2,071 matches
-
pentru tovarășe cu o slabă dominanță pentru o relație pe termen lung. Ceea ce nu se întâmplă dacă este vorba de o relație pe termen scurt. Acest studiu dovedește importanța dominanței aparente în alegerea femeilor de către bărbați. Nu este așadar o superstiție: femeile puternice se află într-o poziție defavorabilă pe piața căsătoriei deoarece bărbații preferă să se însoare cu femei mai puțin realizate în plan profesional... Dar nu doar statutul poate fi un handicap în calea căsătoriei pentru femei; și IQ
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
a organelor este una din marile realizări ale științei. Înainte de explicarea anatomiei și fiziologiei umane prin disecția cadavrelor și mai târziu prin chirurgie, radiografiere, rezonanță magnetică și alte tehnici imagistice, funcționarea internă a corpului uman era un mister Învăluit de superstiție. În zilele noastre se petrece cam la fel cu „energia corpului”. Un argument simplu, la Îndemâna fiecăruia dintre noi constă În faptul că nu există viață fără existența energiei, orice semn de existență a vieții Într-un organism pleacă de la existența
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în care excelase, toată viața lui, secretarul de partid Pavel Rusanov nu mai are nici o putere în aceste condiții. Siguranța lui de-o viață începe să se clatine încă de la intrarea în clinică, sub influența fricii de cancer și a superstiției, scoasă la lumină de această frică: Pavilionul canceroșilor purta chiar numărul treisprezece. Pavel Nikolaevici Rusanov n-a fost niciodată și nici n-ar fi avut cum să fie superstițios, dar ceva s-a prăbușit în el când medicul i-a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
contactul cu populația autentică a satelor era nesemnificativ. Nici cultele misterelor nu au reușit să se impună datorită caracterului lor exoteric, care îngreuna accesul multora. Marea masă a poporului mărunt s-a plecat spre sferele cele mai de jos ale superstiției, care tocmai în perioada elenistică au reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
destinului marcat de astrologie avea să-i fie oferită omului antic de magie care, prin intermediul unor practici misterioase, se angaja să supună atât puterea aștrilor cât și pe cea a puterilor bune sau rele din univers. Și această formă de superstiție sosise din Orient spre Occident atingând, în magia egipteană din perioada elenistică, o înspăimântătoare formă de rătăcire religioasă josnică. Cărțile magice ale antichității și numeroasele papirusuri magice, care au ajuns până la noi, ne ajută să ne facem o idee destul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența la acea dată a unei măsuri juridice clare. Între timp, procedurile anticreștine nu aveau loc pentru vreun delict criminal, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dar și a puterii imperiale. Între timp, purtătorii de cuvânt ai Bisericii, potrivit istoriografiei creștine, își afirmau prin scris fidelitatea față de împărat pentru a înlătura acuzația neîntemeiată de focar neîntrerupt de dezordini din cadrul Imperiului. 4.2. Creștinismul văzut ca o «superstiție» la Tacitus O evaluare directă a creștinismului, în terminologia religioasă, ne este oferită cu mai multă claritate de către istoricul Tacitus (circa 55-120 p.Chr.). Autorul ne descrie în opera sa (Annales, XV, 44, 3) manevrele diversioniste ale lui Nero (54-68
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opera sa (Annales, XV, 44, 3) manevrele diversioniste ale lui Nero (54-68) care a atribuit incendierea Romei, se pare la sugestia unui evreu, comunității creștine. În asemenea context, după aluzia la condamnarea lui Cristos, este făcută observația semnificativă potrivit căreia superstiția funestă, momentan reprimată, izbucnea iarăși, nu doar în Iudeea, originea acestui rău, ci și în Roma. Descoperirea creștinismului, din motive obiective, nu poate evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
observația semnificativă potrivit căreia superstiția funestă, momentan reprimată, izbucnea iarăși, nu doar în Iudeea, originea acestui rău, ci și în Roma. Descoperirea creștinismului, din motive obiective, nu poate evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a.Chr.), exprimându-și opinia față de religia Romei și trăirile religioase ale romanilor, le considera specifice unor muritori foarte religioși. În fața conceptului inconfundabil al religiozității romane, așa cum a fost formulat cu un secol înainte de Cristos, judecata istoriografului asupra creștinismului ca superstiție apare ca o descalificare, ca o necunoaștere a ceea ce poate fi o religie. Potrivit celor de mai sus, confruntarea dintre creștinism și lumea greco-romană s-a aflat dintru început sub semnul religiosului; celelalte idei sau obiecții referitoare la aceasta asumă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acea vreme. El se folosește chiar și de un vocabular de cult, atunci când are trebuință să vorbească despre creștinism; alături de termenul de cult îl întâlnim pe cel rit. Față de mărturiile precedente, întâlnim o schimbare importantă în evaluarea creștinismului: autorul opune superstițiilor practice ale unui împărat precum Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alături de termenul de cult îl întâlnim pe cel rit. Față de mărturiile precedente, întâlnim o schimbare importantă în evaluarea creștinismului: autorul opune superstițiilor practice ale unui împărat precum Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor călătorie, pentru a putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unde ni se spune că exista un nucleu de convertiți chiar și la curtea lui Nero. Printre acești convertiți unii erau: a) sclavi, liberți, funcționari civili, militari și poate vreun personaj important, precum nobila matroană Pomponia Graecina care, acuzată de superstiții noi și vătămătoare, puțin mai târziu după uciderea rudeniei sale Iulia datorită intrigilor Mesalinei, s-a retras pentru o viață privată ducându-și zilele în plâns și întristare; b) tinerii Claudius Ephebus și Valerius Bitonius, despre care vorbește papa Clement
