță, pe lângă ciulinii de culoarea fierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dat de necaz. A, da? N-auzi ce-ți spun? Stella n-a ieșit din mașină și nici nu și-a schimbat poziția în spatele geamului pătat și prăfuit. Și te-ai găsit tu s-o ajuți? m-a întrebat Thea supărată, ironică și întristată. Crezi ce vrei, i-am spus, dar să știi că habar n-ai cât de urgentă e treaba și în ce pericol se află. Eram scos din răbdări de dorința frenetică de a pleca de acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
meu nu vrea să mă vadă. Dar ce s-a întâmplat? i-am întrebat pe Charlotte și pe Simon. Charlotte a spus: Simon a urlat la ea că se îmbracă în haine de proastă calitate. Pentru că, mi-a spus Simon, supărat, vine în vizită cu rochii de nouășpe dolari jumate. O femeie cu jumătate de milion de dolari! Arată ca mârțoaga vânzătorului de haine vechi. Datorită mie, Charlotte și-a adus mama să stea la masă. Mâncam cireșe și beam cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și pe tine. Are o grămadă de parale. E burlac. Se ocupă cu asfaltarea străzilor. Nu mă interesează ce bani are. E bătrân și urât. Are gura știrbă. Drept cine mă iei? Lasă-mă-n pace! Și-a încrucișat brațele, supărată, cu bicepșii ei mici încordați - era o zi călduroasă de vară așa că purta o rochiță fără mâneci; și-a strâns genunchii și a privit fix prin parbriz. Trebuie să ne aducem aminte că aproape toate conversațiile astea aveau loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a vorbit astfel de Stella. De unde-o scosese și pe asta, bădăranul bătrân, să o pună să mă arunce cât colo în subconștientul ei? Ardeam de resentimente. Întâi te apuci să vorbești de înțelepciunea din bătrâni, i-am spus eu supărat, după care te apuci să mânjești cu noroi iubirea. Ei da, sunt un ticălos! a spus el, ridicându-se în dogoarea saunei și înnodându-și mai bine prosopul. Nu a fost intenția mea să îți rănesc sentimentele. La naiba! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mine câte cineva. De ce nu vreți să luați banii ăștia și ... Începeam să mă simt din ce în ce mai chinuit. Cineva! Parcă eu aș fi oricine. Ar trebui să îți dai seama de asta. Eu sunt... I s-a curmat vocea, așa de supărată era. Și asta mi se întâmplă mie! a spus. A început să își apese inima cu cotul și s-a apropiat de mine și a luat-o de la capăt, acea cerșeală stranie. O, legi ale distrugerii! Ce se întâmpla oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nici pe departe. Trebuia să îl aducă pe Cumberland în discuție tot timpul și prin asta să mă scoată și pe mine din minți. Gata, Stella, te rog, i-am spus în cele din urmă. Gata ce? mi-a spus, supărată. Acuma nu o să am voie să mai pomenesc nimic, niciodată? Dar nu vorbești decât despre asta, și îl pomenești mai mult decât pe oricine altcineva. Pentru că îl urăsc. Sunt încă înglodată în datorii din cauza tuturor obligațiilor astea în care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe Coco, vin imediat, locuim chiar lângă parc. Alo !Alo !Pe Coco l-au luat niște veverițe și au plecat ? Acum ce fac copii ? (brusc apar veverițele, și în urma lor Coco care se așează pe brațul lui Gigel) Coco: Gigel supărat ? Gigel: Nu îmi vine să cânt, dar mai întâi să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel. Uța cu Codița. Gigel: Uța, Codița ? (scoate două pungi cu alune) Luați câte o pungă cu alune. Le meritați...(veverițele au luat alunele, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și blând, parcă mă mângâia da, uite, acu-mi ciufulește părul în creștet. Crede că-mi trece supărarea așa ! Ba bine că nu, ce mi-s eu ?! M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut ! Uite-l că mai și râde ! Râde de mine ! De fapt, surâdea și mă mângâia pe creștet : Hai, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi. Totuși, devine Mihai grav ca să fiți sigură că mă întorc, vă las revista asta zice, punînd în mîna fetei revista din coș. "Actualités roumaines" citește fata cu o frumoasă și corectă inflexiune a vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-ai și supărat. Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un teribil obosit. Las' că dă el Dumnezeu să intri pe mîna unuia care-o să te facă ferfeniță, că prea o faci pe... Pe? întreabă sec Paula ridicată în picioare, strîngîndu-și cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată cu privirea spre sală. Chelnerul bombăne la adresa pasagerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de grijă, nu mai sînt copil. A, știu, nici tu nu mai ești, dar..., oricum... De ce mă ironizezi? Pentru asta crezi că ți-am dat telefon? Nu cred nimic. Aștept să-mi spui tu pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului Săteanu". "Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciudată încurcătură nu se va dovedi benefică pentru noi toți în final? O să fim alături de voi, de tine și de Georgie. Asta am vrut să spun, de fapt. Îmi pare rău că m-am arătat atât de tulburată și de supărată. Faptul că m-ai înșelat m-a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să-ți vină să crezi cât de repede ai să uiți totul. Și am oftat din nou. — O să uit! O să uităm! spuse Antonia. Tu nu vezi că parcă am murit amândoi pe jumătate... Îndreptă spre mine o privire gravă, neliniștită, supărată. M-am întrebat dacă intenționam cu adevărat să o părăsesc. Da, cred că da. Oricum nu avea importanță. Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi loc cu coatele ca să mă pot zbânțui În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gândea că viața mondenă e falsă. Nu primeau musafiri și nu făceau vizite. Brian mânca repede, Gabriel mânca încet. Mesele se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se depărta de Gabriel și nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]