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
logică și că etica pro-fesată și interdicțiile au o funcție pozitivă. Am învățat să respectăm culturile cele mai diferite de a noastră. Ar fi deplasat să afirmăm că preceptele morale care predomină într-o anumită țară africană sau asiatică sunt superstiții ridicole sau tabuuri care trebuie demascate. În același timp, nu remarcăm că principiile etice care guvernează forța și instinctele în societatea noastră sunt raționale și funcționale în măsura în care vizează protecția comunității și menținerea coeziunii. Ele controlează întregul destin social: a le
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
atribuită acestei fa-cultăți încă din Evul Mediu. Dar în acea epocă, rațiunea slujea credința și urmărea să introducă rigoarea în gândirea teologică. Acum, ea devine un instrument universal. Toate problemele au o soluție rațională. Rațiunea vrea să alunge molimele spiritului, superstițiile, prejudecățile, ignoranța, arbitrariul, fanatismul. Ea analizează critic valorile politice și religioase ale secolului. Mergând mai departe, rațiunea construiește un sistem filosofic, raționalismul. Rațiunea este transformată în zeiță, în Ființă supremă, o religie naturală care îi este conformă. Aceste concepții nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aceea a unui om care, solidar cu natura, vrea o îmbogățire și o întrecere debordantă a ei printr-o lume podoabă" (Blaga, 1936:168). Ea transpare din podoabe, ornamentica lucrurilor cu care se înconjoară românul, frescele bisericilor, port, mitologia populară, superstiții, credințe, proverbe ș.a. Orientarea spre pitoresc e generată de un misticism particular, de credința că misterul divinității e ascuns și că pentru a putea fi vizibil are nevoie de substrat material, de haină, "de aparențe"36. Năzuința formativă ca orientare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Dacă a fost vreodată la vreun muzeu / festival / expoziție de artă tradițională? Dacă da, cu ce frecvență? Unde? Cu cine? Motivație. Dacă poate numi câteva personalități istorice / contemporane; dacă abordează asemenea subiecte. Cu cine? Cu ce frecvență? * Ce sărbători, tradiții, superstiții, mituri, legende cunoaște (laice / religioase) (românești / străine) (tradiționale / moderne). * Cum le comentează, ce crede despre fiecare categorie în parte. * Dacă le respectă; pe care; de ce? * Dacă vede pe stradă un om îmbrăcat în port tradițional, ce gândește despre el primul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
găsești simboluri creștine afișate fie pe perete, fie la birou etc. Religiozitatea la români nu este un aspect doar declarativ, ci chiar unul care dovedește un anumit caracter empiric, indiferent dacă acesta este legat doar de faptul că vorbim despre superstiție sau despre un angajament concret într-o viață religioasă conformă cu gnoseologia teologică a Bisericii. Comportamentul religios al românilor fiind așa de puternic atât la nivel individual, cât și la nivel de societate per ansamblu putem afirma că avem un
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de Rougemont, autorul faimosului tom intitulat Iubirea și Occidentul (traducere, note și indici de Ioana Cândea-Marinescu, prefață de Virgil Cândea, Editura Univers, București, 1987), citat și de René Girard: "Ce-i mai josnic ni se pare cel mai adevărat. Este superstiția timpului". 129 Prelatul Al. Grama, de pildă, era convins că poeziile eminesciene ar putea avea un efect nociv, asemănător romanului goethean Suferințele tânărului Werther: "Eminescu nu s-a însuflețit pentru nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea mușchilor și a forței cu puterea gândului, a obiceiurilor și superstițiilor cu cunoștințele și a agresivității cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuiește obediența față de ranguri și că autoritatea performanței ia locul autorității funcției. Peter F. Drucker MOTIVAȚIE În istoria omenirii s-a întâmplat de puține ori ca un sistem să se
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
autentică poezie este indicat chiar în titlu: ideea dăinuirii valorilor morale și spirituale create timp de milenii pe teritoriul patriei noastre. Pasiunea descifrării adevărului ascuns în cuvinte și lucruri, efortul de a reda identitatea primordială a acestora, împotriva oricăror prejudecăți, superstiții sau intrepretări superficiale fac din lucrarea soților Buraga și un apel patetic la cercetarea și cultivarea valorilor (etice, sociale, artistice, științifice etc.) care nu trebuie să piară, care există latent în ființa noastră etnică, fără a fi încă bine cunoscute
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Motto: Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea mușchilor și a forței cu puterea gândului, a obiceiurilor și superstițiilor cu cunoștințele și a agresivității cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuiește obediența față de ranguri și că autoritatea performanței ia locul autorității funcției. Peter F. Drucker MOTIVAȚIE În istoria omenirii s-a întâmplat de puține ori ca un sistem să se
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]